Pseudo-semetie patriotica si amatorism politic

Alexandru Lazescu 21.11.2007

De același autor

 Doar cu cateva luni inainte de sfarsitul anului 2006 inca se mai faceau pronosticuri la Bucuresti: intram sau nu in Uniunea Europeana in 2007? Semnalele neoficiale de la Bruxelles dadeau varianta optimista drept cea mai probabila, dar nimeni nu putea garanta suta la suta ca asa se va si intampla pana la urma. Realitatea e ca, in final, au prevalat consideratiile politice in dauna celor de ordin tehnic. La momentul respectiv, Uniunea nu era deloc in cea mai buna "stare de functionare". Cu Tratatul constitutional blocat si cu procesul de extindere inghetat, Bruxellesul nu avea in niciun caz nevoie de complicatiile suplimentare pe care amanarea aderarii Romaniei si Bulgariei le-ar fi introdus cu siguranta.

Insa nu era un secret pentru nimeni faptul ca, dincolo de imperativele politice, daca ar fi fost intrebati doar expertii de la Comisia Europeana, aderarea celor doua tari ar fi fost sigur amanata. Doar cu ajutorul unor mari presiuni de la Bruxelles reusea Monica Macovei sa obtina un sprijin palid de la guvernul Tariceanu pentru reformele din justitie. Sprijin care s-a si evaporat, de altfel, imediat dupa aderare, cand si Monica Macovei a fost eliminata din Cabinet, fiind inlocuita de Tudor Chiuariu, unul dintre cele mai controversate, unii ar spune chiar caraghioase, personaje de pe scena politica autohtona. Ca sa nu mai vorbim de faptul ca, daca ar fi fost nevoie de organizarea unor referendumuri in tarile membre ale UE pentru a valida Tratatul de aderare a celor doua tari, sansele noastre ar fi fost practic egale cu zero. Nimeni nu si-a facut iluzii atunci si nu-si face iluzii nici acum in privinta situatiei reale din Romania, fie ca e vorba de starea sistemului de justitie, fie ca e vorba de calitatea administratiei la nivel central si local.

In ciuda acestor lucruri evidente, majoritatea politicienilor, in frunte cu liderii liberali, se comporta de parca pe 1 ianuarie 2007 s-ar fi nascut, ca din spuma marii, o alta tara, o alta administratie publica, un alt sistem de justitie, o alta clasa politica. Toate performante, in perfecta stare de functionare. Brusc, guvernantii sar ca arsi si se declara de-a dreptul indignati ori de cate ori sunt confruntati cu observatii privind situatia interna, mai ales atunci cand se face trimitere la coruptia la nivel inalt sau la promovarea unor initiative legislative de genul celor care au atras recent criticile ambasadorului Nicholas Taubman. Cei care cu doar trei-patru ani in urma nu doar aplaudau la scena deschisa, ci isi si consolidau propriul capital politic pe seama declaratiilor dure facute atunci la adresa guvernului condus de Adrian Nastase de fostul ambasador american Michael Guest, de catre cel al Marii Britanii sau de fostul sef al Delegatiei Comisiei Europene la Bucuresti,  Jonathan Scheele, sunt acum profund alergici la orice critici formulate de oficiali straini.

Reactia lui Bogdan Olteanu fata de declaratiile facute de d-l Taubman e in primul rand expresia acestui tip de ingamfare plina de suficienta a unor personaje care par sa-si fi pierdut cu totul nu doar busola morala, ci si pe cea intelectuala. Care par sa-si fi pierdut complet capacitatea de a gandi in termenii unei minimale inteligente politice, imediat dupa ce s-au vazut propulsati peste noapte in pozitii de putere si influenta de prim rang. Daca administratia instituita in trecut de PSD ar putea fi caracterizata drept una in care dominante erau coruptia, senzatia impunitatii si confiscarea aparatului de stat, absorbtia sa de catre cel de partid, guvernarea PNL de astazi lasa impresia unei uriase improvizatii institutionale, in care imprejurarile au adus la pupitrul de comanda o armata de pusti pe cat de nepregatiti pentru ceea ce au de facut, pe atat de plini de ifose.

Daca, mai ales in ultimii ani, pesedistii se chinuiau sa-si acopere urmele afacerilor de care beneficiau ei si clientela lor politica si sa mimeze la nivel formal respectarea regulilor, "copiii teribili" ai actualei guvernari nici macar nu se mai obosesc sa o faca. Afacerile lor se deruleaza fara prea multa fereala, la lumina. Gafele lor nu sunt niciodata indeajuns de mari pentru ca vinovatii sa trebuiasca sa plateasca vreun pret. Cazul Remes e o mare exceptie, pentru ca situatia in care se ajunsese nu lasa loc de altceva. In rest, indiferent de gravitatea unor gesturi sau declaratii cu consecinte negative majore pe plan intern sau chiar extern, nimeni nu a avut nimic de platit la nivel politic. Stau marturie o serie intreaga de exemple, de la Tudor Chiuariu la Adrian Cioroianu. Iar toti cei care indraznesc sa-i critice sunt repede etichetati in fel si chip, acuza suprema fiind aceea de oameni vanduti lui Basescu. E vorba de o tehnica a diversiunii de altfel destul de primitiva. In loc de a discuta cum e posibil ca parlamentul sa adopte prevederi legale de tipul celor prin care persoanele ale caror telefoane urmeaza a fi puse sub urmarire trebuie informate in prealabil, mutam repede discutia cu aprinsa "indignare patriotica" catre ideea ca e scandalos ca un ambasador american sa-si permita sa ne dea lectii. Asistam la escaladarea unei retorici imbibate cu o pseudo-semetie nationalista de prost gust, dupa cum inspirat o descria un cunoscut jurnalist autohton.

Lipsa de responsabilitate si minimele resurse de onorabilitate au lipsit practic dintotdeauna din politica romaneasca. Dar parca acum s-a atins apogeul. Ceea ce e mai grav e ca aceasta combinatie exploziva de iresponsabilitate si amatorism risca sa aiba consecinte neplacute asupra relatiilor noastre externe intr-o perioada nu tocmai fasta din acest punct de vedere. Incercarea ridicola a presedintelui Camerei Deputatilor de a filosofa pe tema valorilor morale care ar fi, chipurile, diferite "la noi, in Europa", fata de cele de peste Ocean nu numai ca nu convinge pe nimeni, ci il discrediteaza in si mai mare masura, mai ales peste hotare, pe toate meridianele. Marea noastra problema nu e atat aceea ca aliatii nostri s-ar putea teme ca liniile de politica externa ale Romaniei s-ar putea schimba peste noapte, pentru ca acest lucru e totusi putin probabil, ci faptul ca, propunand astfel de interlocutori politici, Romania risca sa nu mai fie luata cu adevarat in serios, ca tara, mai nicaieri. Nici la Washington si nici macar in Europa.

TAGS:

Opinii

RECOMANDAREA EDITORILOR

Bref

Media Culpa

Vis a Vis

Opinii

Redacția

Calea Victoriei 120, Sector 1, Bucuresti, Romania
Tel: +4021 3112208
Fax: +4021 3141776
Email: redactia@revista22.ro

Revista 22 este editata de
Grupul pentru Dialog Social

Abonamente ediția tipărită

Abonamente interne cu
expediere prin poștă

45 lei pe 3 luni
80 lei pe 6 luni
150 lei pe 1 an

Abonamente interne cu
ridicare de la redacție

36 lei pe 3 luni
62 lei pe 6 luni
115 lei pe 1 an

Abonare la newsletter

© 2021 Revista 22