Băsescu-premier, reîntoarcerea în vechiile tranșee

S-a declanșat o precampanie electorală de o ferocitate care amintește de prezidențialele din 2009 și de suspendarea din vara trecută. Totul pleacă de la zvârcolirile USL, care, în loc să stea cuminte pe mormanul celor 70% și să-și vadă de proasta guvernare și buna chivernisire a clientelei, caută să-și regleze echilibrul de forțe din interior și să rezolve dilema candidatului la prezidențiale.

Dacă USL nu ar avea de gând să se rupă, iar Antonescu ar rămâne răstignit pe cru­cea candidaturii, de ce atâta freamăt și zbu­cium, de ce nu trece zi fără câte-o scatoalcă, o declarație răz­boinică sau măcăr o în­țe­pătură în coaste? Și-ar fi luat Voiculescu „soluția imo­rală“ s-o gareze oficial la PSD, partidul care are șansele cele mai mari de a concentra întreaga putere, dând și viitorul președinte, dacă ruperea USL nu ar fi intrat în linie dreaptă? Mi­rosul Varanului în astfel de chestii este de necontestat, întotdeauna s-a aliat și a trădat doar cu și în beneficiul celui la care se află pâinea și cuțitul, in­di­ferent de coloratura politică a res­pec­ti­vului. Simte corect că steaua lui Crin e pe cale să apună, așa că bate palma cu Ponta, în speranța că arhiva ICE-Dunărea va fi re­secretizată, că procurorii care îi fac zile fripte vor fi trimiși cu delegare la Cuca Mă­căii, iar completele „negre“ de la ÎCCJ, adu­se pe calea cea dreaptă. Cine poate fa­ce asta? E simplu: PSD și Ponta, deci de bar­ca lor trebuie să se agațe, chiar dacă pe râu în jos vor pluti cadavrele foștilor prie­teni liberali, cei care i-au adus la pu­tere în 2013.

Când USL se va rupe, Voiculescu nu va avea nicio milă pentru Antonescu și ca­marila, și bine face. Desigur, nu va fi pe­deapsa dreaptă și binemeritată pentru tră­darea valorilor liberale, alianța cu tur­nă­torul Felix și stânga fesenistă, ci probabil una incorectă, murdară, pe cu totul alte teme. Iar asta doar Antena 3, cu mij­loa­ce­le specifice - minciuna, falsul, mani­pu­la­rea -, o poate face, doar ea, cea spe­cia­li­zată în linșaje și ode deopotrivă, poate pe­depsi ca la carte PNL și pe Antonescu. Pro­babil așa vor înțelege și liberalii că toate au un preț atunci când te faci frate cu dracul și abdici de la minimele principii. Reevaluarea pe care Voiculescu i-o aplică acum lui Antonescu ar tre­bui să fie un aviz pentru alți amatori de acest sport. Nu știi niciodată când te pocnește în plină figură. Re­zultatul reevaluărilor făcute de Băsescu lui Ponta și Ni­țu, de exemplu, este un de­zastru, iar cea recentă a lui Antonescu are toate șansele să le surclaseze.

Dacă nu ar fi apetența PSD pentru puterea totală, dorința (legitimă) de a da președintele țării, neîn­cre­derea justificată în Antonescu, dublată de eșecul aproape sigur al revizuirii Cons­ti­tu­ției cu reducerea prerogativelor pre­zi­den­țiale, și neînțelegerile dintre baroni pe îm­părțeala bugetului și a contractelor cu statul, USL nu ar avea niciun motiv să se ru­pă. Aici, Băsescu are dreptate. Cu ma­și­năria social-democrată în spate, Antones­cu ar câștiga fără probleme Cotroceniul, aproape in­diferent de cine va fi candidatul de drep­tei.

În situația ruperii USL însă, Antonescu ar trebui, teoretic, să aibă șan­se destul de mici să intre în turul doi, pen­tru că nu mai are bazin de creștere. Elec­toratul PNL este majoritar uselizat, com­ponenta liberală rămasă fiind extrem de subțire, iar în condițiile în care Ponta lup­tă pentru resuscitarea antibăsismului, re­luând mesajele și practicile din timpul pu­ciului de vara trecută (ca dovadă că merge pe mâna lui Voiculescu în falsurile și ata­curile imunde la adresa președintelui), po­sibilitatea ca electoratul USL să rămână alături de PSD și să nu-l urmeze pe An­to­nescu este destul de ridicată. Deci, fără parte din electoratul de dreapta, Antone­s­cu nu are șanse pentru turul doi, iar aces­ta este greu de recâștigat fără un ajutor con­sistent dat de dreapta însăși, de PDL sau chiar de Băsescu. Tocmai de aceea spu­neam că legitimarea „paiaței“ și a „pu­cistului“ numărul doi este periculoasă, in­duce confuzia și mărește șansele lui An­to­nescu. Sper să fi fost doar un joc po­li­ti­cia­nist. Lăsat singur, Antonescu va fi pier­dut, nu mai are de unde să câștige su­ficient electorat ca să intre în turul doi. As­ta însă cu o condiție fundamentală: un candidat unic și puternic pe dreapta.

Aici ajungem la punctul nevralgic: în acest moment, candidatul respectiv nu exis­tă, că e vorba de Predoiu sau de Ungu­reanu. De unii singuri au șansa a treia. Acesta este și motivul pentru care Se­bas­tian Lăzăroiu, cu voie de la stăpânire, evi­dent, a lansat formula „Băsescu-pre­mier“. Mai exact, formula tandemului. E și bine, e și rău. E o sabie cu două tăișuri. Pe de o parte, e un semn al fundăturii în care se află partidele de dreapta, in­ca­pabile să găsească un candidat de calibrul lui Băsescu, dependente, chiar și îm­po­triva voinței lor, cazul PDL, de Băsescu. E asumarea eșecului, a neputinței, a ideii că la umbra lui Băsescu nu reușește, totuși, să crească nimic. Vina este însă reciprocă. Băsescu nu poate face echipă, tot mai mult în ultima vreme, decât cu personaje pe care poate să le controleze, aruncându-i peste bord până și pe cei care i-au stat alături în marile construcții instituționale. În același timp, nici PDL, nici Mișcarea Populară sau Forța Civică nu au născut acea personalitate puternică, capabilă să lu­creze, dar și să i se opună lui Băsescu, atunci când acesta greșește. Un cerc vi­cios.

Pe de altă parte, „Băsescu premier“ în­seamnă cantonarea în paradigma cu­nos­cută - pro și contra -, ceea ce limitează, iarăși, bazinul electoral, potențialul de creș­tere, atragerea electoratului deza­mă­git, sătul și de unii, și de alții. Altfel spus, electoratul care voia alternativa, așa cum s-a prezentat în stadiul inițial a fi Miș­ca­rea Populară, este lăsat iarăși de izbeliște. Din acest punct de vedere, dacă singura modalitate de a conta pe scena politică este aceea de a fi udat la rădăcină cu apa vieții electorale, numită Băsescu, PMP es­te, și el, un eșec.

Acesta este și motivul pentru care PSD și Ponta s-au repoziționat iarăși isteric îm­potriva președintelui, știu și ei că în zona asta se vor juca și viitoarele alegeri. În con­secință, fiecare tabără revine în tran­șeele inițiale, se baricadează în buncărele deja utilizate până la sațietate. Pare a fi însă singura formulă cu oarece șanse pen­tru dreapta. Dezamăgiții trebuie să mai aș­tepte o tură. //