De același autor
Institutul Goethe, in colaborare cu Facultatea de Stiinte Politice a Universitatii din Bucuresti si cu sprijinul Pactului de Stabilitate in Europa de Sud-Est, promovat prin Ministerul de Externe al Republicii Federale a Germaniei si Institutul Polonez din Bucuresti, a organizat pe 24-25 noiembrie masa rotunda intitulata Intelectualii si fascismul in Europa Centrala si de Sud-Est. Istorie si Memorie. În cuvantul de deschidere, Sabine Hentzsch, directoarea Institutului Goethe din Bucuresti, a salutat prezenta profesorilor si cercetatorilor din tara si strainatate, ca si pe cea a ambasadorului Germaniei la Bucuresti, Excelenta Sa Wilfried Gruber, si a ambasadoarei Israelului, Excelenta Sa Rodica Radian Gordon. Sabine Hentzsch a tinut sa precizeze ca aceasta masa rotunda reprezinta o etapa pregatitoare pentru organizarea unui mare simpozion cu aceeasi tema care va avea loc in 2006. La masa rotunda de saptamana trecuta au participat istorici din Romania si din strainatate, printre care: acad. Alexandru Zub (presedintele Sectiei de Istorie a Academiei Romane), Andrei Oisteanu (Universitatea din Bucuresti), Razvan Paraianu (CEU, Budapesta), Mihai Chioveanu (IRIR, Bucuresti), Edward Kanterian (Oxford University), Bogdan Koszel (Universitatea “Adam Mickiewitz”, Poznan), Horst Juninger (Universitatea Tübingen), Plamen Tzvetkov (New Bulgarian University), Tihomir Ponos (jurnalist, Vjesnik, Zagreb), Uwe Dathe (lector DAAD, Kiev).
Mai multe comunicari au pornit de la analiza impactului religiei asupra consolidarii ideii nationale, ideile religioase (catolice la polonezi, ortodoxe in spatiul romanesc) jucand un rol important in cristalizarea etnicitatii. Cei prezenti au incercat sa explice afinitatea unor intelectuali din Centrul si Sud-Estul Europei fata de ideologia fascista. Explicatiile au pornit de la existenta unor idei nationaliste, xenofobe inca din secolul al XIX-lea, la acestea adaugandu-se un puternic sentiment religios, de apartenenta la crestinism. Astfel ca in Polonia se vorbea de “bunul polonez”, identificat cu catolicul, evreul devenind intruchiparea burghezului instarit, urat de toti. În spatiul ortodox, intelectualii vorbeau despre superioritatea ortodocsilor, acestia avand sansa de mantuire, in comparatie cu evreul, a carui suferinta era absurda. Miscarea nationalista a fost pregatita, inca din secolul XIX, si de miscarile culturale, cultura devenind un argument politic, in sensul ca, daca politica divide, cultura uneste. Pe acest fond a prins radacini ideologia fascista, care era un curent al vremii respective. Cazul lui Mircea Eliade a stat in centrul atentiei mai multor comunicari care incercau sa identifice modelele cultural-ideologice care l-au impins pe tanarul savant sa imbratiseze ideologia totalitara.
Horst Juninger a adus in discutie neonazismul existent astazi in Germania, iar Tzvetkov a vorbit despre ideile de extrema dreapta promovate de “odraslele” fostelor cadre din aparatul de Securitate din timpul comunismului in Bulgaria.
Vineri, 25 noiembrie, a fost vizionat un documentar, realizat de Lucia Hossu Longin, dupa Jurnalul lui Mihail Sebastian, urmat de discutii pe tema cartii traduse de curand in germana de Edward Kanterian.
Asa cum a spus Andrei Oisteanu, ambele “documente”, ne fac sa intelegem Holocaustul nu numai ca exterminare, ci si ca ucidere sociala, uneori mai grea decat cea fizica. Edward Kanterian a insistat mai mult asupra Jurnalului, cartea avand parte, in Germania, de vreo 52 de recenzii, ceea ce este extraordinar pentru un autor roman. In cuvintele lui Geo Serban, cartea, iar acum si documentarul reprezinta un examen de constiinta pentru orice intelectual roman.
