De același autor
„Mutarea lui Obama pune in pericol legaturile cu Estul Europei" titreaza Financial Times. „Varsovia se teme ca Washington-ul si-a pierdut interesul fata de aliatii din Est" scrie Der Spiegel in Germania iar un editorial din Wall Street Journal constata ca „in aceste zile mai bine esti un adversar decit un prieten al Statelor Unite". Toate comentariile de mai sus se refera la decizia adminstratiei Obama de a renunta la amplasarea sistemului antiracheta ce urma a fi instalat in Polonia si Cehia. Reactia din regiune a fost, asa cum era de asteptat, amar emotionala. Si in media, tabloidul polonez Fakt titra: „Tradare! Statele Unite ne-au vindut rusilor si ne-au injunghiat pe la spate", dar si in lumea politica. Primul ministru al Poloniei a refuzat sa-i raspunda lui Barack Obama care l-a sunat in noaptea dinaintea anuntului oficial pentru a-l informa asupra unei decizii de altfel previzibile de ceva vreme iar fostul premier ceh Mirek Topolanek, care semnase acordul ramas acum fara obiect constata cu amaraciune ca „dupa ce timp de 20 de ani ne-am implicat activ in structurile euro-atlantice procesul e acum blocat". „Este un semnal foarte prost pentru Polonia" remarca si Aleksander Szczyglo, fost ministru al Apararii, considerind ca americanii au facut o „eroare istorica". „De acum inainte rusii vor avea o voce in aceasta parte a Europei".
Ultima afirmatie descrie o perspectiva politica impartasita in mare parte in intreaga regiune estica a continentului. Pentru ca desi, in teorie, sistemul anti-racheta era destinat sa devina un scut impotriva unor rachete cu raza lunga de actiune lansate din Iran, fostele tari comuniste vedeau in prezenta militara directa in regiune a Statele Unite o garantie de securitate solida in fata Rusiei. Pentru a inrautati lucrurile si mai mult, momentul in care s-a facut anuntul a coincis cu aniversarea a 70 de ani de la invadarea Poloniei simultan de catre trupe si germane si ruse. Chestiunea are o mare importanta simbolica in Polonia care nu poate sa nu ia act ca dupa atita vreme Moscova nu a exprimat inca nici un regret oficial pentru agresiunea din 1939, dupa cum refuza cu obstinatie sa-si asume masacrul de la Katin, unde la ordinul lui Stalin au fost executati zeci de mii de polonezi din elitele politice, militare si intelectuale ale tarii.
Administratia Obama si-a justificat decizia cu argumente tehnice spunind ca va propune in schimb un sistem alternativ instalind echipamente in tari ca Turcia sau pe nave militare prin care va contracara amenintarea cu rachete cu raza mica si medie de actiune lansate din Irak. Secretarul apararii, Robert Gates, cel care a recomandat initial presedintelui George W. Bush instalarea sistemului antiracheta in Polonia si Cehia a scris chiar un articol in The New York Times justificind noua abordare. Numai ca nu argumentele tehnice au greutate in aceasta discutie, desi nu e exclus ca ele sa fie valide. Decizia americana are in primul rind o mare incarcatura simbolica. Pentru ca e greu sa faci abstractie de faptul ca ea apare in primul drept o concesie facuta Rusiei, o opozant vehement al proiectului, cu putina vreme inaintea unei reuniuni gazduite de ONU legata de problema iraniana. Probabil ca Obama se asteapta ca Moscova i se alature in incercarea de a presa Teheranul sa renunte la programul sau nuclear prin amenintarea cu severe sanctiuni internationale. In aceste conditii, dupa cum observa saptaminalul The Economist, pentru „tarile est-europene, care sint din ce in ce mai ingrijorate de legaturile tot mai strinse dintre Germania si Rusia si privesc cu anxietate catre America, in speranta ca aceasta le va asigura protectia, decizia Casei Albe e o lovitura grea".
Se pare insa ca noua administratie priveste in alta parte. O scrisoare deschisa semnata de fosti lideri marcanti din Europa de Est, intre care Lech Walesa si Vaclav Havel, ce-i fusese adresata cu citeva saptamini in urma a ramas fara raspuns. Sigur, Washington incearca in aceste zile sa linisteasca apele mai ales la Praga si Varsovia, dar e limpede ca menajarea sensibilitatilor Rusiei pare de departe sa prevaleze. Problema e daca concesiile pe care spera sa le obtina Casa Alba din partea Rusiei compenseaza alienarea unora dintre prietenii cei mai loiali ai Statelor Unite de pe vechiul continent. Multi analisti sint sceptici. Chiar daca Dmitri Medvedev a salutat anuntul american si a vorbit despre partenariatul dintre cele doua tari, Vladimir Putin, vocea care probabil conteaza cu adevarat la Moscova, sugereaza altceva. El vorbeste deja despre alte concesii pe care le asteapta de la Washington, cum ar fi acceptarea Rusiei, Belarus si Kazahstanului in WTO (Organizatia Mondiala a Comertului). Pe de alta parte, Gary Kasparov, unul dintre putinii lideri de opozitie ramasi din Rusia remarca faptul ca Moscova nu are nici un interes sa solutioneze criza iraniana care ii ofera doua beneficii majore: 1. intretine un focar de criza in Orientul Mijlociu ceea ce duce la cresterea pretului petrolului alimentind cu sume suplimentare substantiale bugetul de stat; 2. cu atentia Statele Unite focalizata pe Iran, Coreea de Nord si Afganistan, rusii au mult mai mult libertate de miscare in ceea ce ei considera a fi „sfera lor de interes", adica in tari ca Georgia sau Ucraina. Un punct de vedere impartasit si de analistii de la Stratfor.
Daca beneficiile in relatia cu Rusia s-ar putea dovedi indoielnice, in schimb erodarea simpatiilor pentru America in Noua Europa are toate sansele sa fie extrem de costisitoare pe termen lung. Europa Occidentala e in mare parte anti-americana. Un rezultat al propagandei de stinga si al atitudinilor dominante la nivelul elitelor intelectuale. Exista de altfel destule voci europene care vad consolidarea UE drept o contrapondere la Statele Unite. Daca Barack Obama se iluziona ca simpla disparitie de pe scena politica a lui George W. Bush va ameliora rapid lucrurile iata ca realitatea de pe teren i-a infirmat asteptarile. In timp ce germanii au ajuns sa faca sedinte comune de guvern cu rusii, relatiile intre Washington si Berlin sint mai reci ca niciodata. Iar Obama nu a primit in afara de stringeri de mina nici un fel de ajutor consistent suplimentar din Europa Occidentala pentru razboiul din Afganistan. Daca simpatia extinsa de care se bucurau americanii in est se evaporeaza partenariatul strategic transatlantic risca sa intre intr-o criza profunda pentru ca apetitul blocului est-european in frunte cu Polonia si tarile baltice de a-l promova, inclusiv la nivelul Uniunii Europene, se va diminua corespunzator.
