Cum vor juca liberalii și pesediștii cartea premierului?

Ideea unui viitor guvern de uniune na­țio­nală, cu un premier tehnocrat - numele ve­hi­culate până acum fiind cele ale lui Dacian Cioloș și al vicepremierului Cosmin Borc -, este lansată pe­ri­o­dic în spațiul public. Nu doar ca o speculație de pre­să, ci ca o opțiune avansată de cineva cu greutate ofi­cia­lă. Mai întâi a lansat-o con­silierul prezidențial Lau­ren­țiu Ștefan. Iată că o face, mai nou, chiar Cosmin Borc. E vorba, bineînțeles, de niște „baloane de încercare“, de declarații făcute „cu titlu per­sonal“, o tractică tradițională în me­diul politic, și la noi, și prin alte părți. Ele vin dinspre Cotroceni sau din zona Pa­la­tului Victoria și e greu de crezut că nu sunt corelate. Chiar și Alina Gorghiu a ți­nut să ne spună, cu câteva zile în urmă, că „Dacian Cioloș are un profil corect de premier pentru PNL“.

De partea cealaltă a fileului avem semnale diferite. Criticile tot mai apăsate la adresa „guvernului tehnocrat“, prezentat drept o adevărată catastrofă, formulate mai ales dinspre PSD sau ALDE, sunt întărite cu amenințări privind depunerea unei mo­țiuni de cenzură. Ultima a venit duminică seara, la România TV, chiar de la pre­șe­din­tele PSD, Liviu Dragnea. „Guvernul Cio­loș nu are niciun fel de legitimitate ca guvern interimar să vândă vreo bu­că­ți­că, vreo piatră din România. Eu cred că, da­că acest guvern încearcă să facă acest lucru, atunci putem convoca parlamentul într-o sesiune extraordinară pentru mo­țiune de cenzură.“

Însă astfel de „vorbe grele“ nu par să fie nimic altceva decât un simplu show me­diatic. Cine poate să creadă în mod serios că, în plină vară și cu doar câteva luni înainte de alegeri, varianta demiterii guvernului chiar ar fi luată în calcul în mod real? Acest gen de afirmații sunt mai degrabă mesaje transmise către membrii de partid care ar putea fi eventual confuzionați de pers­pec­tiva în care ar câștiga alegerile, dar nu și-ar desemna un prim-ministru propriu sau sunt făcute din calcul electoral, pentru a discredita și ideea de guven tehnocrat, și pe aceea de premier tehnocrat, pentru a puncta în fața liberalilor care, împreună cu președintele, sunt considerați prin­ci­pa­lii susținători ai actualului Executiv.

Era destul de limpede, încă de la început, în ciuda declarațiilor contrare, că Dacian Cioloș nu a venit în România de la Bru­xel­les pentru a fi premier doar pentru un man­dat de 10-11 luni. Aproape sigur, președintele Iohannis i-a spus altceva, chiar dacă, în mod evident, nu avea cum să-i ofere garanții absolute. E foarte pro­ba­bil ca să fi avut loc și unele discuții pe această temă la Bruxelles, la Comisie, sau chiar în unele capitale. Dacă e așa, e to­tuși greu de crezut că, în situația actuală a UE, post-Brexit, cu enorme fricțiuni in­ter­ne, acest lucru mai contează în mod serios.

Dar care sunt șansele ca un astfel de aran­jament să poată fi în cele din urmă im­ple­mentat? Sunt prea multe variabile de luat în calcul în acest moment pentru a putea avansa niște judecăți solide. Pe partea cu minus e evident că președintele Klaus Io­hannis, ce să mai vorbim de PNL, nu be­ne­ficiază în acest moment de o mare sim­pa­tie în opinia publică. Este însă posibil ca o formulă în care liberalii să intre în ale­ge­ri­le parlamentare cu un premier in­de­pen­dent, tehnocrat, vorba Alinei Gorghiu, „pe profilul lui Dacian Cioloș“, să le adu­că aces­tora un avantaj electoral. Nici PSD, nici PNL nu se bucură deloc de simpatie pu­bli­că, voturile către cele două formațiuni ve­nind mai degrabă inerțial de la nucleele lor dure. Cu o astfel de carte, PNL se poa­te prezenta public drept un partid mai lu­mi­nat, mai deschis către dorințele ale­gă­to­rilor, decât adversarii din PSD și ALDE. În plus, PSD este astfel forțat să vină și el cu o propunere de prim-ministru. Lucru nu toc­mai simplu, dacă ne uităm cum stă Liviu Dragnea în percepția publică. Iar a veni cu altcineva explicit politic, dincolo de faptul că rezervorul pesedist este sărac din acest punct de vedere, probabil că nici liderul partidului nu ar fi încântat să dea altcuiva o pârghie importantă de putere. Rămâne varianta unei „opțiuni in­de­pen­den­te“, dar apropiate de partid, de tip Li­viu Voinea. Însă și aceasta ar fi, evident, mai puțin atractivă în raport cu un pre­mier sau un vicepremier în funcție.

Din acest punct de vedere, este important cum va arăta raportul de forțe postelec­to­ral dincolo de binomul PSD-PNL. Va avea tracțiune noua construcție USR - Nicușor Dan? Unii speculează chiar că există un sprijin pe această linie din partea ser­vi­cii­lor secrete, dar e greu de spus dacă astfel de aserțiuni au vreo bază sau sunt simple intoxicări. Oricum, e interesant de re­mar­cat sprijinul public consistent față de Da­cian Cioloș venit de pe direcția USR, mai ales din partea lui Clotilde Armand. Ul­ti­ma a intrat public în coliziune directă cu Li­viu Dragnea pe acest subiect într-un meci în care liderul PSD se află din start într-un dezavantaj evident.

Până la urmă, în condițiile în care scorul electoral al celor două partide va fi relativ apropiat, un rol important l-ar putea juca Vasile Dâncu. El este acum parte a echipei Cioloș, dar are și o influență consistentă în PSD, cel puțin în relația cu Liviu Drag­nea. Un posibil scenariu ar putea fi acela în care Vasile Dâncu ar milita ca PSD să sprijine un guvern de uniune națională, sub stindardul nevoii de a promova re­forme fundamentale în țară, și ar putea chiar rămâne parte a acestuia. Și nu ar fi deloc imposibil ca, de pe această plat­for­mă, să apară ulterior, în ceea ce îl pri­veș­te, și niște ambiții prezidențiale.