Alianta a murit, traiasca monstruoasa coalitie

Pentru prima oara in 17 ani scena politica este atat de bulversata, incat asis­tam la schimbarea configuratiei parlamen­tare in chiar timpul mandatului. Iminent, acest lucru va duce si la o noua structura gu­vernamentala, despre a carei componenta acum se pot face doar scenarii. Nici unul insa nu este de natura sa rezolve criza, in lipsa alegerilor anticipate si a cla­rificarii prin referendum a situatiei pre­se­dintelui. Or, tocmai acestea, atat de la indemana, de firesti si democratice, sunt cele pe care noua coalitie vrea sa le evite cu orice pret. Motivul este unul singur: teama de urne - PSD, PRM, PC, PNL si chiar UDMR nu sunt pregatite de anticipate, date fiind rezultatele proaste in sondaje, si nici de un referendum pentru demiterea presedintelui. Scenariul care prin­de tot mai mult contur este acela de a prelungi prin orice mijloace si subterfugii criza, astfel incat, prin atacuri succesive si con­centrate, imaginea presedintelui si a PD sa se erodeze in timp pana la o limita ac­ceptabila. Suspendarea este pusa serios sub semnul intrebarii din simplul calcul ca un presedinte victorios la referendum ar fi echivalent cu un vot de blam dat par­lamentului. In plus, reconfirmarea lui Basescu in functie i-ar da autoritatea de a porni o lupta deschisa pentru reformarea clasei politice, prin consultari populare asupra votului uninominal si a chiar asu­­pra necesitatii alegerilor anticipate. Coali­tia intelege riscul suspendarii si de aceea tot mai multe voci autorizate din interiorul partidelor afirma ca votul va fi pozitiv, pe de o parte, din considerentul ca semnalul trans­mis populatiei va fi unul de clementa, stabilitate, respect pentru institutia prezi­dentiala, iar pe de alta pentru ca este de preferat sa ai la indemana un Basescu pe care poti sa-l haituiesti si sa-i intorci im­­­­potriva orice actiune, decat, doamne fe­reste, unul urcat pe caii sustinerii electorale.

In ce priveste guvernul, aici lucrurile sunt ceva mai complicate si scenariile diverse. Ultimatumurile incruntatilor Geoa­­na si Felix au ceva comic in ele si singurul care poate mima ca le ia in serios, ca parte a scenariului, este premierul. Sonda­jele arata ca este putin probabil ca PSD si cu atat mai putin anemicul PC sa ini­tie­ze anul acesta vreo motiune de cenzura. Aparent, amenintarile au rostul de a-i forta mana lui Tariceanu sa vina in fata par­lamentului cu un guvern restructurat fara PD. La o analiza mai atenta, se constata insa ca nici PSD, nici PNL nu au de fapt acest interes. Pentru social-democrati este mai util, electoral vorbind, un guvern in care ministrii vor continua sa se acuze re­ciproc, sa-si puna contre si sa-si dea re­­ciproc in vileag potlogariile, un guvern pe care poti oricand sa-l acuzi ca duce ta­ra de rapa si o Alianta a carei prelungi­ta agonie umple de oroare si cele mai caritabile suflete, decat un PD victimizat in rolul de unica opozitie. Pe de alta parte, intr-o logica politicianista, PSD ar putea avea si interesul sa forteze PNL sa-si oficializeze concubinajul cu el, ceea ce ar duce la volatilizarea electoratului liberal, ori­cum aflat in degringolada, urmand ca PD sa fie macinat prin dosare si campanii de presa. In PNL lucrurile se vad aproximativ la fel, doar ca radicalii orbiti de ura impotriva lui Basescu vor cu orice risc un guvern minoritar. Este de presupus ca aceasta grupare va avea in final castig de cauza, iar Tariceanu, aruncat in corzi de agresiva strategie finkelsteiniana, va fi obligat sa ia taurul de coarne.

Exista si alte scenarii, potrivit carora liberalii ar incerca sa-i convinga pe democrati sa renunte macar la Macovei si Blaga sau sa faca un schimb de portofolii. Declaratiile liderilor PD sunt insa clare: "ori toti, ori nici unul". Strategia e lim­pede, in acest fel coalitia PSD-PRM-PC-PNL va fi obligata sa iasa la lumina zilei, iar PD se va putea pozitiona ca unicul partid de opozitie, castigurile in plan elec­toral fiind imense. In plus, Traian Ba­ses­cu vrea PD in opozitie, vrea sa forteze lucrurile in acest sens si, de aceea, mai mult ca sigur ca democratii nu vor accepta conditiile liberalilor, impingandu-i spre o solutie extrema.

Asa cum spuneam la inceput, nici una dintre aceste formule nu va pune capat crizei. O deosebire totusi exista. Cea mai proasta varianta, cea care nu numai ca va prelungi, dar va si amplifica criza, este mentinerea actualei forme de guvernare si a Aliantei, pentru ca despartirea este ine­vitabila si combatantii nu numai ca o stiu, dar si-o doresc. Avantajati ar fi liberalii si social-democratii: primii ar evita sa fie acuzati de "tradare" si de alianta pe fata cu PSD, iar acestia ar putea avea ra­ga­zul sa cresca in sondaje, profitand, ca si pana acum, de inevitabilele scandaluri. Marele perdant ar fi doar PD, care va fi obligat sa inghita atacurile la Basescu si suspiciunea ca sta la putere de frica dosarelor si de dragul ciolanului. Este formula agravanta de prelungire a crizei, re­co­mandata de Finkelstein si Silberstein, maestri in asemenea scenarii.

In contrapartida, guvernul monocolor PNL cu sustinere parlamentara PSD va clarifica intr-o buna masura scena politica, perioada ambiguitatilor se va incheia, iar guvernul ar beneficia de o oarecare stabilitate, existand si premiza ca legi im­portante sa treaca prin parlament. In ce forma, asta e o alta discutie. Decizia gu­vernului minoritar se pare ca este deja luata. O singura mare miza mai exista: cine va fi in ochii opiniei publice marele vi­novat de ruperea Aliantei. Aici lupta se va da exclusiv mediatic, dar liberalii nu au mari sanse s-o castige. Totusi, ei sunt cei care raman la guvernare! Daca meza­lian­ta PNL-PSD se va produce, Basescu se poate simti razbunat.