Ce i-a readus la Cotroceni pe Iliescu şi Constantinescu

Alexandru Gussi 27.11.2012

De același autor

Numai un moment greu putea să-i aducă laolaltă pe trei oameni care se detestă profund.

Nu este uşor să găseşti în presă informaţii despre evenimentul de săptămâna trecută de la Palatul Cotroceni, unde au fost ani­versaţi zece ani de la aderarea României la NATO. Şi ar fost multe de spus, câtă vreme am putut să-i vedem laolaltă pe cei trei şefi de stat de după 1989. Ion Iliescu, Emil Cons­tan­ti­nescu şi actualul preşedinte au stat unul lângă altul, pri­mii doi exprimându-se du­pă ani buni în impu­nă­toa­rea Sală a Unirii. În afară de cei trei preşedinţi a vor­bit doar ambasadorul SUA, Mark Gitenstein, la început fiind citit şi un mesaj din partea secretarului general al NATO. Dar nu discursurile protocolare au contat, ci semnalul care s-a dorit să fie dat către partenerii noştri occidentali.

Faptul că evenimentul de la Cotroceni a avut o mediatizare mediocră este sim­pto­matic pentru starea presei, prinsă în cap­cana unei logici binare. Importanţa mo­mentului a fost totuşi sesizată de Jurnalul Naţional, tocmai pentru a sancţiona în­căl­carea de către fapte a logicii impuse de dic­tatura percepţiilor. Astfel, prima pa­gi­nă a Jurnalului Naţional din 22 noiembrie era practic integral ocupată de o ca­ri­ca­tu­ră, în care vag îi recunoşteai pe Ion Ili­es­cu, Emil Constantinescu,Traian Băsescu şi al cărui mesaj scris era „NA, TOvarăşi“. Prin acest atac fără umor, dar cu sens, trus­tul d-lui Dan Voiculescu a pedepsit fără ezitare pasul greşit făcut de cei doi foşti pre­şedinţi, care în ultimii ani fuseseră atât de răsfăţaţi de Antene. Semn că momentul de la Cotroceni depăşea cu mult stadiul de simplă aniversare plicticoasă.

În condiţii normale, această aniversare ar fi fost marcată la un nivel mai modest. Dar Traian Băsescu a încercat să utilizeze acest prilej, iar în mare par­te a şi reuşit, pentru a da o imagine a instituţiilor sta­tului român care să fie exact inversul imaginii din aceas­tă vară. În primul rând, a fost manifestarea unei nor­malităţi în termeni de con­tinuitate a statului. O con­tinuitate simbolizată de vo­inţa apartenenţei la struc­tura militară şi nu numai a lumii occidentale. Semnalul simbolic vi­zează însă chiar mai mult: nu numai că statul român şi cei care l-au condus şi îl conduc consideră esenţială aderarea la această structură de securitate bazată pe valori comune, dar aceste valori devin pri­lejul, deocamdată singurul, reafirmării aces­­tei unităţi dincolo de pasiunile politice, uni­tate simbolică, dar esenţială pentru durabilitatea oricărui regim politic stabil.

 

Obiectivul a fost atins, în ciuda absenţelor ministrului Apărării şi a celui de Externe, ca să nu mai vorbim de primul ministru, dacă şi acesta a fost invitat. Lipsa lor a ară­tat numai că aceştia dau prioritate cam­paniei electorale, şi nu instituţiilor pe care le conduc, neputând să bruieze sem­ni­fi­ca­tiv semnalul dat de prezenţa celor trei pre­şedinţi care, împreună, în aceşti 22 de ani, au fost aleşi de români de şase ori. Pentru România nu putea fi găsit un sim­bol mai puternic.

Analiza meschină ar pune accentul pe in­teresul pe care l-a extras Traian Băsescu din acest moment. Şi este adevărat că actualul preşedinte nu poate să nu aibă de câştigat din faptul că a avut forţa să-i invite pe cei doi foşti preşedinţi, care susţinuseră de două ori suspendare şi demiterea sa. Dar şi aceştia au făcut un gest important, cel de a veni la invitaţia omului pe care liderii USL „nu-l consideră preşedintele lor“. Es­te evident că toţi trei vizau mai departe decât jocul politic al momentului.

Pe lângă semnalul către exterior, către cei care înţeleseseră în ce impas constituţional ajunsese România la jumătatea acestui an, a existat un semnal către clasa politică şi mai ales către elita administrativă şi mi­li­tară. Acest mesaj cred că este acela că jo­cul de-a naţionaliştii şi antieuropenii e unul strict electoral. Conjunctura îi va pre­mia electoral pe cei cu discursul cel mai naţional-populist, dar guvernarea trebuie să fie prooccidentală şi responsabilă. Im­plicit, este şi mesajul că statul nu-şi va schimba orientarea spre Vest, exprimată clar după alegerea preşedintelui Cons­tan­tinescu, în noiembrie 1996.

România, prin Constituţie şi prin cultură politică, îi dă şefului statului puteri şi res­ponsabilităţi comparabile în Europa nu­mai cu cele ale preşedintelui francez. Cei trei care au exercitat aceste puteri şi res­pon­sabilităţi nu pot să nu capete un sens al statului care lipseşte actualei „eli­te“ po­li­ti­ce în modul cel mai manifest. Acest sens al statului s-a manifestat pe 21 noiembrie la Palatul Cotroceni. Deşi este un semn de normalitate către exterior, pe fond este toc­mai expresia unei crize a statului ro­mân. Numai un moment greu putea să-i aducă laolaltă pe aceşti trei oameni care se detestă profund. Numai dorinţa de a evita o catastrofă viitoare poate explica această improbabilă poză de familie.

Ceea ce nu înseamnă că acest mesaj are şan­sa să ajungă şi la societatea româ­nea­s­că. Chiar putem bănui că el a fost posibil tocmai pentru că cei cărora li se adresează sunt mai bine ţintiţi. Se pun bazele noii gu­­vernări. După acest moment, poziţia pre­şedintelui este mai puţin slabă, dar vine de departe. Adevărata temă din pro­blematica nominalizării primului ministru după alegeri, probabil ultima dată când Traian Băsescu va mai utiliza această pre­rogativă, nu este persoana desemnată. Ade­­vărata temă a fost anunţată ca fiind aceea a orientării prooccidentale a Româ­niei. Pre­şedintele îşi joacă credibilitatea a două man­date pe acest teren, pare deci dispus să riş­te o nouă suspendare, dar în acelaşi timp se află pe un drum al ne­gocierii şi al com­promisului care îl poate duce către doi ani de coabitare relativ normală. Ori­cum, mo­mentul de miercurea trecută va ră­mâne unul al încercării de a îndepărta Ro­mânia de spectrul scenariului din iulie. //

TAGS:

Opinii

RECOMANDAREA EDITORILOR

Bref

Media Culpa

Vis a Vis

Opinii

Redacția

Calea Victoriei 120, Sector 1, Bucuresti, Romania
Tel: +4021 3112208
Fax: +4021 3141776
Email: redactia@revista22.ro

Revista 22 este editata de
Grupul pentru Dialog Social

Abonamente ediția tipărită

Abonamente interne cu
expediere prin poștă

45 lei pe 3 luni
80 lei pe 6 luni
150 lei pe 1 an

Abonamente interne cu
ridicare de la redacție

36 lei pe 3 luni
62 lei pe 6 luni
115 lei pe 1 an

Abonare la newsletter

© 2021 Revista 22