...nesimtirea nesimtirii!

… pentru ca, parafrazandu-l pe Vlahuta, parca, nu de nesimitire ma cutremur, ci de nesimtirea ei. De ne-mai-simtirea nesimtirii. De nesimtirea nesimtirii, adica. Exemple de nesimtire se gasesc cu duiumul – de la cele mici, de care te izbesti la tot pasul, la cele imense, uriase chiar, de care te izbesti … de-asemenea la tot pasul. Calcam zilnic, cum s-ar zice, nu pe cadavre, ci pe nesimtiri. De la nesimtirea functionarului public, la cea a Elenei Udrea. De la nesimtirea celui care vinde si cumpara examene, la cea a lui Crin Antonescu. De la nesimtirea PDL-ista, la cea USL-ista. Politic vorbind, asadar, nesimtirea nu poate fi un criteriu de departajare. Nesimtirea nesimtirii, insa, da. De aceea se cuvine diagnosticata si aratata cu degetul mai abitir chiar decat nesimtirea de ordinul I.

Altminteri, tot calcand zilnic pe nesimtiri, precum soldatii pe cadavre, ajungem sa nu ne mai pese. Pana si soldatii aia mai au simptome post-traumatice, mai viseaza urat noaptea. Noi, nu. Nesimtirea nesimtirii.

Sa luam cazul cel mai evident – plagiatul lui Ponta. Iarasi, dom’le ?, ma vor apostrofa multi. Ai facut o obsesie cu plagiatul asta ? Nu ti-a trecut ? Nu, si nici n-o sa-mi treaca, pentru ca genul acesta de apostrofari mi se par mai periculoase chiar decat plagiatul lui Ponta, cat mi se pare acesta de piatra unghiulara pe care se sprijina toate nesimtirile din ultimul an. Pentru ca plagiatul lui Ponta, un caz exemplar, e o nesimtire crasa care ataca temelia oricarei natiuni – educatia. Pe urmele plagiatului lui Ponta calca si Gigi Becali si Dan Diaconescu, dar si Ecaterina Andronescu, Liviu Pop, sau Mircea Diaconu. Pe partia deschisa de plagiatul lui Ponta calca legiuni care distrug, ca termitele, ce-a mai ramas din fibra morala a acestui popor. De ce sa ne ascundem dupa degete ? Pentru ca ne frica de cuvinte sau pentru ca nu credem in concepte precum « fibra morala » ?

Dar, cu toate acestea, plagiatul lui Ponta ramane doar o nesimtire de gradul I. Apostrofarile de genul « mai lasa-ma, nene cu plagiatul » reprezinta, insa, o nesimtire de gradul doi – nesimtirea nesimtirii. Or, de-abia nesimitirea nesimtirii – ne-mai-simtirea nesimtirii, tocirea pana la disparitie a capacitatii de a te mai indigna si revolta in fata nesimtirii – reprezinta pericolul major. Aparitia nesimtirii nu poate fi oprita. Supravietuirea si inflorirea ei, in schimb, n-ar fi posibila in absenta nesimtirii nesimtirii. Vorba lui Ionesco : Luati un cerc, mangaiati-l, va deveni vicios.

Vreti dovada ? Ne-o ofera insusi Ponta, atunci cand declara c-au fost vremuri cand asemenea ironii (cu plagiatul, de genul glumei dintre Dragnea si Antonescu) il dureau, dar ca acum a inceput sa se imunizeze. « Rana a inceput sa se cicatrizeze ».

« Rana a inceput sa se cicatrizeze » - intelegeti ce-nseamna asta ? Mai intai, ca omului, nesimtit cum e, i-a pasat – initial. L-a durut. L-a ranit. Nesimtirea lui, in faza initiala, nu era, asadar, cu totul totului nesimtita. A devenit asa, mai nesimtitoare, de-abia in faza a doua, cand rana a inceput sa se cicatrizeze. De ce a inceput sa se cicatrizeze si sa nu mai doara ? Pentru c-a avut Ponta un proces de constiinta, si-a pus cenusa in cap, s-a cait, si-a cerut scuze, si si-a spus ca nu este om fara de pacat ? Ei, as ! S-a cicatrizat din cauza nesimtirii nesimtirii. Si nu doar a unora alde Andronescu, ci din cauza nesimtirii nesimtirii de care a dat dovada opinia publica. Tara. Poporul asta de indignati, topaind altminteri fericit de la o indignare la alta.

Daca Ponta nu era nesimtit, isi dadea demisia in secunda doi. Daca tara nu era nesimtita in fata nesimtirii, ii forta demisia. Asa? Sub mangaierile si cocoloselilor ne-mai-simtirii nesimtirii, nesimtirea initiala, mai simtitoare si mai sensibila sub remuscatura duhlui launtric, vorba lui Joyce, a ingrosat obrazul. I-au fost pansate ranile pana n-a mai ramas nici urma de cicatrice.

Remuscatura duhului launtric s-a transformat in sarut oblojitor, iar constiinta lui Ponta si-a reluat, multumita, torsul atat de abrupt intrerupt de plagiat.

Asa ca, daca vreti sa gasiti vreo distinctie intre cele doua blocuri politice – ARD si USL – ce se vor confrunta in decembrie, nu le mai cautati la capitolul nesimitiri. Acolo nu veti gasi diferente. Cautati-le la capitolul nesimtirea nesimtirilor : care tabara mai schiteaza inca gesturi de rusine, ipocrite sau nu, in fata nesimtirilor si care a renuntat de multisor pana si macar la pretentia asta ? Si, daca nici asa nu gasiti diferente, aveti temeinice motive de ingrijorare : ati cazut prada nesimtirii nesimtirii. Dar nu e totul pierdut. Mai vin eu si va fac cate-un desen, sa nu va risipiti indignarile in toate cele patru zari.

Articol publicat de Vox publica