Inundatii si propaganda

Asa cum se intampla adesea in viata, nenorocirile unora pot aduce bucuria altora. De cand in estul tarii s-au revarsat suvoaiele peste sate si debitul Siretului a ajuns aproape de cel al Dunarii, si PSD, si PRM s-au inviorat brusc. Liderii celor doua partide ataca de o saptamana guvernul din toate pozitiile, calculand constiincios costul anticipatelor si cerand imperativ instituirea starii de urgenta. Ceea ce, pana la urma, nici nu e surprinzator, chiar daca accentele populiste sunt parca prea stridente.
Ceea ce e oarecum nefiresc, dar absolut explicabil, daca cercetam culisele mecanismelor de putere din Romania, e altceva: drama oamenilor loviti de inundatii a declansat o adevarata viitura mediatica impotriva puterii, probabil fara precedent de la momentul Kosovo 1999 incoace. Sigur ca acum e vorba de cu totul altceva. Eforturile bine orchestrate de demonizare a actualei puteri exploatand cinic nenorocirea unor oameni seamana insa destul de bine cu discursul public de acum 6 ani.
Dar de ce cultiva o buna parte din mass-media acelasi gen de populism? Si datorita unor probabile aranjamente de culise, dar si dintr-un mimetism provocat de o cronica lipsa de discernamant. Asa au ajuns destule ziare, televiziuni si radiouri sa cante in struna PSD si a PRM, infierand actuala putere pentru vina de a nu declara starea de urgenta sau pentru intentia de a declansa procedurile pentru organizarea alegerilor anticipate. Atunci cand consilieri apropiati ai lui Adrian Nastase incep sa fie brusc chemati pe la televiziuni, in calitate de analisti independenti, pentru a relua laitmotivul liderilor PSD, care se arata adanc preocupati de faptul ca suma de 1.000 de miliarde, cat se estimeaza ca vor costa anticipatele, ar putea fi rupta de la gura sinistratilor, ceva nu e sigur in regula.
Daca e sa discutam despre costuri, atunci am putea foarte bine sa ne intrebam, de exemplu, si cat au costat tara mineriadele provocate de Ion Iliescu, si el brusc redesteptat la o viata politica activa de ultimele nenorociri climaterice. Sa ne aducem aminte ca, in trecutul mandat PSD, numai insignele cumparate pentru padurari costasera vreo 10 miliarde de lei si pe atunci nu se plangea nimeni de grija deturnarii fondurilor de la gura saracilor. Ca sa nu mai vorbim de tunurile date de Hayssam sau de generoasele bugete cheltuite pe drumuri cu adresa foarte precisa. Cu alte cuvinte, a te plange de sumele care s-ar putea aloca pentru alegeri nu e nimic altceva decat demagogie curata. Acelasi lucru e valabil si in privinta “fitilelor mediatice” de genul “imbracat în pantaloni de stofa, camasa si încaltat cu pantofi lustruiti, seful statului Traian Basescu a glumit pe toata perioada vizitei sale în zona podurilor de la Maracineni” sau “autoritatile cheama la anticipate inainte sa bata clopotele pentru mortii de sub ape”.
Asta nu inseamna defel ca autoritatile locale si centrale, primul ministru sau presedintele nu trebuie criticati, admonestati sau chiar huiduiti, daca e cazul. Numai ca lucrurile trebuie sa urmeze o anumita logica. Putem analiza peste o bucata de vreme cum s-au descurcat guvernantii cu sinistratii si rezolvarea problemelor de infrastructura si le putem da atunci bile albe sau negre. Dar de ce trebuie sa le sari in cap imediat ce s-au pornit viiturile, cand nu se putea face semnificativ mai mult, in conditiile logistice de care dispune tara, chiar daca toti ministrii ar fi stat in apa pana la brau.
Pe de alta parte, nu ar strica deloc ca mass-media sa gazduiasca in mai mare masura si analize de fond, nu doar de relatari patetice. Cum de stam atat de prost cu gestionarea sistemului hidrologic, care nu ofera alternative inteligente de protectie, prin inundari controlate sau prin alte mijloace, care sa impiedice ca viiturile purtand copaci si tot felul de obiecte adunate pe drum sa distruga poduri, sosele sau trasee de cale ferata? Cati bani s-au cheltuit pe acest gen de proiecte si in ce fel? Sau cum de au ajuns oamenii sa taie in mod iresponsabil paduri intregi, pentru ca acum sa suporte consecintele pe pielea lor? Altfel spus, cat de functionala e Romania actuala, cu guvernanti si guvernati, din punctul de vedere al gestionarii situatiilor de criza, de care ne vom lovi probabil tot mai mult datorita schimbarilor de clima? Iata intrebari la care ar trebui sa ne gandim cu totii, fara discriminare.
Ramane problema anticipatelor. Daca ele se vor putea declansa sau nu si, in caz afirmativ, daca vor fi sau nu in avantajul Aliantei urmeaza sa vedem. Dar a le demoniza pur si simplu, a le socoti inutile, artificiale, cinice etc. e cu totul altceva. Tara nu se opreste totusi in loc, in ciuda inundatiilor. Iar cum este guvernata, daca poate fi sau nu bine administrata in actuala formula sau daca e in regula sau nu ca o Curte Constitutionala dominata copios de fosti inalti demnitari PSD sa cenzureze articole importante de care depinde consistenta reformelor din justitie - raman intrebari esentiale, la fel de legitime acum, dupa inundatii, ca si cu doua saptamani in urma.