Monarhie după buget

O imagine cu mare încărcătură simbolică, care îți sare în ochi și nu îți iese din minte pentru că șochează: fotografia Principesei Margareta, Custodele Coroanei, alături de Liviu Dragnea, președinte PSD, condamnat la doi ani de închisoare cu sus­pen­da­re, sub privirea blândă a Re­gelui Mihai veghind din tabloul atârnat pe perete. Ne-am obișnuit în ultimii ani să vedem politicieni con­troversați, unii ajunși ul­terior după gratii sau doar cer­cetați penal, foști de­trac­tori ai Regelui, acum în preajma lui sau, mai ales, a Principesei și a soțului ei la ani­versări, recepții, concerte sau pur și sim­plu pentru că au fost decorați de Casa Re­gală. Dar această fotografie - făcută pu­bli­că, cum altfel, chiar de Liviu Dragnea - es­te încă mai puternică: este imaginea unui nou început. Acesta presupune o schim­ba­re de paradigmă în istoria Casei Regale.

Dar de ce l-ar solicita Casa Regală pe Drag­nea? După cum ne explică șeful PSD, pre­o­cupat potrivit spuselor sale de „viitorul acestui simbol al României“, Casa Regală dorește să își păstreze rolul și privilegiile și după dispariția Regelui Mihai, ceea ce ar implica „un statut mai bine re­gle­men­tat“. De când știm în mod oficial faptul că starea de sănătate a Regelui este mai mult decât precară, Principesa este cea care a preluat de jure și de facto conducerea Ca­sei. După declarațiile mai mult decât bi­ne­voitoare ale șefului PSD pe tema viitorului Casei Regale, am aflat de la premier că gu­vernul lucrează deja la o propunere le­gis­lativă pe această temă pe care să o pre­zinte în parlament. Un demers care pare in­­suficient pentru PSD. Liviu Dragnea, aflat într-o campanie de a demonstra că el este cel care conduce țara, invocă po­si­bi­litatea unei ordonanțe de urgență chiar în această săptămână. De acord cu el, care probabil speră să îm­pru­mu­te din cre­di­bi­litatea și sim­patia de care se bucură Ca­sa Regală, sunt partidele prie­­tene - ALDE și UNPR. Gra­ba lor riscă să capete ac­cen­te macabre. Nu știm ca­re es­te viziunea PNL, par­tid în mod tradițional mo­nar­hist.

Ce ar însemna acest statut special pe care l-ar căpăta, printr-o lege, Ca­sa Regală?

Presa vorbește despre ob­ținerea statutului de persoană juridică de utilitate publică. Cum este, de exemplu, ca­zul Crucii Roșii. Adică, statul recu­noaș­te interesele pe care le promovează o or­ga­nizație, precum și serviciile pe care le adu­ce comunității și, în schimb, îi acordă pre­ferențial anumite facilităti, inclusiv fis­ca­le, sau drepturi. Mai pe românește, Casa Re­gală renunță la însăși substanța ei - sim­bolică și dătătoare de speranță pentru un sfert dintre români, potrivit sondajelor - și se abandonează în brațele unor po­li­ti­cieni vremelnici, unii teribil de com­pro­miși, pentru câteva milioane de euro pe an. Presa scrie, de exemplu, că, astfel, Ca­sa Regală ar putea păstra Palatul Elisabeta drept reședință și după moartea Regelui Mihai.

In extremis, se poate spune că republica ajunge să finanțeze monarhia. Nu e de mi­rare revolta monarhiștilor vechi, care văd în inițiativa Custodelui Coroanei, Prin­ci­pe­sa Margareta, un abandon, un act de tră­dare și îi cer imperativ să renunțe.

Nu știm exact dacă familia regală este în­tr-un impas financiar sau dacă nu poate fa­ce față obiectivelor pe care și le-a asu­mat. Și nici nu are importanță. Se esti­mea­ză că averea Regelui se situează undeva la 60 de milioane de euro (patru castele, 20.000 de ha de pădure, mai multe imo­bi­le și terenuri la București și Sinaia), o va­loare neconfirmată de Casa Regală și su­ficient de aproximativă, atât timp cât do­meniul Peleș are valoare de patrimoniu și nu se supune prețului pieței (dar produce o chirie). Regele a cerut în acest an, în ca­li­tate de veteran de război, scutire de im­po­zit pentru domeniul de la Săvârșin. ANAF l-a trecut pe Rege pe o listă de da­tornici la stat cu aproape un milion de eu­ro, Casa Regală a contestat datoria în ins­tanță.

Nu cunoaștem la cât se ridică cheltuielile de protocol ale Casei Regale, cât investește Principesa în acțiuni caritabile și ce cos­turi presupun evenimentele pe care le pa­tronează. Nu avem idee (va trebui să exis­te transparență la o instituție publică) des­pre raportul dintre veniturile și chel­tu­ie­lile Casei Regale. Știm însă că toți cei care îl respectă și apreciază pe Regele Mihai, fie ei monarhiști sau nu, o fac pentru ex­tra­ordinara sa verticalitate, neabdicarea de la principii și pentru renumita sa mo­destie. El și-a cucerit statutul de simbol nu doar prin descendență, ci mai ales prin viața exem­plară. Trăind uneori la limita să­ră­ci­ei, se spune, Regele a refuzat com­pro­misul.

Odată cu înaintarea sa în vârstă și re­tra­gerea discretă în favoarea Principesei moș­tenitoare și a Principelui Radu Duda, ceva din intransigența și prestanța Casei Regale au început să dispară. De-a lungul ulti­me­lor două decenii, Casa Regală și-a recu­pe­rat din proprietățile confiscate de statul comunist, ceea i-a permis să se achite mai ușor de protocolul și acțiunile în acord cu statutul ei. Imaginea și popularitatea mem­brilor Casei Regale s-au îmbunătățit con­siderabil, dar forma pare să fi luat locul fondului. Aceasta este implicată într-o mul­­titudine de evenimente din care lip­seşte apelul la morală și onoare. Consi­de­rându-se - așa cum se presupune că tre­bu­ie să fie un monarh - deasupra politicii, Prin­cipesa și Radu Duda au legitimat, poa­te involuntar, personaje compromise.

O a doua abdicare din perspectiva monar­hiștilor, o schimbare în statutul Casei Re­gale în sensul discutat reduce la minimum independența acțiunilor și pozițiilor ei. După excluderea Prințului Nicolae de la succesiune, această idee pragmatică ar pu­tea reduce din simpatia românilor pentru Casa Regală. Paradoxal sau nu, ea i-ar pu­tea aduce și un rol mult mai activ. Diferit de ceea ce asociem noi cu ideea de mo­narhie.