De același autor
Prin halucinantul interviu de la TVR, Traian Basescu intra in mars triumfal in nefericita categorie a politicienilor care nu au principii si credinte, ci oportunitati. Basescu facea in acest peisaj toxic nota discordanta, parea ca isi asuma cu o consecventa destinata marilor cauze riscurile pierderii popularitatii, a partidului si chiar a alegerilor. Caci, nu-i asa, a nu pune niciun fel de presiune pe procurori atunci cind aresteaza si trimit in judecata membrii PDL, cind oamenii puterii sint dati pe mina justitiei asa cum nu s-a intimplat niciodata in 22 de ani, a fost unul dintre lucrurile pentru care, in pofida greselilor, gafelor si oscilatiilor, Traian Basescu merita sa fie sustinut. A fost dintre cei putini care s-a luptat cu diversele parlamente “pavaza a infractorilor”, necedind nici presiunilor, nici suspendarii, nici picajului in sondaje chiar si atunci cind a fost vorba de oameni apropiati lui, ca Monica Ridzi.
Asta pina miercuri, 21 decembrie 2011. Zi in care, prin atacul la adresa DNA si unda verde data politicienilor pentru a bloca dosarele in parlament, nu doar ca si-a “reevaluat” propriile gesturi din intreaga sa cariera politica, dar a sters cu buretele si principiile in numele carora a fost sustinut. Asa cum s-a dovedit ca “regele sluga la rusi” nu a fost o scapare, asa sint convinsa ca indemnul adresat parlamentarilor (pentru care a manifestat cea mai profunda neincredere de-a lungul timpului), de a transforma avizul de urmarire penala dintr-un act “formal” intr-un “filtru” si o judecata de fond a dosarelor, nu este nici el o scapare. Si daca nu este scapare, atunci avem de-a face cu o crunta minciuna pe care seful statului a stiut sa o vinda publicului avid de anticoruptie. Altfel spus, a reusit sa abureasca tot acel electorat, de care in mod tot mai evident nu mai are nevoie, care a luptat pentru anticoruptie si care a crezut ca ea este si principiul presedintelui. Sau ca, in tot cazul, chiar daca acesta a fost parte a “sistemului ticalosit”, a preluat convingerile societatii civile (cum a facut de altfel si cu condamnarea comunismului) si le-a interiorizat, avind taria sa le duca mai departe. Sfinta naivitate!
Presedintele a distorsionat intentionat datele, nu 4 achitati din 8 cauze, ci 2, la care se adauga multe alte condamnari obtinute de procurorii DNA in dosare cel putin la fel de importante: Mureşan, Dinel Staicu, Popescu de la Târgu Jiu, generalul Badalan, Virgil Pop, fostul prefect de Iaşi, Prisăcaru, fostul secretar de stat de la revoluţionari, Cutean, sindicalistul Liviu Luca. In plus, condamnarea cu suspendare, cazul Miki Şpagă şi Morega, nu inseamna nevinovatie (sa nu stie asta tocmai Traian Basescu?), asa cum nu a insemnat nici in cazul Jacques Chirac.
Cel mai grav nu mi se pare insa acest lucru, in fond este dreptul presedintelui si la opinie si la mistificare, ca si la contextul in care alege sa le produca, ci mesajul pe care il da clasei politice, procurorilor si Comisiei Europene. Parlamentarilor le spune verde in fata sa-si bage nasul in rechizitoriile procurorilor (“atunci când este vorba de controlul preşedintelui sau controlul Parlamentului, acesta nu mai are dreptul să mai fie doar formal. Trebuie să fie un filtru în care îi spui domnului procuror «îmi pare rău, mai vino cu ceva, pentru că nu mă satisface ce ai scris aici, ce mi-ai anexat la rechizitoriu nu e suficient»") si sa judece pe fond dosarele. Cu alte cuvinte sa se transforme in Tribunale extraordinare, interzise de Constitutie. Presedintele a uitat oportun intreaga dezbatere publica din 2008, cind se razboia cu Melescanu si cu politicienii din “coalitia 322” pentru avizele de urmarire penala pentru lotul de 7 demnitari cercetati de DNA. Atunci, alaturi de PDL si parte din societatea civila a sustinut ca parlamentarii sint obligati sa dea un aviz “formal” nefiind treaba lor sa se pronunte asupra probelor din dosar. Asta fiind exclusiv treaba judecatorilor. Mai mult, cum de a ajuns Traian Basescu sa aiba atita incredere in parlamentarii despre care afirma ca “sunt mai presus de lege, nu li se poate întâmpla nimic (...)Legislativul este vinovat pentru tergiversarea dosarelor fără nici o ruşine faţă de cetăţeni. De ce împiedicăm procesul de a te prezenta în faţa procurorului?" Sa fie cumva la mijloc informatia ca DNA se pregateste sa ceara aviz parlamentului in cazul ministrului UDMR Borbely? Sau disconfortul ca Sorin Apostu sta dupa gratii?
Pot fi multe explicatii, dar niciuna nu sta in picioare in fata bilei negre pe care o rostogoleste catre Comisia Europeana, in prag de raport de evaluare. Presedintele stie foarte bine, doar a spus-o de atitea ori, ca DNA si ANI sint singurele institutii apreciate de CE in lupta anticoruptie, iar parlamentul este mereu privit cu justificata neincredere si acuzat de tergiversarea dosarelor. (“Dorinţa de reformă nu este reflectată de angajamentul fără echivoc în clasa politică. În special parlamentul pare încă să ezite şi nu ia întotdeauna deciziile necesare susţinerii eforturilor Executivului pentru reformarea justiţiei şi lupta împotriva corupţiei“, raportul din 2009). Insemna atunci ca atacul la adresa DNA si schimbarea de atitudine fata de parlament au o miza atit de mare incit presedintele isi risca nu doar propria imagine de sustinator al anticorptiei, ci si un raport negativ al CE.
La fel de grav mi se pare mesajul lansat catre procurorii DNA, prin amenintarile cu largirea responsabilitatii si acuzele de santaj si distrugere a carierelor politice. Practic, Basescu le da clar de inteles s-o lase mai moale cu anchetele, arestarile si trimiterile in judecata. Este firesc ca procurorii (printre care exista destule uscaturi) sa raspunda disciplinar daca intocmesc prost dosare, daca le tergiverseaza, sau sa raspunda penal pentru incalcarea unor drepturi, presiuni asupra martorilor sau alte astfel de practici, dar sa raspunda “judiciar”pentru achitari care “strica imaginea”este de neconceput. Adica, era de neconceput pentru Basescu, nu si pentru Adrian Severin, Victor Ponta sau Adrian Nastase. Cu aceste afirmatii, seful statului intra in aceasta faimoasa galerie.
Ceea ce a facut presedintele este sa ofere munitie unei clase politice oricum ostila procurorilor. “Razgindeala” in ce priveste DNA poate fi etichetata ca o nepermisa ingerinta in activitatea procurorilor in contextul ofensivei acestora impotriva puterii si in vederea campaniei care se apropie in viteza. In tot cazul, pe 21 decembrie Traian Basescu si-a ratat pagina de istorie.
