De același autor
Dacă sunt întrebați, mulți români vor spune probabil că avem cei mai incapabili și iresponsabili politicieni de pe planetă, că multe dintre întâmplările de aici sunt posibile doar în România. Adesea, se face trimitere la „democrațiile consolidate“ ca exemple de bune practici. Ei bine, vestea proastă, îngrijorătoare este că în anii din urmă atmosfera din mediul politic s-a deteriorat considerabil chiar în locurile considerate tradițional modele de referință din acest punct de vedere. Marea Britanie e practic paralizată de un Brexit ale cărui consecințe (politice, economice, sociale, de securitate) sunt imposibil de prevăzut, deși ne despart doar câteva săptămâni de momentul separării formale de UE. Sunt probleme serioase și în Franța, unde protestele „vestelor galbene“ au căpătat accente revoluționare care pun în discuție chiar fundamentele actualului sistem politic. Iar peste ocean am intrat în a doua lună de blocaj bugetar, deja cel mai lung din istoria SUA. Astfel 800.000 de funcționari din aparatul de stat nu-și primesc salariile, instituții publice sunt închise, fiind afectate servicii de bază. De pildă, la Departamentul Comerțului lucrează o treime din personal în condițiile în care sunt în curs negocieri critice cu China în acest domeniu.
Transformările remarcabile din interiorul lumii occidentale, dar și în afara acesteia, progresul în plan economic și social au avut loc sub bagheta anglo-saxonă, sub doi hegemoni succesivi, mai întâi Imperiul Britanic, apoi America. Instituțiile și valorile care definesc ceea ce numim astăzi „democrația liberală“, de la statul de drept la libertatea de expresie, au fost posibile pentru că ele au fost promovate de puterile hegemon. Și, în ciuda faptului că acest aranjament a fost adesea criticat, contestat, chiar vehement, cei care au făcut-o nu au reușit să propună alternative viabile superioare. Victoria care a marcat sfârșitul Războiului Rece a creat impresia la un moment dat că astfel de alternative nici măcar nu sunt posibile. Însă această convingere este pusă tot mai mult sub semnul întrebării. Dacă în viitor vom avea un alt tip de hegemon, precum China, supraviețuirea modelului de societate bazat pe democrația liberală nu este nici pe departe asigurată.
Profesorul Graham Allison, autorul unei cărți de referință despre confruntarea geopolitică dintre SUA și China, crede că pentru America cea mai mare amenințare o reprezintă disfuncționalitatea sistemului politic, unde abordările hiperpartizane nu mai lasă deloc spațiu pentru soluții de compromis. Nu este prima dată când se ajunge la un blocaj bugetar, dar măcar în trecut au fost motivații mai serioase, precum escaladarea deficitului public. Nu și acum, deși acesta a atins un nivel record. Este o dispută strict politicianistă în jurul unui „zid“ pe care Donald Trump vrea să-l construiască la granița cu Mexicul și pe care l-a promis bazei sale electorale (și pe care democrații îl resping drept „imoral“, pentru că asta dorește baza progresistă a partidului).
La fel stau lucrurile în cazul Marii Britanii. David Cameron a decis organizarea referendumului care a dus la Brexit, sperând că astfel ar calma tensiunile din interiorul partidului. Și în acest moment dificultățile enorme care stau la baza coagulării unei soluții consensuale au la bază calculele politice făcute de conservatori, de laburiști sau de SNP, partid care speră că astfel va apărea o posibilitate de a relua referendumul pentru independența Scoției.
Haosul politic de la Londra sau de la Washington servește de minune și Chinei, și Rusiei. În primul rând, pentru că paralizează deciziile politice luate în cele două capitale, inclusiv în UE, pe plan extern, creând oportunități nesperate pentru principalele puteri revizioniste ale momentului. Există însă un impact și mai profund pentru că toate aceste crize subminează la nivel fundamental atractivitatea modelului democrației liberale. Oportunitatea nu putea să-i scape Beijingului. Global Times, un oficios al Partidului Comunist Chinez, scria cu un an în urmă, cu prilejul unui alt blocaj bugetar american, că „ceea ce se întâmplă în SUA va face ca tot mai mulți oameni, pe plan internațional, să reflecteze asupra viabilității și legitimității unui sistem politic atât de haotic“. Azi același ziar atrage atenția țărilor în curs de dezvoltare că adoptarea modelului democratic reprezintă un risc pe care „nu și-l pot permite“.
Întrebarea esențială, în acest context, este dacă asistăm doar la o criză de etapă, pe care democrația liberală o va depăși, sau este una structurală provocată de atomizarea socială, de fracturile induse de o agendă progresistă radicală în combinație cu impactul noilor tehnologii, care pune în discuție chiar viabilitatea acestui model de societate. Părerile sunt împărțite. Însă competiția dintre democrația liberală și formula de autoritarism digital practicată la Beijing, unde a fost implementat un gigantic mecanism de supraveghere și control al populației utilizând tehnologii avansate bazate pe Inteligență Artificială, este o amenințare mult mai serioasă decât cea sovietică. Chiar faptul că ne punem astăzi astfel de întrebări, care ar fi fost considerate drept unele fanteziste doar cu zece ani în urmă, spune multe despre provocările cu care se confruntă democrația liberală.
