Cum ar urma să arate Europa în varianta Macron

Conform viziunii preşedintelui francez, o parte dintre țările din UE ar urma să se integreze într-un superstat, în care să fie declasate de la statutul de membri cu drepturi depline la acela de simple provincii.

Alexandru Lazescu 03.10.2017

De același autor

 

Marțea trecută, Emmanuel Macron și-a expus timp de două ore, la Universitatea Sorbona, viziunea sa asupra viitorului Europei. În mare, ideile sale erau deja cunoscute. Însă acum a in­trat mult mai mult în de­ta­lii. El vrea o integrare pr­o­nun­țată a zonei euro, cu un par­lament separat și buget se­pa­rat (de câteva sute de mi­li­ar­de), un ministru de Finanțe cu puteri extinse, un fond de intervenție care să poată fi uti­lizat în cazul unei crize pre­cum cea din Grecia, o poliție de frontieră pentru spațiul Schen­gen, o structură in­te­gra­tă de apărare. Plus o mulțime de noi agen­ții, pre­cum cea pentru Inovare. Iar acest nu­cleu in­tegrat va fi partea centrală a unei struc­turi mai largi, un spațiu comun de co­operare și comerț mai extins, cuprinzând ce­le­lalte state din afara zonei euro, inclusiv Ro­mâ­nia, plus țări ca Nor­vegia sau Elveția (care nu fac parte din UE) și, spune Macron, chiar Ma­rea Britanie.

 

Toate aceste propuneri au fost ulterior pre­zen­ta­te și celorlalți lideri europeni, reuniți la o ci­nă de lucru informală găzduită de Estonia, la Tallin, moderatorul reuniunii fiind Donald Tusk.

 

Evident, adepții unei Europe federale, precum Jean-Claude Juncker, și-au declarat imediat, cu entuziasm, susținerea pentru viziunea Ma­cron. Însă alții au fost mai rezervați sau chiar ostili pe față. De pildă, Dalia Grybauskaitė, pre­ședintele Lituaniei, remarca oarecum iro­nic, într-un tweet postat chiar în timpul reu­niunii de la Tallin: „Liniile orizontului eu­ro­pean sunt trasate. E im­por­tant însă ca pe drumul prin deșert să ne ferim de mi­ra­je“. În timp ce la Praga, An­drej Babiš, viitorul prim-mi­nistru al Cehiei, i-a transmis lui Macron că ar face bine să se concentreze mai degrabă asu­pra Franței și-i critica pe federaliștii care nu au tras de­loc învățăminte după Brexit.

 

E foarte probabil ca criticile venite de la Praga să îl lase rece pe Emm­a­nuel Macron. Pentru că, oricum, Cehia şi ce­lelalte țări din Estul continentului nu sunt luate în calcul pentru acest nou și ambițios proiect european integraționist. Când e vorba de Berlin e însă altceva. E adevărat, ca ton, reacția Angelei Merkel a fost una pozitivă. Însă ea a ținut să precizeze că trebuie lucrat la detalii, dincolo viziunea generală. „Să ve­dem ce e în spatele frazelor frumoase.“ Iar FDP, partid de care Merkel are nevoie pentru a construi o coaliție de guvernare, este mult mai tranșant în rezervele sale. Nu agreează nici ideea unui buget generos al zonei euro și, în general, nici o inițiativă care ar facilita transferuri financiare de la țările prospere către cele mai sărace, pentru că bănuiește, și cu bun temei, că asta se va face în special din buzunarul contribuabilului german, re­zer­ve pe care le are și premierul olandez Mark Rutte. Nemaivorbind de faptul că chiar partea ba­va­re­ză a coaliției CDU/CSU a doamnei Mer­kel, ca­re a pierdut teren electoral la ultimele ale­geri în favoarea formațiunii radicale de dreap­ta AfD, nu pare deloc entuziasmată de me­sa­jul venit de la Paris. Deputatul Hans Mi­chel­bach, care aparține acestei facțiuni, a de­cla­rat deschis că nu crede că ideile lui Ma­cron sunt în stare să facă să avanseze pro­iec­tul euro­pean, ba din contra, „vor duce mai de­grabă la amplificarea diviziunii din inte­ri­orul UE.

 

În principiu, argumentele lui Macron - doar așa poate Europa să facă față competiției cu giganți ca Statele Unite și China - au sens. Și, dacă vrei o structură federală, trebuie să iei în calcul și faptul că trebuie să faci transferuri de la zone prospere către cele mai sărace. Nu­mai că, după cum arată lucrurile pe con­ti­nent, acest tip de abordare nu pare să-i în­cân­te deloc pe cei care trebuie să dea banii. După cum spunea un europarlamentar fla­mand, un parlament cu atribuții în intro­du­ce­rea unor „taxe europene“ va duce la situația în care acestea se vor colecta în Nord și vor fi cheltuite în Sud.

 

Dar asta e doar o parte a problemei. Există o chestiune critică care nu e neapărat una de natură economică. Pe hârtie, ca discurs teh­nic, ceea ce spune Emmanuel Macron sună rațional. Numai că depinde de unde te uiți la acest set de propuneri vizând construcția unui superstat în care țările membre să fie de­clasate de la statutul de membri cu drepturi depline într-un club precum Consiliul Eu­ro­pean la acela de simple provincii. Ideea nu are, desigur, cum să le surâdă deloc nici li­de­rilor acestor țări și nici locuitorilor acestora. Mai puțin Franței și, eventual, Germaniei, care știu că acest tip de aranjament va insti­tu­țio­naliza dominația de facto a Parisului și Ber­li­nului asupra acestei noi entități federale. Unii o spun chiar deschis: sigur, planul lui Macron e bun pentru Franța, care își propune să facă din Bruxelles o extensie a Parisului.

 

Atunci când s-a constituit Comisia Eur­op­ea­nă, Franța a reușit să-și plaseze oamenii într-o mulțime de poziții-cheie. Oameni care, deși în teorie ar fi trebuit să se deconecteze for­mal de țara de origine dedicându-se exclusiv in­tereselor general europene, au rămas în rea­li­tate intim conectați la interesele franceze. Abia după extinderea din 2004 și 2007 și cu eforturile Marii Britanii s-a reușit o dizlocare a acestora și o diversificare a ocupanților po­zi­țiilor-cheie din directoratele generale. Or, asta e și principala temere, că francezii ală­turi de nemți vor controla cam toate pârghiile de influență în această entitate integrată, pe ca­re le vor folosi, previzibil, preponderent în in­teresul lor.

Opinii

RECOMANDAREA EDITORILOR

CELE MAI CITITE

Bref

Media Culpa

Vis a Vis

Opinii

Redacția

Calea Victoriei 120, Sector 1, Bucuresti, Romania
Tel: +4021 3112208
Fax: +4021 3141776
Email: [email protected]

Revista 22 este editata de
Grupul pentru Dialog Social

Abonamente ediția tipărită

Abonamente interne cu
expediere prin poștă

45 lei pe 3 luni
80 lei pe 6 luni
150 lei pe 1 an

Abonamente interne cu
ridicare de la redacție

36 lei pe 3 luni
62 lei pe 6 luni
115 lei pe 1 an

Abonare la newsletter

© 2018 Revista 22