De același autor
Suprematia Americii la nivel mondial se datoreaza in mare masura capacitatii sale de a dezvolta industrii si tehnologii noi mai repede decat oricare alta tara. In ultima jumatate de secol avantul liberei initiative in domeniul stiintei inovatiei si tehnologiei a stat la baza prosperitatii economice si a puterii militare a Statelor Unite. Americanii au inventat si comercializat semiconductorul, computerul personal si Internetul; celorlalte tari nu le-a ramas decat sa urmeze exemplul american.
Globalizarea - o arma cu doua taisuri
Se pare insa ca in momentul de fata Statele Unite sunt pe punctul sa piarda aceasta pozitie fruntasa in domeniul tehnologic, pe care de altfel ne-am invatat sa n-o mai punem la indoiala, amenintata de Asia, care vine puternic din urma. Prin politici fiscale competitive, tot mai multi bani investiti in domeniul cercetarii si dezvoltarii, politici preferentiale fata de lucratorii din stiinta si tehnologie, guvernele tarilor asiatice stimuleaza imbunatatirea constanta a calitatii stiintifice si culeg roadele inovatiei. Comparativ cu situatia din alte parti ale lumii, procentul patentelor obtinute de oamenii de stiinta din China, Singapore, Coreea de Sud si Taiwan este in continua crestere, la fel si numarul de articole publicate de acestia. Companiile indiene sunt pe locul doi in lume pe piata aplicatiilor IT, dezvoltand, furnizand si intretinand servicii de baza de date si tot felul de soft-uri pentru clienti din intreaga lume. Coreea de Sud tocmai a intrecut Statele Unite la productia de chip-uri electronice si soft in telecomunicatii. Chiar China a castigat mult teren in domeniul tehnologiilor avansate, printre care se numara laserul, biotehnologie si materiale folosite la producerea de semiconductori, echipamente aerospatiale si cate si mai cate.
Desi pozitia de lider mondial a Statelor Unite este cat se poate de stabila inca, globalizarea sectorului de cercetare si dezvoltare exercita o mare presiune asupra sistemului american. Si intr-adevar, Statele Unite au acum posibilitatea sa invete pe propria piele ca globalizarea e o arma cu doua taisuri; daca, pe de o parte, globalizarea a reprezentat un catalizator formidabil pentru inovatia tehnologica, ea a devenit si cea mai mare amenintare a ei. America nu are ce face pentru a-si impiedica rivalele sa puna la punct noi tehnologii; singura ei sansa este sa continue sa se miste mai repede decat toti ceilalti. Ceea ce nu va fi deloc usor. Pentru a-si pastra pozitia fruntasa in lume, Statele Unite trebuie sa-si imbunatateasca sistemul de stimulare a liberei initiative in sectorul tehnologiei.
Procentul pentru cercetare si dezvoltare, raportat la PIB
Cel putin in momentul de fata ar fi prematur sa spunem ca in Statele Unite competitivitatea stiintifica sau tehnologica ar trece printr-o criza. Intreaga lume inca invidiaza Statele Unite pentru capacitatea de a gasi banii necesari pentru cercetarea de baza pana la viteza cu care companiile americane arunca pe piata inovatiile de ultima ora.
In 2004, Statele Unite au investit in cercetare si dezvoltare peste 290 de miliarde de dolari, dublu si chiar mai mult decat a cheltuit Japonia, ocupanta locului doi in clasamentul finantarii tehnologiei. In 2002, banii investiti de Statele Unite in acest domeniu au depasit suma totala a finantarilor date de Canada, Franta, Germania, Italia, Japonia si Marea Britanie, toate la un loc, desi trebuie spus ca Statele Unite sunt in urma unor tari ca Finlanda, Islanda, Japonia, Coreea de Sud sau Suedia, in ceea ce priveste bugetul pentru cercetare si dezvoltare raportat la PIB. Cu toate ca oamenii de stiinta din alte parti ale lumii publica mai multa literatura de specialitate decat colegii lor americani, lucrarile stiintifice din Statele Unite continua sa fie cele mai des citate.
Statele Unite sunt liderul necontestat pe marile piete mondiale de tehnologie, controland industria aerospatiala, productia de echipament stiintific, de computere si birotica, precum si de echipamente de comunicatii. Firmele americane care produc echipamente IT conduc practic in toate sectoarele de activitate. Iar in ultimii 20 de ani furnizorii americani de servicii de tehnologie de varf s-au aflat pe primul loc in lume, reprezentand o treime din piata mondiala.
Toate aceste puncte forte, insa, nu ar trebui sa-i orbeasca pe americani in fata aparitiei unor noi amenintari la adresa indelungatei bunastari a stiintei si inovatiei din State. Deficitul bugetar fara precedent, de 422 miliarde de dolari, de pilda, poate afecta negativ generozitatea guvernului in privinta bugetului pentru cercetare si dezvoltare. Recentele rectificari bugetare referitoare la finantarea cercetarii de baza, mai precis a acelei parti care urmareste progresul stiintei, si mai putin aplicatiile cu valoare comerciala, ar putea lasa domeniul fara banii de care are atata nevoie, privand economia de sursa de baza a dezvoltarii inovatiei. Desi la nivel federal finantarea sectorului cercetarii si dezvoltarii va ajunge la nivelul de 132 miliarde de dolari in 2005, continuand sa creasca pana la 137,5 miliarde de dolari in 2009, fondurile alocate se vor indrepta cu precadere catre cercetarea din domenii ca apararea, securitatea interna si programul spatial. Nivelul finantarii pentru alte domenii ale sectorului va ramane acelasi anul acesta si va scadea in termeni reali in urmatorii 5 ani.
In iulie 2004, Congresul a aprobat alocarea in 2005 a incredibilei sume de 70,3 miliarde de dolari pentru cercetarea in domeniul apararii, o crestere de 7,1% fata de 2004 si chiar mai mult decat ceruse Pentagonul. In treacat fie spus, conducerea departamentului ceruse de fapt reducerea cheltuielilor pentru cercetare si dezvoltare. Cu asa o generozitate, este foarte probabil ca Pentagonul va continua sa se concentreze asupra inovatiei pe termen scurt. Intr-o perspectiva mai indepartata insa, situatia este ingrijoratoare. Asociatia Americana pentru Progres Stiintific a facut o estimare pe 5 ani care arata ca Departamentul Apararii se va preocupa tot mai mult de dezvoltarea de noi arme, in detrimentul cercetarilor de baza in domeniul aplicat.
Pe de alta parte, fondurile private pentru cercetare si dezvoltare in industrie, care reprezinta peste 60% din totalul la nivelul intregii Americi, se reduc, la randul lor, din cauza incetinirii cresterii economice. Industriile private si-au redus bugetele pentru cercetare si dezvoltare cu 1,7% in 2001, 4,5% in 2002 si 0,7% in 2003. Potrivit asteptarilor, anul acesta ar putea creste la loc, dar cu mai putin de un procent, adica mult sub rata inflatiei. In plus, avand in vedere ca cercetarea de baza primeste mai putin de 10% din bugetul pentru cercetare si dezvoltare, industria nu va putea sa umple golurile lasate de rectificarea bugetara, prin care cercetarea in domeniul apararii si securitatii interne a primit partea leului.
Importul de inteligenta
Efectul negativ al acestor reduceri bugetare ar putea fi exacerbat de ceea ce se anunta deja ca o criza a fortei de munca. Tot mai putini americani fac facultati tehnice sau studiaza stiintele exacte, ceea ce face ca aceste catedre specializate sa depinda tot mai mult de studentii straini. 38% dintre cercetatorii sau inginerii doctori in stiinta americani s-au nascut in alte tari ale lumii. In ceea ce priveste numarul doctoratelor in stiinta obtinute de studentii straini din State din 1985 pana in 2000, mai mult de jumatate au fost acordate doctoranzilor veniti din China, India, Coreea de Sud si Taiwan.
Dependenta de importul de inteligenta ar putea deveni un mare dezavantaj pentru America in viitor, cu atat mai mult cu cat numarul americanilor care aplica pentru bursele de studiu in domeniile politehnic si al stiintelor exacte este in scadere. Pentru cercetatorii chinezi si indieni, perspectiva doctoratului in strainatate nu mai este atat de seducatoare ca in trecut; China si India au acum economii infloritoare si ofera oportunitati de studiu din ce in ce mai bune. In plus, dupa atacurile de la 11 septembrie 2001, conditiile de obtinere a vizei s-au inasprit, devenind un obstacol serios pentru studentii straini care vor sa vina in Statele Unite. Cercetarile realizate de Asociatia Universitatilor Americane, Consiliul American pentru Educatie si alte organizatii nonguvernamentale au aratat ca exista o legatura clara intre scaderea alarmanta a aplicatiilor pentru programele de studiu din State in 2004 si verificarile repetate, procesele de reinnoire a vizei, atat de ineficiente de altfel, si lipsa de transparenta.
Noile capitale ale tehnologiei mondiale se afla in Asia
Marea provocare pentru viitorul Statelor Unite este gasirea unei modalitati prin care sa mentina si chiar sa imbunatateasca actualul climat propice inovatiei. In ultimii 30 de ani, companiile americane s-au aflat pe primul loc in lume in privinta inventarii de noi produse, in timp ce asiaticii s-au multumit cu un loc secundar, prin reducerea costurilor la productia de inventii americane. Dar acum companiile din Asia dau semne ca nu le mai convine aceasta diviziune a muncii si s-au saturat sa copieze.
Schimbarea este, in parte, rezultatul modului in care companiile americane functioneaza. In anii '80 si '90, producatorii de tehnologie din Statele Unite au inceput sa lucreze mai mult cu parteneri internationali. Sectorul privat a ajuns la concluzia ca ceea ce se numeste cercetare si dezvoltare este o activitate prea costisitoare si, in acelasi timp, prea riscanta pentru a putea fi rezolvata doar intr-un singur laborator al unei companii, oricat de mari. Asa au ajuns liderii in materie de tehnologie sa colaboreze cu o larga retea de alte companii mai mici, universitati si consortii guvernamentale, pentru a obtine noi produse. Aceasta solutie a dat rezultate spectaculoase in faimoasa Silicon Valley, coridorul Route 128 din Boston sau in Austin, Texas, gigantice incubatoare de inovatii, unde oamenii de stiinta, afaceristii si managerii din domeniul tehnologiei se intalnesc pentru schimburi de idei. Ca rezultat al acestei situatii, locul de nastere al inovatiei s-a mutat din laboratoarele corporatiilor in aceste nou aparute retele de companii, piete de capital si centre de cercetare universitara.
Ieftinirea telecomunicatiilor a permis, pe de alta parte, companiilor americane sa opereze global prin segmentarea fluxului productiei, care a devenit proces complex cu o multitudine de etape diferite. Pentru fiecare functie in parte s-au incheiat contracte cu producatori din alte tari, acestia beneficiind de un transfer gratuit de know-how. S-ar putea spune ca nu este o idee prea inteleapta, dar nu numai activitatile care implica munca manuala intensiva au fost transferate in strainatate, prin ceea ce se numeste "off-shoring"; in prezent Microsoft, Intel, Bell Labs, Motorola si alti lideri mondiali chiar fac cercetare avansata peste hotare.
Secretul atractiei pe care-l exercita noile capitale ale tehnologiei mondiale - Shanghai in China, Bangalore in India si Hsinchu din Taiwan - a constat in prima faza in costurile mult mai mici ale mainii de lucru. Dar, deoarece producatorii locali de tehnologie s-au dezvoltat, au aparut noi institute de cercetare, iar oamenii de stiinta si specialistii s-au intors acasa, dupa ce s-au pregatit si au lucrat in Statele Unite. Astfel au ajuns aceste noi centre sa sustina cercetarea pe cont propriu. Nu cu mult timp in urma, Craig Barrett de la Intel a declarat ca, acum, chinezii "sunt capabili sa produca absolut orice fel de tehnologie sau software si pot fi manageri tot la fel de buni ca si cei din Statele Unite". De asemenea, se pare ca Microsoft a semnat contracte cu Infosys si Satyam, doua companii indiene, nu numai pentru servicii de date elementare, ci si pentru a le folosi arhitectii lor software supercalificati.*
Politica guvernelor asiatice
Guvernele asiatice nu se mai multumesc doar ca economiile tarilor lor sa domine piata manufacturilor, asa ca acum sustin in mod activ activitatile de inovatie tehnologica. In prezent, Japonia si Coreea de Sud aloca de la buget in fiecare an 3% din PIB (in comparatie cu cele 2,7% ale Statelor Unite) pentru cercetare si dezvoltare, iar Beijingul are ambitia sa ofere 1,5% din PIB acestui sector in 2005, in comparatie cu 0,6%, cifra din 1996. De asemenea, tarile din Asia vor acum sa obtina primul loc in lume in trei domenii care vor genera noul val de inovatie: biotehnologia, nanotehnologia si tehnologia informatiei. Deja guvernele lor si-au sporit sustinerea pentru aceste sectoare de cercetare, astfel incat, in momentul de fata, Asia cheltuieste pe dezvoltarea nanotehnologiei cat America si Europa la un loc. La randul lor, Coreea de Nord, China si Japonia au fondat oficii nationale pentru coordonarea cercetarii, domeniu care beneficiaza de considerabile resurse din fonduri publice si private.
Pe langa marirea alocatiilor bugetare pentru cercetare si dezvoltare, China, India, Coreea de Sud si Taiwan isi schimba si politica fata de acest sector, descentralizand procesul decizional, care nu mai este controlat de stat, si cautand abordari mai flexibile la cerintele economiei de piata care sa incurajeze inovatia si libera initiativa. Administratiile regionale folosesc banii publici, resursele educationale si politici fiscale adecvate pentru a crea incubatoare de afaceri. Studentii, oamenii de stiinta si managerii din domeniu sunt incurajati sa plece din Silicon Valley pentru a-si deschide propriile companii la Shanghai sau Bangalore. De asemenea, firmele producatoare de tehnologie de varf din Statele Unite, Europa sau Japonia sunt atrase in zona prin facilitati fiscale si acces prioritar la apa, terenuri si electricitate.
Toate aceste schimbari reliefeaza unul dintre cele mai surprinzatoare rezultate ale globalizarii: geografia a devenit deopotriva mai putin si mult mai importanta pentru progresul inovatiei. Producatorii de tehnologie se pot duce oriunde pentru a incepe o afacere. Productia, candva legata de un loc anume, poate fi oricand transferata in alta parte a lumii. Dar, pentru a-si pastra competitivitatea, companiile se orienteaza catre acele regiuni cu un important capital de informatie. In urma globalizarii, geografia inca a ramas o problema, dar in acelasi timp a marit importanta acelor regiuni unde componentele inovatiei pot fi asamblate cu succes.
Inainte de a se grabi sa rezolve aceste probleme, Washingtonul trebuie sa inteleaga limitarile datelor folosite pentru analiza tendintelor din sectorul stiintei si tehnologiei. Nu de putine ori, previziunile catastrofice care anuntau o criza a fortei de lucru in domeniul stiintific s-au dovedit false; cifrele de scolarizare se schimba de la an la an, iar noi date pot veni sa schimbe perspectivele sumbre. De pilda, este clar ca numarul de doctoranzi straini in Statele Unite a scazut, dar, pe de alta parte, proportia celor care aleg sa ramana in State dupa terminarea studiilor a crescut substantial. In plus, importanta simplei diplome universitare pentru inovatie a crescut, iar numarul americanilor care termina o facultate tehnica sau de stiinte exacte a crescut in ultimii 10 ani.
Prin urmare, factorii de decizie trebuie sa se fereasca sa ia in calcul doar o singura statistica. Banii cheltuiti pe cercetare si dezvoltare sau lucrari stiintifice nu sunt greu de numarat, dar inovatia depinde de o multime de alti factori. Viteza cu care noile tehnologii, ca broadband-ul, apar, sunt adoptate si diseminate, flexibilitatea pietelor de munca si usurinta cu care noile companiile pot intra sau iesi de pe piata de tehnologie, toti acesti parametri influenteaza sansele inovatiei de a se dezvolta intr-o economie anume. Cu toate acestea, in general, acesti factori nu sunt luati in calcul in realizarea politicilor pentru stiinta si tehnologie.
Aceasta lama cu doua taisuri care este globalizarea si care, in acelasi timp, poate intari pozitiile producatorilor americani de tehnologie si slabi sistemul inovatiei, face ca sustinerea inovatiei prin politici adecvate sa fie o sarcina mult mai grea decat in trecut. Apropierea de consumator le furnizeaza companiilor o perspectiva mai clara asupra aparitiei noilor piete cu potential si le permite sa se adapteze mai repede la schimbarea nevoilor cererii. Desi transferarea masiva a productiei si cercetarii peste hotare poate parea o idee buna pentru actionari, acest fenomen poate dezechilibra interactiunile complexe dintre companii si acele universitati care functioneaza ca locomotive ale progresului tehnologic din Statele Unite. Eliminarea oricarui element din puzzle-ul inovatiei tehnologice ii poate afecta negativ capacitatea de a genera noi idei. Atunci cand iti transferi productia manuala de componente in Asia pentru ca e mai ieftin, risti sa exporti o componenta importanta a infrastructurii pe care se bazeaza inovatia.
Statele Unite nu pot si nici n-ar trebui sa impiedice aparitia noilor centre de tehnologie in Asia. In schimb, ar trebui sa se pregateasca sa dezvolte si sa absoarba noile tehnologii care apar in alte parti ale lumii. Capacitatea de a folosi diverse idei bune ramane unul dintre marile avantaje ale Statelor Unite, iar companiile americane ar trebui sa se asigure ca ideile bune, indiferent de unde apar ele, sunt lansate pe piata prima oara in Statele Unite.
Sectorul privat american ar putea sa urmeze exemplul armatei americane. Dominatia militara americana nu se mai bazeaza de mult pe interzicerea accesului altor tari la tehnologiile de ultima ora. Multi dintre senzorii folositi pentru detectarea vaselor sau avioanelor straine din afara razei de observatie sunt de fapt produse care nu au fost create pentru scopuri militare de o seama de companii din intreaga lume. Deoarece nu au putut impiedica raspandirea unor astfel de tehnologii in tabara dusmana, Statelor Unite nu le-a mai ramas decat sa-si mentina superioritatea militara prin a se asigura ca stiu sa foloseasca aceste produse mai bine decat oricine altcineva. La fel si in sfera comertului: firmele americane ar trebui sa incerce sa-si mentina pozitia fruntasa prin adoptarea si integrarea de noi tehnologii inaintea competitiei.
Ce au de facut companiile si autoritatile americane
Ca sa tina pasul, companiile americane vor trebui sa-si mareasca prezenta pe pietele asiatice pentru a identifica, dezvolta si investi in ideile care promit sa devina afaceri bune. Washingtonul trebuie sa-si intensifice presiunile asupra partenerilor comerciali, in special Beijingul, sa-si indeplineasca obligatiile asumate prin acordurile comerciale si sa permita accesul firmelor americane. De asemenea, Statele Unite trebuie sa promoveze standarde tehnologice liber asumate si transparente. In martie 2004, administratia Bush a protestat fata de regulamentele care cereau ca toate importurile de tehnologie fara cablu catre China sa contina componente de criptare a datelor produse doar de companii chineze. In urma protestelor, Beijingul a abolit acele regulamente, dar, avand in vedere interesul chinezilor fata de dezvoltarea de noi standarde tehnologice, Statele Unite ar trebui sa ramana vigilente pentru ca in mod sigur vor mai aparea probleme similare.
In plan intern, nu are rost ca Washingtonul sa se axeze pe identificarea marilor inventii. O idee mai buna ar fi ca factorii de decizie sa se asigure ca Statele Unite raman cel mai dinamic mediu propice dezvoltarii inovatiei. Finantarea prioritara a stiintei si educatiei trebuie sa ramana o prioritate. Desi e tentant sa incerci sa reduci deficitul bugetar prin reducerea finantarilor discretionare pentru cercetarea stiintifica, o asemenea masura are toate sansele sa submineze unul dintre pilonii de baza ai prosperitatii economice si tehnologice viitoare a natiunii. Sumele cheltuite de la buget pentru finantarea cercetarii de baza, mai ales in stiintele exacte si tehnologie, precum si sustinerea acordata Fundatiei Nationale pentru Stiinta, ar trebui, asadar, sa ramana macar la nivelul actual, daca nu chiar sa creasca.
La fel de important este ca factorii de decizie sa caute modalitati de intarire a climatului de afaceri, in fapt bunul cel mai de pret al Americii. Componentele inovatiei americane - piete de capital si forta de munca flexibile, un control guvernamental transparent si mediul de afaceri care recompenseaza riscurile asumate - trebuie intarite. Un bun exemplu este permanentizarea creditului pentru cercetare si dezvoltare si imbunatatirea conditiilor de acordare pentru a include si alte tipuri de parteneriat in cercetare. Aceasta masura ar incuraja inovatia in cat mai multe domenii cu putinta.
In fata dezvoltarii capacitatii de inovatie, care ia proportie dintr-un capat in celalalt al Pacificului, Statele Unite nu pot sta cu mainile in san, imaginandu-si ca vor ramane pentru mult timp epicentrul cercetarii stiintifice si al inovatiei tehnologice. Ar trebui, in schimb, sa ia taurul de coarne si sa infrunte provocarea asiatica. Statele Unite trebuie sa se implice activ in dezvoltarea noilor centre de inovatie si sa gaseasca cea mai buna modalitate de integrare rapida a noilor idei care apar in China, India sau Coreea de Sud. Si, mai presus de orice, nu ar trebui sa se astepte ca marile solutii tehnologice vor aparea de la sine. Finantarea stiintei, reforma educatiei, sanatatea pietelor de capital si a fortei de munca si vitalitatea mediului de afaceri au nevoie de atentie constanta. Numai asa vor reusi Statele Unite sa tina pasul cu schimbarile la nivel mondial, ramanand cea mai progresiva economie din lume.
* n. trad. - de altfel, in decembrie 2004 Microsoft si-a vandut linia de productie unei mari companii chineze
(Subtitlurile apartin redactiei) Traducere de Daniel Mangu din Foreign Affairs, vol. 83, nr. 6, noiembrie-decembrie 2004
