De același autor
Procesul de integrare a Romaniei in Uniunea Europeana nu a mers niciodata lin. Permanent au fost probleme, de la inchiderea cu intarziere a dosarelor de negociere pana la tonul rapoartelor anuale de tara. Doar cu 2-3 luni in urma, dezbaterea publica era dominata de chestiunea calificativului de economie functionala de piata. Ultima criza a fost insa cu precadere sensibila, pentru ca de aceasta data nu mai era vorba de chestiuni tehnice, ci de lucruri fundamentale, care tin de trecerea testului de compatibilitate cu potentialii nostri parteneri de pe continent. Desi, din ratiuni care tin de mecanismele interne din UE, e greu de crezut ca se va ajunge pana la urma la suspendarea negocierilor, chiar faptul ca se discuta despre asa ceva pune serioase probleme Bucurestiului. Nu in ultimul rand pentru ca e usor de imaginat cum se desfasoara in aceste conditii negocierile de aderare pe dosarele sensibile, de genul celui agricol, care vor influenta in mod serios evolutiile, in principal economice, intr-o Romanie integrata in Uniunea Europeana. Contrar celor vehiculate la Bucuresti de liderii partidului de guvernamant, situatia reala din Romania e bine cunoscuta in exterior si provoaca destula ingrijorare. Doar cu cateva zile in urma, o depesa Associated Press il cita pe Robert Menard, secretarul general al organizatiei Reporteri fara frontiere, spunand ca "Romania este singura tara intre candidatele la integrare in UE unde exista probleme serioase legate de libertatea de exprimare".
Chiar daca Michael Guest e ambasadorul cel mai vocal prin interventiile sale critice si reprezentantii de la Bucuresti ai altor importante state occidentale se arata extrem de preocupati de evolutiile din Romania in cursul intalnirilor informale cu jurnalisti sau cu oameni din societatea civila. Si nu e vorba doar de situatii punctuale, de genul legislatiei privind adoptiile internationale, ci de chestiuni care tin chiar de natura sistemului de guvernare instaurat in prezent la Bucuresti. Daca acum "baroni" ca Oprisan, Mischie, Sechelariu sau Radu Mazare fac practic aproape tot ce vor pe teritoriile pe care le controleaza, dincolo de legi sau de oprelisti de ordin moral, ne putem intreba ce se va intampla dupa ce PSD va scapa din nou castigator in alegeri si procesul de negociere va fi fost formal incheiat. Rezervele de iluzii din exterior in privinta autoritatilor de la Bucuresti par sa se fi epuizat cu totul. Putini mai sunt acum dispusi sa creada ca politizarea administratiei, ingerintele in justitie, infeudarea mass-media si coruptia de nivel inalt sunt doar accidentale. Din contra, un astfel de comportament a devenit regula si nu exista nici un semn ca lucrurile s-ar misca in directia buna.
Ultimele evenimente pot fi privite din mai multe unghiuri. Si cum suntem intr-un an electoral, unul cu siguranta interesant este analiza reactiei principalelor forte politice autohtone. Daca remarcabila abilitate politica a PSD-ului nu mai mira pe nimeni, prestatia opozitiei democratice a depasit in schimb chiar si cele mai pesimiste asteptari. Cu proverbiala sa viclenie politica, Viorel Hrebenciuc a reusit sa-i determine pe liberali sa trimita delegati la Bruxelles pentru a pleda in favoarea respingerii amendamentului care cerea suspendarea negocierilor. Iar la Bucuresti Traian Basescu a vorbit si el despre actiuni dusmanoase din exterior.
Problema nu este atat faptul ca opozitia se pronunta impotriva intreruperii procesului de aderare a tarii la Uniunea Europeana. E o atitudine absolut fireasca. E, insa, mult mai greu de inteles de ce Alianta PNL-PD s-a hotarat sa cautioneze puterea in orb. Cu atat mai mult cu cat majoritatea criticilor dure la adresa Romaniei sunt perfect justificate, fiind, de altfel, asumate practic in totalitate in discursul politic intern al democratilor si liberalilor. Pare, de aceea, cu totul neserios sa te duci la Bruxelles, brat la brat cu Viorel Hrebenciuc, si sa pledezi pentru continuarea procesului de negociere, inainte de a-ti lua minime precautii in tara. Opozitia a ratat astfel sansa de a-si face siesi un bine si de a face un bine Romaniei in ansamblu, necerand, inainte de a da curs invitatiei PSD, cateva angajamente concrete care sa raspunda criticilor venite din exterior. Obtinerea unui spatiu de dezbatere la serviciile publice de radio si televiziune care sa permita si mediatizarea generoasa a liderilor Aliantei PNL-PD si abordarea subiectelor sensibile, de la coruptie la politizarea institutiilor si aservirea mass-media, ar fi fost minimum de concesii de obtinut, inainte de a cautiona actuala putere.
Surprinzator, principalele forte de opozitie par sa nu realizeze inca faptul ca principalul lor atu electoral e acela ca multi romani se tem ca, daca PSD va castiga un nou mandat, libertatea de expresie va fi sufocata cu totul, iar institutiile statului si justitia vor deveni in si mai mare masura simple marionete in mainile partidului condus de d-l Nastase. Un sofer de taxi imi spunea zilele trecute ca "prea s-a intins PSD-ul asta peste tot". E un sentiment general in crestere si e principalul motiv pentru care multi romani ar vota o alternativa la actuala putere, mai degraba decat increderea ca liberalii si democratii ar putea asigura o mai buna guvernare a tarii.
In aceste conditii, apare cu atat mai nefericita si mai neinspirata atitudinea celor din urma de a sari neconditionat in sprijinul puterii. Nu e insa un accident de parcurs. De o buna perioada de vreme discursul critic cel mai articulat impotriva actualei guvernari vine de la Actiunea Populara, si nu de la potentiala alternativa politica la PSD. Cum insa ponderea electorala a formatiunii conduse de fostul presedinte, Emil Constantinescu, e una extrem de limitata, exista toate sansele, daca Alianta PNL-PD nu iese din actualul blocaj de imaginatie si actiune politica, ca partidul de guvernamant sa-si consolideze si mai mult dominatia absoluta, agravand periculos de mult derapajele autoritariste si tensiunile explozive din societatea romaneasca.
