De același autor
Publicul canalelor de știri a pierdut reflexele de apărare împotriva manipulării, nu dă doi bani pe informație şi este ușor de transformat în masă de manevră politică.
Orice analiză a derapajelor media în 2013 se confruntă cu un paradox greu de explicat: audiențele și tirajele cele mai mari, precum și vânzările de publicitate majore se înregistrează la companiile media care calcă în picioare principiile jurnalismului, care ignoră normele etice sau, în cel mai fericit caz, călăresc bidiviul jurnalismului emoțional, al senzaționalismului și infotainmentului. Cazul „fericit“ este al Pro TV, lider pe întreg publicul național în prime time, cu 8,7 rating şi 18,2% cotă de piaţă, urmat de Antena 1 cu 5,6 rating şi 11,7% cotă de piaţă, conform datelor Kantar Media. Publicul captiv al Antenelor, devenit în bună parte și electorat USL, și-a manifestat în continuare fidelitatea urmărind în număr mare talk-show-urile detestabile ale Antenei 3. Astfel, pe primele 10 locuri din 20 la categoria talk-show pe mediul urban stau neabătut emisiunile Antenei 3, prima în topul televiziunilor de știri cu 6,8% cotă de piață, înregistrând audiențe duble față România TV cu 3,4% share, mai exact cât România TV, Realitatea TV și B1 TV la un loc. „În medie, peste 3 milioane de telespectatori din mediul urban cu vârsta de peste 18 ani au vizionat cel puțin un minut programele difuzate de Antena 3, pe parcursul anului trecut“, întărește Kantar Media. Ce ne spune asta despre publicul canalelor de știri? Că a pierdut reflexele de apărare împotriva manipulării, că nu dă doi bani pe informație, că este ușor de transformat în masă de manevră politică.
Presa tipărită, unde ideea de profit a devenit un vis, cu pierderi de titluri serioase ca Pro Sport, Chip sau Foto-Video, înregistrează cele mai mari tiraje la tabloidele Click și Libertatea, cu aproximativ 100.000 de exemplare pe ediție. Adică acolo unde funcționează bârfoteca, pozele cu vedete dezbrăcate, culisele murdare, intimități vânate de paparazzi. Reașezarea televiziunilor a scos din joc nu doar OTV, prin diligența CNA, ci și Money TV și destule televiziuni locale ucise de criză, dar și de managementul prost, inadecvat unor instituții media, practicat de proprietari. După mai multe răsturnări de situație determinate de instanțe, România TV pierde marca RTV, iar Realitatea TV trece din nou în portofoliul lui Vântu, ca și cum n-ar fi plecat niciodată. Vândută de grupul ProSieben Sat, SBS Broadcasting Media, deținătoarea licenței pentru Prima TV, a ajuns iar la Cristian Burci, care a cumpărat și Adevărul Holding de la Dinu Patriciu. Kiss FM, Magic FM, One FM şi Rock FM au fost preluate de Antenna Group din Grecia. Scoaterea la mezat a Pro TV după plecarea lui Adrian Sârbu neliniștește piața, spune Iulian Comănescu, îngrijorat de calitatea viitoare a televiziunii românești. Poziționările canalelor TV se vor vedea foarte curând, dacă nu se văd deja: în funcție de partide și de capacitatea lor de a le finanța. USL nu se va sfii să facă shopping de conștiințe, scoase ieftin la vânzare pe la noi. De altfel, acesta este și semnalul dat de Victoria Nuland, reprezentanta Departamentului de Stat în vizită la București în ianuarie 2014, care a stat de vorbă doar cu jurnaliști onorabili. Audiența și influența acestora în societatea românească actuală sunt însă scăzute.
Opinia lui Cătălin Tolontan de pe blog este optimistă, atunci când crede că publicul s-a săturat de jurnalismul fetid și de cei care malformează o meserie cândva respectată: „În România, dacă oamenilor le e lehamite de ceva, cred că, în primul rând, e vorba de pervertirea jurnalismului. Care se vede nu numai la ziare, ci mai degrabă pe televiziuni. De partizanatul pixelilor, fără precedent în cei 24 de ani de democrație. De agresivitatea ideologică și de discursul unilateral de pe micul ecran, de aia mi se pare că s-au săturat românii!... Din instituții care strângeau oamenii laolaltă în fața unei cutii magice, televiziunile au ajuns, prin voința patronilor, anexe de partid. Sunt și ziare poziționate astfel, dar am senzația că posturile TV au fondat norma neagră a profesiei. Desigur că există și canale neaservite, dar pare că vocea și realizările lor nu ajung la public“.
Audiențele și vânzarea de publicitate, adică sângele din afacerea de media, arată contrariul, și anume că publicul se complace, în procente mari, în pervertirea jurnalismului: cei mai mulți bani din cele nici 280 milioane de euro de pe piața de publicitate susțin exact tabloidizarea, precum și bolile profesionale și etice ale jurnalismului. Mediile publice, aflate sub călcâiul politic al Puterii, au contribuit și ele la discreditarea meseriei. Claudiu Săftoiu a făcut de râs TVR cu Pufulica și cu managemetul amatoristic, nu înainte de a face 600 de concedieri pe criterii suspecte, silindu-i pe stăpâni să trântească Raportul anual pentru a-l îndepărta. Așa a poposit Stelian Tănase, omul PNL, la finele lui 2013. La radioul public stă bine înfipt Ovidiu Miculescu, omul PSD, dovedit turnător și incompatibil, dar de neclintit, ca și alții din Consiliul de Administrație, suspecți de incompatibilitate. În fine, la Agerpres a fost înșurubat Alex Giboi, niciodată jurnalist, direct de la biroul de presă al PSD. Banii publici pompați în mediile publice sunt pe mâini bune... //
