De același autor
În săptămâna în care președintele ActiveWatch își publica pe adevărul.ro un suprarealist atac la Ana Blandiana și Gabriel Liiceanu, emisiunea culturală a Digi 24, DIGIcult, îl avea drept invitat special pe Pavel Coruț. Într-un caz e inventată o „bătrânețe legionară“, în celălalt un scriitor e invitat să vorbească despre copilăria sa, fiind prezentat drept „ofițer de informații înainte de 1989“, căci a vorbi despre Securitate este, încă, stigmatizant. Pe de o parte, interpretarea abuzivă a unei intervenții recente mergea până la „nazism“, pe de altă parte, aflăm că „În anii ’90 România cititorilor se împărțea în două isterii: cărțile semnate Sandra Brown și cele ale lui Pavel Coruț“. Ce ușor se scrie și se rescrie istoria! Dar de ce așa?
Voi încerca aici să propun o ipoteză. Ea pleacă de la durabila discreditare a clasei politice, a unor instituții fundamentele precum parlamentul și partidele politice. O discreditare căreia societatea i-a răspuns prin forme nestructurate de protest, în primul rând manifestațiile împotriva exploatării Roșiei Montane din 2013 și cele de după drama din Colectiv de anul trecut. Ar fi o mare eroare să dăm o coloratură ideologică unor astfel de răbufniri sociale. Lipsa coeziunii ideatice explică absența unor forme ulterioare de structurare, spre deosebire de secvența din 1990, Piața Universității-Alianța Civică-Convenția Democratică. Dar ar fi o eroare la fel de mare să credem că nu există posibilitatea ca astfel de răbufniri să ia până la urmă o culoare ideatică și chiar să se structureze într-un fel, punând în discuție oligopolul politic actual.
Fiecare dosar care probează o dată în plus existența unei corupții endemice duce nu numai la decredibilizarea unor partide, ci a întregului sistem partizan. Singura variantă de ajustare a sistemului politic în ansamblul său, pentru a ieși din ceea ce este sau riscă să devină o criză de legitimitate, e înnoirea spectrului politic.
Miza momentului devine deci aceea de a găsi oameni, cauze, valori, orientări capabile de mobilizare civico-politică. O mobilizare care, de data asta, să aibă vocația unei structurări instituționale. Nu știm dacă în contextul românesc actual, cu un capitalism de partid și de stat fără adevărați capitaliști și un peisaj media captiv, construcțiile viitoare pot veni dinspre societate sau vor fi de sus în jos. Dar ceva nou, sau ceva care se pretinde nou, va apărea, va trebui să aibă un discurs, va trebui să aibă o culoare politică care să spună ceva celor care vor fi chemați să o voteze.
În astfel de momente, se deschide posibilitatea refondării comunității politice, există o sete de idei și simboluri. E ceea ce se întâmpla și la începutul anilor 1990. Societatea românească a fost atunci ruptă între o minoritate care propunea o viziune proeuropeană, democratică, anticomunistă și o majoritate care a căzut sub vraja charismei fals revoluționare care oferea un naționalism etnic, antioccidental, promotor al democrației originale.
Ironia este că cei abuziv acuzați de legionarism în mass-media oficiale nu erau cei care promovau naționalismul etnic, ci tocmai cei care susțineau vocația democratică a României, iar Ana Blandiana și Gabriel Liiceanu erau reprezentanți principali ai acestui curent idealist. Istoria se repetă, chiar dacă nu identic. Idealiștii de ieri nu par că mai vor să anime masele, totuși, fiecare în felul său, își permite luxul unui discurs public liber. Pot deci inspira, riscă să devină periculoși, într-un context în care spațiul public e saturat de clone, avataruri și nulități cu doctorat. Sunt deci ținte azi, așa cum au fost și ieri. De fiecare dată, miza a fost redefinirea discursului dominant și riscul unui transfer al prestigiului intelectual-moral în câmpul politic.
La nivel public, reacția la acest atac nu a fost pe măsura nedreptății lui, ci pe măsura antiselecției care domină mass-media. Mircea Toma a atacat de pe pozițiile corectitudinii politice, ceea ce îi conferă în ochii multora o formă de autoritate și chiar o protecție, doar el este cel care publică Raportul anual privind discursul instigator la ură... Când ai o formă de expertiză și o autoritate civic-instituțională, devii o voce cvasi-oficială. Lipsa de reacție față de utilizarea unei astfel de platforme pentru a stigmatiza nu numai niște repere, dar implicit și pe toți cei care le consideră repere este o formă de lașitate. Dar asta nu trebuie să ne mire, în condițiile în care partidul prezidențial cultivă și acum o Antena 3 care a banalizat de mult astfel de atacuri. Ele vizează intimidarea celor care ar avea veleități politice, fiind deci unul dintre elementele de bază prin care actuala clasă politică speră să rămână fără concurență.
Tehnicile din 1990 rămân actuale pentru că deținătorii puterii sunt dominați de aceleași valori. În acest sens, e ironic să vezi cum Realitatea TV încearcă reîncărcarea lui Marian Munteanu pe zona naționalistă, în care fusese distribuit și pe vremea Mișcării pentru România, apoi, șocant pentru naivi, alături de Măgureanu. Și aceasta nu este decât o altă dovadă că lupta pentru simboluri politice se întețește.
.png)
.png)
Comentarii 8
AlinaP - 05-01-2016
Ideile in acest articol se ratacesc, se pierd in necunoscut, o confuzie totala. La sfarsit, ramai mai cu nimic. Am remarcat textul: "Ironia este că cei abuziv acuzați de legionarism în mass-media oficiale nu erau cei care promovau naționalismul etnic, ci tocmai cei care susțineau vocația democratică a României, iar Ana Blandiana și Gabriel Liiceanu erau reprezentanți principali ai acestui curent idealist." Am citit articolele doamnei Blandiana si a domnului Liiceanu despre care vorbeste autorul. Va asigur ca n-au nici o legatura cu "vocatia democratica" a acestor doi intelectuali romani dar au o stransa legatura cu "nationalismul etnic". Tocmai de aceia, pozitia acestor doua personalitati romanesti a provocat un soc in in public iar reactia publicului a fost similara cu cea a mass media in cea mai mare parte. Corectitudinea politica nu are nimic de a face cu opiniile exprimate in legatura cu pozitiile nationaliste ale doamnei Blandiana si ale domnului Liiceanu deasemeni. Oare de ce e atat de greu sa vedem lucrurile simplu si sa evitam complicatiile de genul celor exprimate de autor in acest articol?
Răspundebogdan - 04-09-2016
Analiza e prea abstracta, cu refondarea comunitatii politice etc, si un stil asa speculativ de analiza politica. Chestiile sunt simple : nivelul intelectual in Romania e la pamant, iar cel moral e si mai jos. Agitatii astia care lipesc stampile de legionari sunt niste ratati si niste porci, ma scuzati dar asta e adevarul, semidocti, rosi de invidii, de uri, vanduti cui se poate numai sa traiasca bine si sa o faca pe critcii Gica Contra : numai fosti studenti de-a lui Manolescu, de la care se vede ca n-a invat decat ineresul pentru sport si chiar si in chestiunea asta doar insulta nesportiva ce se practica in sportul romanesc; fosti Catavenci si tot felul de jurnalisti care au pupat in cur si au luat salarii babane d ela toti mogulii carora nu le mai pica ca pe vremuri acum si isi cauta alti patroni: in fine, niste amatori studenti de pe la facultati din astea noi, gen stiinte politice, carora nu ar fi trebuit niciodata sa li se fi de-a vreo licenta daca facultatea respectiva ar fi avut macar decenta de a instrui oameni care macar pot face distinctii si rationa in apele complicate ale politicii...dar e Romania, aia buni sunt jos in timp ce aia rai sunt sus, la scoala, la spital, in politica, la politie etc!
RăspundeGheorghe Popescu - 04-06-2016
Articol putin cam prea elevat pentru marea masa de cititori, dar bun. Concluziile mi se par putin in afara tintei. Tehnicile din 90 sint actuale nu pentru ca valorile papusarilor sint aceleasi, ci pentru ca papusarii sint aceiasi. E aceeasi Marie cu alta palarie, nu a fost palaria preluata de altcineva. Securistii de azi sint securistii de ieri. Continuam sa vinam turnatorii securitatii, dar nu ne atingem de securisti. Al doilea mare vinovat pentru situatie e insasi populatia tarii. Primarii corupti sint realesi de populatie in functiile de care au abuzat. Populatia e impartita in aceleasi tabere, alegatorii voteaza PSD sau PNL in aceeasi proportie, chiar daca justitia a demonstrat de nenumarate ori ca partidele astea doua sint corupte pina la maduva si ca nimic si nimeni nu le poate restructura. Tot romanul isi pune speranta in Europa sau America, iar daca astia isi aranjeaza pragmatic treburile in Romania, ii consideram pe ei vinovati de neputinta noastra de a ne civiliza. Cei citiva intelectuali pe care ii avem se vor fi saturat sa-si sparga plaminii pentru nevolnici, ca atare acum sint acuzati ca nu vor sa mai anime masele. Situatie fara iesire, domnule Gussi. Nu poti anima un cal mort. Interesele populatiei se invirt in sfere mult mai putin inalte. Problemele zilei sint legate de copii sfisiati de ciini vagabonzi, sau de violurile mizerabile de la Vaslui. Asta-I nivelul. Survolati mai jos, va rog.
Răspundedinu - 04-06-2016
Cred ca totusi este ceva gresit: nu il cheama Mircea Toma ci Sorin Toma. La fel de abject ca si predecesorul sau.
RăspundeMircea Ordean - 04-06-2016
„Contextul politic al unui atac profund nedrept” Atac profund nedrept... E totuși o expresie pentru copii mici... Nu poți a voi să îndrepți lumea, iar în paralel să nu ai idee că e pină reaitatea de nedreptăți...
RăspundeMircea Ordean - 04-06-2016
„În astfel de momente, se deschide posibilitatea refondării comunității politice, există o sete de idei și simboluri. E ceea ce se întâmpla și la începutul anilor 1990. Societatea românească a fost atunci ruptă între o minoritate care propunea o viziune proeuropeană, democratică, anticomunistă și o majoritate care a căzut sub vraja charismei fals revoluționare care oferea un naționalism etnic, antioccidental, promotor al democrației originale.” Și similar, în revista dvs.. . . UN MIC CERC VICIOS. . Ca esență, vorbele de mai sus se află neadevărate, căci le lipsește nuanța. În 90 lucrurile stăteau mai amestecat... . Însă. Dacă în discursu-ți de azi (din vreun `22`) condeiul trage spre realitate, se duce (pardon) naiba puterea lui de atracție, de a entuziama cititorul optiomist și energic. . Na, dilemă!
Răspundebadescu gabriela - 04-05-2016
As vrea , daca se poate , o opinie de la autorul articolului despre partidele locale - 200 pt Bucuresti , partidul pentru Iasi , initiativa din Targu Mures etc . Eu le vad ca o solutie - cu multa implicare civica. Suntem datori sa facem cate ceva daca vrem o schimbare.
Răspundeoblio - 04-05-2016
Cred ca aveti o analiza mult prea nebuloasa si generala. Situatia e mult mai clara, zic eu. Rusia a facut marea greseala de a promova numai hoti si imbecili. In fata unei ofensive viguroase a Justitiei, toti agentii corupti cad ca niste popice. E nevoie de altii, dar... de unde? Sistemul lor a indepartat orice potential rival. In acelasi timp, aderarea la NATO si UE a adus tineri care nu sunt controlati de Moscova. Rezultatul e clar: e nevoia de intoarcerea la vechile edecuri, care au ramas fidele. (Nici nu puteau fi altfel, dupa cat s-au imbogatit in slujba lor. Mai toate afacerile in zona gri a economiei, serviti de alti agenti. Plus promovarile in invatamintul superior, adm., servicii secrete etc.) In rest, vechea placa a Moscovei si agentilor lor: toti cei ce nu sunt cu ei sunt impotriva lor si daca sunt impotriva lor nu pot fi decat fascisti... Nimic nou sub soare!
Răspunde