Romanii la intalnirea cu Papa Ioan Paul al II-lea

Suntem mai bine de saptezeci de romani in apropierea Anconei, pe malul Adriaticei, in provincia Le Marche, tineri si maturi, impreuna cu episcopul romano-catolic de Iasi, Petru Gherghel, episcopul unit de Oradea, Virgil Bercea, episcopul romano-catolic de Chisinau, Anton Coza. Laici din toata Romania, din aproape toate diecezele sau arhidiecezele, din Bucuresti, Iasi, Cluj, Blaj, Tg. Mures, Bacau, Lugoj. Preoti romano-catolici si greco-catolici, reprezentanti ai AGRU (Asociatia Generala a Romanilor Uniti) si ASTRU (tinerii), asteptand intalnirea cu Sfantul Parinte. Suntem pe campia din Montorso, un fel de "Campie a libertatii" peninsulare, acolo se desfasoara armata pasnica a pelerinilor, grupuri ordonate marsaluind spre locurile dinainte fixate. In frunte, preotii parohiilor din Italia, pancarte cu localitatile de unde vin comunitatile respective, Gaeta, Palermo, Bologna… Ziaristii italieni au estimat un sfert de milion de pelerini, care s-au ordonat de-acum in sectoarele destinate in caldarea campiei inconjurate de coline. Spre est e marea, pe care o vedeam si de la fereastra din Loreto, azi noapte. Locul e asemenea unor palme care se deschid a oferta. Un caus: campia, colinele: degetele, policele, indexul ocrotind poporul lui Dumnezeu. Sunt aici mai ales membri ai Actiunii Catolice Italiene (ACI), organizatie a laicilor credinciosi, implicati in actiuni social-caritabile, educative, culturale si spirituale. AGRU a fost primita, in 2000, ca membra a Forumului International al Actiunii Catolice. Au toti pelerinii si avem si noi, romanii, pe crestet niste jocheuri portocalii, ca sa ne apere de vipia celor aproape 30 de grade, iar pe umar sau lasate la picioarele scaunelor, sacose tot portocalii, suple, cu cartea de rugaciuni si cantece ale liturghiei solemne inauntru. Concelebrarea - celebreaza sute de sacerdoti, cardinali, episcopi, italieni, straini - va fi condusa de Ioan Paul al II-lea. Liturghia este prevazuta la ora zece. Va incepe la zece si un sfert. Mai suntem dotati cu cateva sticle cu apa minerala, o umbrela mica, galbena, iar la gat - un "Pass verde", cu indicarea calitatii noastre si a zonei unde suntem repartizati de organizatori. Romanii sunt "ospiti" si au fost, o parte, plasati in sectorul verde, nu foarte departe, cam la mijlocul multimii de pelerini, in dreapta imensei scene, "palcoscenico", unde Parintele Papa va concelebra liturghia duminicala din 5 septembrie si va declara fericiti, "beati", treapta dinaintea sfinteniei, trei fosti membri ai ACI. Trei laici exemplari, practicand cu daruire rugaciunea, studiul si actiunea religioasa, in folosul comun, sprijinirea ierarhiei locale. Devotiune si onestitate laborioasa, viata spirituala si ajutorarea semenilor in suferinta, cultul Sfantului Sacrament si cinstirea Preacuratei le gasim din plin la cei trei. Un catalan, Pietro Tarres y Claret, nascut in 1905, la Manresa, singurul dintre ei preot, un emiliano-romagnolo, Alberto Marvelli, nascut la Ferrara in 1918, o sicilianca, Pina Suriano, nascuta la Partinico, langa Palermo, in 1915… Sportiv, energic organizator, colectand haine pentru nevoiasi in vremea razboiului, strabatand cu bicicleta sa veche localitate dupa localitate, in Romagna, pe langa Rimini, om de curaj, deschizand vagoanele plumbuite de nemti pentru a-i elibera pe deportati, daruindu-si ghetele, ca la noi, parintele Galeriu, saracilor, Alberto Marvelli e laicul credincios exemplar. Se implica in activitati de reconstructie sociala, edilitara, conduce Actiunea catolica a laureatilor, apoi a muncitorilor, e o fire practica, dar idealul sau declarat e sfintenia, cum noteaza pe filele unui bloc-notes: "A sluji e mai bine decat a fi servit. Isus slujeste."

Va fi accidentat, dupa Eliberare, de un camion militar, ca Mihail Sebastian. Alberto Marvelli mi se pare emblematic pentru asumarea conditiei de crestin, atunci si acum, urmand un program de sanctificare a existentei cotidiene. In exclamatiile si uralele credinciosilor aterizeaza elicopterul care l-a adus aici, de la Castel Gandolfo, pe Sfantul Parinte. Curtea unui institut religios, cred, pe o inaltime, tot in dreapta scenei, spre care se vor atinti privirile celor 250.000 de pelerini, e un loc protejat. Cinci sau sase masini negre, iar intre ele una alba, papamobilul, banuiesc, trec in goana pe drumul care duce spre locul unde va avea loc, pe imensa scena alba, cu altar si cosuri imense de flori, liturghia solemna. Dar, surpriza, Ioan Paul al II-lea soseste mai tarziu, e in urma coloanei de automobile negre, gandita ca un fel de scut, in avangarda, derutant, pentru posibili teroristi. Ghicesc pozitia Papei dupa urale, dupa strigatele cunoscute de la audientele colective, "Viva Il Papa", multimea freamata, in dreapta mea, brusc, prezenta Sa umple scena. Desi se afla in scaunul de suferinta, simti forta interioara, care starneste valuri, valuri de iubire, entuziasm, admiratie. De unde ne aflam, norocosi, mai in fata, vedem bine si auzim, amplificat, glasul Pontifului, cand mai intens, cand mai slabit, aceasta la rugaciunile mai lungi, pe care le citesc si cardinalii sustinand intonatia Papei. Beatificarea, in cadrul liturghiei, este un ceremonial relativ scurt, unde se citesc numele viitorilor fericiti si Papa-i declara ca atare. Portretele celor trei se descopera, uriase, dreptunghiuri de pe care a fost trasa panza ca neaua, lasand libere trei chipuri de tineri, in dreptul carora, chiar acum, sunt aduse cununi de flori proaspete, din locurile natale ale fiecaruia, si incep sa arda pentru prima data, la baza portretelor, mari candele de unde flacara tasneste vioaie. Liturghia se desfasoara cu gravitate, simtim unicitatea evenimentelor la care, asistand, esti un privilegiat. Dupa liturghie, ascultam Angelus-ul, unde, in cuvantul sau de invatatura, Papa condamna terorismul, violenta impotriva copiilor de la scoala din Beslan. In aceeasi zi, un titlu cu caractere mari, in Osservatore romano: "Crucificarea inocentei". In dreapta Parintelui, pe scena alba, ca la o tribuna antica, se afla multimea de episcopi si preoti, printre ei, cei romani. Suntem parte a unitatii credinciosilor, dar si un grup cu identitatea sa romaneasca. Stam noi, romanii, impreuna cu italienii, desigur, dar si cu spaniolii, foarte activi, cu argentinienii, peruanii, mexicanii, africanii, asiaticii, in acelasi caus al campiei din Montorso, care pare azi mana deschisa a Creatorului, cel care ne tine pe palme. Undeva, mai in spate, in sectorul verde, unde e grupul cel mare al romanilor, flutura tricolorul.
La noi, la fel. Postul CNN va duce vestea in toata lumea, da, acolo am fost si noi, cei din tara, chiar acolo, in casa si in apropierea Casei sfinte, natale a lui Isus si a Mariei. Acolo, la Loreto. In acea casa a sosit ingerul Bunei-Vestiri, acolo Cuvantul s-a intrupat. Casa, o locuinta reala, a fost apoi transportata de ingeri, zic legendele, sau de cruciati, zice istoria, din antica Palestina pe tarmul adriatic. Caramizi, zidire de atunci, de acolo, ne spun arheologii. O casa iudee incastrata, venerata, in bazilica Santa Maria di Loreto. Noi, optzeci de pelerini romani, am fost la intalnirea cu Papa si am intrat in casa aceea sacra. P.S. Din cauza orarului trenurilor, nu am reusit sa ajung la intalnirea PEN de la Parma. Am avut doar 8-10 ore la dispozitie si riscul de a nu-mi mai regasi grupul a doua zi, in 5 septembrie.