“Romania democrata, Romania prospera”

Sambata, 25 iunie, a avut loc, la Sala Palatului, Conferinta Nationala a PD, unde s-a supus la vot motiunea populara, propusa de Emil Boc, “Romania democrata, Romania prospera”. A fost ales presedintele partidului, Emil Boc, presedintele executiv, Adriean Videanu, presedintele Comisiei Nationale pentru Statut Etic a partidului, Marian-Jean Marinescu, presedintele Comisiei Nationale pentru Revizie si Control, Gheorghe Albu. La Congres au participat peste 3.000 de reprezentanti PD din toata tara. Prezidiul, în frunte cu Emil Boc, intra pe imnul partidului (o melodie cu iz popular). Toata lumea canta si bate din palme în ritmul muzicii. La microfon se perinda premierul Tariceanu, secretarul general PPE (Antonio Lopez), presedintele UDMR (Márko Béla), reprezentantul PC (Bogdan Ciuca). Este facuta cunoscuta dorinta PNL de a continua alianta cu PD, de asemenea PC, prin reprezentantul sau, transmite ca va sustine PD daca acesta din urma va hotarî sa urmeze linia populara (ca si cum PC ar avea mare putere de sustinere). Urmeaza prezentarea multelor reusite ale guvernarii actuale, si în special ale ministrilor PD, se anunta ca în cateva luni trebuie eliminata coruptia, întarita stabilitatea partidului. Pentru aceasta, trebuie “sa fim uniti si solidari”, iar compromisul sa devina un rau necesar. Asa se gandeste la Bucuresti, dar în gandirea politica vest-europeana compromisul nu e un rau necesar, ci e instrumentul care face posibil dialogul prolific, scotand în evidenta forta ideilor. O alta caracteristica ce strabate prin discursurile din cadrul Conferintei - si care se regaseste în toata viata politica - este accentuarea economicului în detrimentul politicului. Aceasta este o trasatura care se pastreaza din interbelic. Economicul nu genereaza politicul. Acesta din urma este un element important, dar, intr-adevar, dificil de realizat. Faptul ca in Occident politicul este consolidat se datoreaza unei traditii de sute de ani.
Drumul acesta al descoperirii politicului este dificil, deci, mai ales în lipsa unei traditii, însa ocolindu-l nu vom ajunge mai repede la destinatie. Si... care e destinatia? Se spune ca, in primul rand, a ajunge în UE... Apoi, mai vedem.
Toate discursurile sunt, bineînteles, însotite de aplauze, iar cand se pronunta numele presedintelui Basescu, aplauzele se întetesc. Ba chiar, din cuvantul unui reprezentant PD, dintr-un judet (pentru a aduce probabil un plus de crestin-democratie), ar rezulta ca Traian Basescu ar fi un monarh de drept divin, caci Însusi Dumnezeu ar fi facut ca Basescu sa ajunga presedinte, tot el (nu se stie daca reprezentantul PD, atunci cand se referea la Divinitate, spunea “El” - cu majuscula - sau “el”) “i-a întunecat mintile lui Adrian Nastase”, ca sa nu mai ajunga la guvernare, tot el vrea ca partidul sa intre în PPE. Ce mai conteaza ca în zilele noastre Divinitatea chiar nu este un actor în jocurile politice ale romanilor, desi orice om de stat roman, oricat de laic ar fi, se prezinta ca un crestin. Discursurile celor mai multi reprezentanti se încheiau invariabil cu “Doamne ajuta”. Sa nu fi aflat partidul care a adoptat doctrina crestin-democrata ca acest lucru nu presupune exprimarea, de catre membri, a religiozitatii lor? Sa creada PD ca e nevoie de acest lucru (exprimarea religiozitatii) pentru a castiga încrederea cetateanului? Numai ca cine crede ca cetateanul poate fi “pacalit” se însala amarnic.
In prezentarea motiunii, presedintele interimar, Emil Boc, îsi aduce argumentele pro motiune, explica de ce PD nu e nici social-democrat, nici liberal, ci adevarata sa identitate e crestin-democratia, pentru ca pune accentul pe persoana, pe subsidiaritate, perceputa ca descentralizare, pune accentul deopotriva pe mecanismele de producere a bogatiei si prosperitatii si distributia bogatiei si prosperitatii. Ramane de vazut cum se va transforma acest discurs in fapte. Trecerea de la stanga la centru-dreapta poate fi considerata un avantaj, caci, dupa declaratia senatorului Radu Berceanu, PD va putea obtine voturi si de la cei care sunt de stanga si de la cei care sunt de centru. Nu a existat discurs in care PSD sa nu fie diabolizat. Pare ca se incearca luarea revansei pentru anii de opozitie. Iar atunci cand în discursuri se sustine rolul absolut negativ al PSD, faptul ca trebuie sa iesim din aceasta “mocirla” în care am intrat datorita PSD-ului, publicul (adica reprezentantii judetelor) devine entuziasmat. Ramane de dovedit faptul ca membrii PD (sau membrii actualei guvernari) nu au de-a face cu practicile PSD.
Din discursurile diferitilor reprezentanti ai PD nu lipsesc elementele cu caracter de “gluma”. De pilda, Emil Boc este comparat cu Napoleon. Este reluata afirmatia presedintelui Basescu, referitoare la faptul ca unitatea de masura pentru performanta politica este propusa a fi “bocul”. Multi reprezentanti doresc sa ia cuvantul si sa-si exprime bucuria de a deveni populari, alaturi de popularii europeni. In fine, dupa vreo patru ore, are loc votul. Motiunea este votata cu 3.555 de voturi “pentru”, din 3.669 de voturi valabile. Sala (sau cati au mai ramas în ea) este entuziasmata. Congresul se încheie simetric, pe ritmul aceluiasi imn.