Ruşine Rusiei

Adam Michnik 04.03.2014

De același autor

Admirația și mânia ne însoțesc în aceste ore mohorâte și pline de tensiune. Admirăm moderația înțeleaptă, determinarea și simțul responsabilității societății și autorităților ucrainene. Și ne cuprinde mânia când observăm agresivitatea imperială a politicii Rusiei Mari față de Ucraina. Ne revoltă și ne dezgustă retorica plină de minciuni, ipocrizie și infatuare, nu numai a politicienilor, ci și diplomaților și propagandiștilor ruși. În memoria poloneză reînvie imagini vechi. Șeful MAE, Radosław Sikorski, observa că „Rusia nu a invadat niciodată Polonia, întotdeauna <a venit în ajutorul> minorităților naționale și religioase”.

Așa s-a întâmplat în epoca țarinei Ecaterina, care a luat sub protecția sa minoritățile religioase din Republică, pentru a realiza în fapt separarea și împărțirea ei; așa a fost în 1920 și în 1939, când Rusia a apărat poporul muncitor de la orașe și sate și minoritățile naționale de regimul imperialist și fascist din Polonia. În 1940, Kremlinul s-a grăbit cu „ajutorul frățesc” în Lituania, Letonia și Estonia în același scop, iar după război – în Budapesta, în 1956, în Praga, în 1968. Apoi i-a mai acordat „ajutor frățesc” și poporului din Afganistan...

Privind astăzi către Crimeea, dominată de soldații ruși și de separatiști locali înarmați, e greu să nu reamintim un alt politician care, l-a fel de plin de solicitudine, se îngrijea de conaționalii săi oprimați de cizma străină. În 1938, Adolf Hitler declara necesitatea protejării de către cel de-Al Treilea Reich a „10 milioane de germani care trăiesc în statele aflate la granița lui”, provocând bucuria germanilor din Sudeți și dând semnalul campaniei propagandistice împotriva Cehoslovaciei. În consecință, Hitler a cerut organizarea unui plebiscit în rândul germanilor din Sudeți, în esență calea dreaptă către ruperea Cehoslovaciei și supunerea ei celui de-Al Treilea Reich. O strategie similară a fost aplicată un an mai târziu față de Polonia.

Istoria cuceririi Cehoslovaciei de către Hitler a fost bine analizată la Kremlin – așa s-ar putea bănui observând manevrele din Crimeea. Nu știu  totuși dacă ispravnicii lui Putin își amintesc cum s-a terminat politica hitleristă a apărării Germaniei și populației de limbă germană în alte țări.

Vladimir Putin a revitalizat doctrina brejnevistă a „suveranității limitate”. A aplicat-o față de Georgia, o aplică față de Moldova. Suntem îndreptățiți să ne gândim unde se va găbi acum Putin cu „ajutorul frățesc”. În țările baltice? Sau poate în Kazahstan?

Lenin – cu siguranță Putin i-a citit scrierile la cursurile de la KGB – spunea că politica externă este rezultatul politicii interne. Altfel spus: Vladimir Putin rezolvă problemele Rusiei prin provocarea unor tensiuni externe. Așa a fost atunci când a preluat conducerea pe valul războiului cecen; așa a fost în momentul războiului cu Georgia; așa este și acum. Spectrul Maidanului de la Kiev bântuie birourile ispravnicilor de la Kremlin – de aici și reacțiile atât de dure la protestele antirăzboi de la Moscova și Petersburg.

Sigur că sunt în Rusia, chiar și aproape de Kremlin, oameni lucizi, care repetă, parafrazându-l pe Putin: cel căruia nu-i e dor de Crimeea, nu are inimă, dar cine vrea să rupă Crimeea de Ucraina, acela nu are creier. Din păcate, xenofobia Rusiei Mari e mai puternică, mulți oameni la Kremlin se comportă ca și când nu ar avea creier – de demnitate nici nu mai amintim. Unitatea moral-politică a parlamentului rus în chestiunea utilizării armatei în Ucraina amintește de epoca manifestărilor triumfaliste față de Stalin. Iar imaginea ambasadorului rus Churkin la ședința Consiliului de Securitate ONU va fi folosită cândva drept exemplu de manual al școlii putiniste a mincinoșilor.

Ucraina democrată și suverană are în Polonia prieteni credincioși și nu de conjunctură. Autoritățile statului polonez subliniază pe bună dreptate nevoia de solidaritate internațională și o solicită la fel de întemeiat. Opinia publică poloneză trebuie să-și păstreze judecata lucidă și să nu se lase pradă emoțiilor. Trebuie să acționăm dur, dar rațional. Să ne aducem aminte că infatuarea Rusiei Mari a lui Brejnev, care a dus la invazia din Afganistan, a făcut deopotrivă ca exact în Afganistan, în acel război dezonorant, să-și rupă dinții imperiul sovietic.

Ucraina poate fi începutul sfârșitului lui Putin.

Iar azi putem spune așa cum spun mulți democrați ruși: „Kakoi pozor dla Rosii...”. Ce rușine pentru Rusia!

Gazeta Wyborcza din 3.03.2014

Traducere din limba polonă TP

TAGS:

Opinii

RECOMANDAREA EDITORILOR

Bref

Media Culpa

Vis a Vis

Opinii

Redacția

Calea Victoriei 120, Sector 1, Bucuresti, Romania
Tel: +4021 3112208
Fax: +4021 3141776
Email: [email protected]

Revista 22 este editata de
Grupul pentru Dialog Social

Abonamente ediția tipărită

Abonamente interne cu
expediere prin poștă

45 lei pe 3 luni
80 lei pe 6 luni
150 lei pe 1 an

Abonamente interne cu
ridicare de la redacție

36 lei pe 3 luni
62 lei pe 6 luni
115 lei pe 1 an

Abonare la newsletter

© 2025 Revista 22