Cum plănuiește Ponta să scape de `jugul Occidentului`

Devine tot mai clară strategia lui Victor Ponta și a aliaților săi politici de a contracara atenționările occidentale prilejuite de derapajele în privința statului de drept și criticile interne privind efectele asupra investițiilor prin extinderea apropierii de China și Rusia.

La sfârșitul săptămânii trecute, Avocatul Po­po­rului, o simplă anexă PSD aflată practic în șomaj instituțional, de facto, în ultimele 18 luni, s-a trezit brusc la viață și s-a hotărât să facă investigații la Pungești. E un semn clar că Victor Pon­ta, care își exprimase public iritarea față de criticile oc­ci­dentale prilejuite de mo­di­fi­cările aduse Codului Penal și de o preconizată lege de am­nistie, s-a hotărât să treacă de la declarații la fapte. Pri­mul ministru s-a gândit să le spună astfel americanilor de la Chevron că criticile am­ba­sadei SUA costă. E tipul de represalii eco­no­mice la care recurge adesea Beijingul ca răs­puns la declarații sau gesturi politice occi­den­tale, precum întâlniri formale cu Dalai Lama, pe care le consideră ostile. Numai că România nu e China. Aici miza economică e până la ur­mă minoră, iar un astfel de comportament ris­că să aducă în final mai multe ponoase decât foloase nu doar actualei puteri, ci și României în ansamblu.

E o schimbare de atitudine importantă. Și în va­ra anului 2012, și după aceea, Victor Ponta a preferat să pună accentul pe dezinformările opoziției, cu Monica Macovei în rolul negativ prin­cipal, mai degrabă decât să atace direct Bru­xellesul, Washingtonul sau principalele can­celarii europene. Din acest punct de vedere, mult mai ve­hement a fost la acea vreme Crin Antonescu. Acum rolurile s-au schimbat, chiar dacă pre­mierul nu a abandonat efor­turile internaționale de PR, o dovadă fiind deplasarea la Johannesburg, a cărei miză principală a fost scurta în­tâl­nire cu Obama, mijlocită de Tony Blair.

Asta nu înseamnă însă că vechile rețete de comunicare care acuză distorsiunile din presă și interpretările greșite au fost abandonate. Diversioniști abili, precum Eugen Nicolicea (al cărui premiu pentru asta, dar și pentru ceea ce va face în fruntea „Comisiei Călărași“ pare să fie un loc eligibil pe listele de la euro­par­lamentarele de anul viitor!), au încercat să cre­eze impresia că în fapt nu s-a întâmplat nimic grav. Sigur, poți să te întrebi imediat: da­că așa stau lucrurile, de ce a fost nevoie să îngrămădești spre aprobare în parlament, îna­inte de sărbători, pe furiș, un pachet de legi importante? Dar astfel de nedumeriri se pierd adesea pe drum.

Și de această dată, reacțiile prompte și tran­șante venite dinspre Washington, Bruxelles și principalele cancelarii occidentale par să fi blo­cat pe moment demersul USL, mai ales că, în­tre timp, au apărut linii de ruptură importante în alianță între PSD și PNL. Dar e neclar câtă vreme această formulă va mai funcționa. Pâ­nă la urmă, soarta lui Victor Ponta, ca pre­șe­dinte de partid și prim-ministru, depinde esen­^­țial de sprijinul baronilor din teritoriu și al altor actori cheie din arealul puterii. Or, sco­pul principal al acestora continuă să fie ani­hilarea amenințărilor din justiție care planează asupra lor. Cu siguranță, același tip de pre­siuni vin și din cercul apropiaților săi, precum Sebastian Ghiță, care îi asigură un generos suport mediatic și acces la resurse cu impact electoral.

În mod normal, principala opoziție față de acest gen de derapaje ar trebui să se co­a­guleze pe plan intern și să aibă un suport popular semnificativ. Cum însă românii par în marea lor majoritate destul de puțin preo­cupați de încălcări ale principiilor statului de drept, criticile autohtone la adresa puterii avansează preponderent ideea că astfel de derapaje descurajează investițiile străine, deci afectează nivelul de trai al populației. Aceasta este linia de discurs pe care Victor Ponta și ceilați lideri USL vor să o contracareze, spu­nând că, la urma urmei, ne putem lipsi de in­vestițiile occidentale. Avem și alte surse. Chi­na, spre exemplu, care, după cum enunța sen­tențios Valeriu Zgonea, „ne tratează cu res­pect, ne privește ca parteneri egali“. Pri­mi­rea triumfală a premierului chinez, venit la București pentru o întâlnire cu liderii țărilor din Europa Centrală și de Est, dorea să trans­mită populației și acest tip de mesaj. Ca să-l întărească, Marian Vanghele a anunțat între timp demararea unui proiect mamut pentru construcția a 25.000 de apartamente în Ca­pitală împreună cu un investitor chinez. Iar pentru a întregi tabloul, o altă declarație re­centă a lui Victor Ponta, care a trecut destul de neobservată, vorbea despre o relansare majoră a relațiilor cu Rusia în anul 2014.

Problema nu este demersul în sine de ex­tindere a relațiilor comerciale cu China sau cu Rusia, o inițiativă de salutat, ci unghiul sub care liderii puterii văd lucrurile. Pentru ei, miza e de cu totul altă natură: aceea de a ară­ta atât occidentalilor, cât și criticilor din in­terior că marota că nu mai vin investițiile da­că este agresat statul de drept e falsă. Iată, sunt alții care nu ne pun niciun fel de în­trebări pe această temă! Numai că un joc de acest gen nu e doar meschin, ci și extrem de riscant. Ne erodează masiv poziția în in­te­ri­o­rul UE și în general în spațiul occidental, unde încrederea între parteneri e un element esen­țial. Din acest punct de vedere, ceea ce face, mai cu perdea, Victor Ponta la București sea­mănă în fond cu maniera în care pro­ce­dează în aceste zile Viktor Ianukovici la Kiev. //