De același autor
La 22 de ani de la mineriada din 13-15 iunie, când Televiziunea publică a fost un instrument-cheie al manipulării (amintiți-vă de penibilul apel la salvarea sediului din Pangratti de hoardele de „golani“), în loc să comemorăm, am asistat cuminți la „salvarea“ TVR de la faliment, prin demiterea conducerii.
Nu am văzut deloc comentându-se câteva lucruri grave. Debarcarea conducerii TVR ar fi fost firească dacă s-ar fi numit un Consiliu de Administrație nou, în care sunt reprezentate toate forțele politice - parlamentul, după algoritm, guvernul, Președinția, la care se adaugă reprezentanții salariaților. Așa spune legea! Ei bine, USL a numit un interimar care va fi stăpân absolut peste banii și editorialul TVR până la 12 decembrie. Astfel, la televiziunea plătită din taxa radio-tv și de la bugetul de stat, singurii care vor decide cheltuirea banilor (vorbim totuși de o datorie de maximum 100 de milioane de euro și de un buget de 150 de milioane de euro) vor fi cei de la USL, iar celelalte autorități ale statului nu vor avea habar de decizii sau documente.
Nu este decent să deplângi doar un contract de 9 milioane de euro, al transmiterii meciurilor de la Euro 2012, în condițiile în care sunt străvezii interesele lui Dan Voiculescu pentru același contract, și să nu pomenești de originea celorlalte 90 de milioane de euro datorie. Știe cineva câte servicii sunt externalizate la această instituție și cine sunt beneficiarii lor? Există vreo îngrijorare din partea USL pentru contractarea întregului spațiu publicitar, până de curând, de la Televiziunea și Radioul public de către oamenii lui Vântu și ai lui Voiculescu? Iar aici vorbim de zeci de milioane de euro. Încrengătura de politicieni de la USL și așa-numiții jurnaliști, de lideri sindicali care prestează servicii plătite cu milioane de euro de către posturile publice de radio și de televiziune ar trebui nu să se voteze în CA sau să fie cercetate o dată la zece ani de Curtea de Conturi, ci să fie analizate de ANI.
Ați auzit vreodată vorbindu-se public nu doar de salariile lui Lupea și Mircea Marian, ci de zecile de milioane de euro care sunt înghițite de angajații din Televiziunea și Radioul public? Nu am văzut nicio îngrijorare că în România lui 2010 sau 2011 un salariat al acestor instituții avea decontate 85% din cheltuielile de vacanță, separat de transport, oriunde s-ar fi dus pe glob. Și nici nu a tresărit nimeni în România bântuită de criză că un angajat în aceste două instituții, până la modificarea de anul trecut a legii, avea concediu plătit de îngrijire a copilului nu doi, ci trei ani. Iar orice salariat care apare pe post (căci asta e meseria lui) are un spor variind între 10 și 30%. Dacă este weekend, orice om de la Radioul sau Televiziunea publică este plătit dublu pentru ziua de muncă, însă dacă sunt sărbători legale, este plătit de trei ori.
Marea problemă, și de aici vine enervarea care te duce cu gândul la mineriadă, este că tot USL va fi unicul gestionar până după alegeri al politicii editoriale. În absența CA, care veghează la respectarea echilibrului, orice derapaj nu mai poate fi sancționat decât… printr-o amendă de la CNA, contestabilă și aceea în instanță.
Dacă USL se gândea la redresarea finanțelor TVR, logic ar fi fost să numească un economist care să curețe ce se mai poate. L-a ales însă pe Radu Călin Cristea, ziarist.
Până la alegeri, el singur decide dacă e ca la Europa Liberă sau ca la Antena 3.
Iritarea USL vine din faptul că, pe banii populației, la TVR au încăput și emisiuni cu vederi diferite de ale PSD și PNL. Asta nu este politizare – este misiune publică!
De când este la guvernare USL, singura emisiune de dezbateri politice mediată de un ziarist de stânga și unul de dreapta, Foc încrucișat, la TVR Info, a fost cenzurată. A rămas doar ziarista de stânga. De R.C. Cristea depinde dacă desființează canalul de știri al TVR, așa cum îi cere USL. Tot de el depinde dacă îl pune șef la știri pe purtătorul de cuvânt al lui Adrian Năstase, de pe vremea când era premier, Claudiu Lucaci, cum i-a cerut Cristian Nițulescu, unul dintre șefii cenzurii din acea perioadă, acum mare campion al „depolitizării TVR“.
În 22 de ani, am învățat că de la posturile publice de televiziune și de radio nu putem accepta să plătim decât pentru suma tuturor opiniilor din societate, din spectrul politic, cultural etc., nicidecum sofismele și manipulările vremelnicilor guvernanți. Politicianul care nu înțelege asta e ca și cum minte când ne spune că a fost în Piața Universității în ‘90.
Adelina Rădulescu este membru în CA din SRR şi ziarist.
