De același autor
Rămâne de văzut dacă ultima tragedie aviatică va afecta în mod semnificativ, pe termen lung, dinamica geopolitică actuală sau, din contra, ne vom reîntoarce în curând la peisajul binecunoscut.
Un analist francez intervievat de canalul de știri France 24 estima că impactul catastrofei aviatice din regiunea Donețk asupra regimului de la Kremlin, în planul imaginii publice, va fi unul masiv. Și Anne Applebaum scria în Washington Post că tragicul eveniment marchează sfârșitul „basmului“ livrat până acum cu succes de Moscova comunității internaționale privind natura și protagoniștii reali ai conflictului armat din estul Ucrainei. Unii s-au întrebat chiar dacă nu cumva asistăm la începutul sfârșitului lui Putin.
Impactul emoțional al unei tragedii în care și-au pierdut viața în mod absurd aproape 300 de oameni, dintre care 80 de copii, nu poate fi decât unul copleșitor. În Sunday Times, David Cameron vorbește despre o „fărădelege Made in Moscow“. În Olanda, influentul cotidian De Telegraaf cere deschis ca trupe internaționale să intervină în zonă pentru a proteja arealul catastrofei. Sunt vești proaste pentru Vladimir Putin, într-un moment când părea să aibă doar motive de satisfacție. La conferința BRICS din Brazilia ofensiva antioccidentală căpătase mai multă substanță și vigoare. E adevărat, UE decisese între timp unele sancțiuni suplimentare ca reacție la criza din Ucraina, dar acestea sunt semnificativ mai blânde decât cele luate la Washington și oricum punctul de vedere al rușilor era privit de mulți cu simpatie, mai ales în Germania.
Din perspectiva Rusiei, bătălia pentru Ucraina se desfășoară pe mai multe fronturi (diplomație, gaze naturale, armament pentru rebeli, servicii secrete), dar, nota Der Spiegel, probabil că instrumentele cele mai importante sunt „Internetul, ziarele și televiziunile, inclusiv jurnaliștii și analiștii «așa-ziși neutri» împrăștiați prin toată lumea care promovează poziția Kremlinului“. De o manieră similară, Carl Bildt, ministrul de Externe al Suediei, vorbea într-un articol din Financial Times despre „o propagandă brutală, ceva ce nu am mai văzut de decade întregi în Europa, destinată să provoace frica și diviziunea în Ucraina și să acopere acțiunile Rusiei. În trecut, un război începea printr-un tir de artilerie, astăzi începe printr-o campanie de dezinformare“.
Moscova încearcă să contracareze problemele de imagine cu care se confruntă în urma doborârii avionului Malayesia Airlines prin două mari linii de mesaj: 1) obișnuitele dubii cu privire la ce s-a întâmplat și cine e responsabil („să nu ne grăbim cu concluziile!“, adică cam ceea ce spune și Costi Rogozanu pe la noi), în ciuda dovezilor copleșitoare care atestă cu mare probabilitate un scenariu destul de clar (au tras „separatiștii proruși“ cu rachete puse la dispoziție de Kremlin); 2) guvernul de la Kiev este de vină pentru că nu a închis spațiul aerian și, în general, pentru că întreprinde acțiuni militare provocatoare în estul țării.
Acest gen de ambiguități și de transfer artificial de responsabilitate au funcționat bine în cazul crizei din Siria. Acum lucrurile sunt mult mai complicate, nu doar pentru că guvernul de la Kiev a reacționat prompt (furnizând câteva înregistrări spectaculoase destul de credibile, chiar dacă neconfirmate încă independent), rușii fiind evident în defensivă, ci și pentru că situația din zona accidentului, agresivitatea rebelilor, tratamentul degradant aplicat cadavrelor, jafurile, situația cutiilor negre au un impact emoțional greu de contracarat.
În ciuda efectelor severe pe termen scurt, e însă riscant să avansăm ideea că această lovitură de imagine pentru Putin va fi un „game changer“ pentru criza din Ucraina. În interiorul Rusiei, unde varianta oficială cea mai vehiculată este aceea că junta fascistă de la Kiev a doborât avionul ca pretext pentru o posibilă intervenție NATO, în niciun caz. Rămâne, desigur, impactul internațional, mai ales în Europa. Să nu ne așteptăm totuși ca criticii tradiționali ai Statelor Unite să fie descurajați. Se va spune că, până la urmă, tot Statele Unite sunt de vină, pentru că s-au amestecat în zona de influență a Rusiei și chiar dacă alții sunt vinovați, de ce să discutăm doar despre ei, oricum americanii sunt mai răi. Nemții își vor vedea de interesele lor comerciale din Rusia, în timp ce îl mai mustră din când în când, verbal, pe Putin, se întreabă existențial dacă trebuie să se identifice mai mult cu Vestul sau mai mult cu Rusia (e luptă mare, încă nu s-a decis, dacă ne luăm după sondajele de opinie) și se pregătesc pentru o istorică întâlnire comună la Berlin a guvernelor chinez și german.
Există voci, între care se află și Zbigniew Brzezinski, care susțin că această tragedie oferă Kremlinului șansa de a se extrage din conflictul ucrainean. Ar trebui să fim totuși rezervați. Rușii și-au asumat de ani buni o confruntare deschisă cu Statele Unite și cu Europa. Ei mizează, ca și China, pe consolidarea în perioada următoare a unui larg front internațional, mai ales în interiorul BRICS, împotriva lumii occidentale, ca model de societate, ca valori, ca structuri instituționale, și pe o decuplare istorică a Europei de America. Rămâne de văzut dacă ultima tragedie aviatică va afecta în mod semnificativ, pe termen lung, dinamica geopolitică actuală sau, din contra, ne vom reîntoarce în curând la peisajul binecunoscut. //
