Blaga sau Boc?

Presat de sondajele necosmetizate, de oficializarea Alianţei USL-Moguli, de avertismentele lui Traian Băsescu, dar şi de discuţiile tot mai insistente despre necesitatea înfiinţării unui alt partid, PDL strânge din dinţi şi încearcă să mimeze reforma. Auzim tot mai multe voci spunând că Păsat şi alţi urmăriţi penal ar trebui excluşi din partid, că PDL ar trebui să revină la mesajul anticorupţie din 2005, iar criteriile de integritate să fie introduse în statut. Cât despre reformişti, nu este exclus să asistăm în ajun de congres la o adevărată licitaţie pentru atragerea lor într-o tabără sau alta. Ei sunt necesari în vitrină, dau bine la electoratul avid de principii şi dornic de schimbare. Care sunt însă şansele reale ca o astfel de metamorfoză chiar să aibă loc? Sau, mai corect spus, care sunt şansele ca reforma să nu fie doar o chestiune de imagine, de vopsit gardul, în timp ce leoparzii dinăuntru îşi ling mulţumiţi blana? Adică, să fie adoptate câ­teva dintre „integrităţile“ lui Macovei, să se accepte aruncarea peste bord a câ­torva dosariabili, deh, victime colaterale, că aşa-i la război, iar în conducere să se facă un melanj cu puţin Sever Voinescu, o ciozvârtă de Traian Ungureanu şi nişte diplomaţie à la Baconschi, materia de bază fiind însă „greii“ de ieri şi de azi. Îi pot vedea excluşi pe Falcă, Solomon, Păsat şi Ridzi, ca mostre de reformă pentru uzul larg, dar cu greu cred că se va merge mai departe de atât.

Sunt însă acestea suficiente pentru construcţia unui partid modern în adevăratul sens al termenului, degrevat de apucăturile partidului-stat în a face şi gândi politica şi actul de guvernare? Răspunsul este nu, în primul rând pentru că aceste „cedări“ ar fi condiţionate de şefia PDL pentru Blaga. Sau pentru Boc. O a treia variantă nu cred că poate fi luată în calcul. Niciunul dintre „reformişti“ (unii figurează în această categorie în mod artificial, convinsă fiind doar de inflexibilitatea lui Macovei, de altfel singura pe care am auzit-o spunând ferm că nu se regăseşte în nicio tabără) nu intră în discuţie cu şanse. Aşadar, cred că şi Blaga, şi Boc gândesc cu seriozitate un astfel de amalgam şi fac un inventar de compromisuri.

Întrebarea e, în condiţiile în care partidul operează doar schimbări tactice de suprafaţă, pentru folosire în timp de campanie, şi nu o reformă de substanţă, care dintre cei doi ar fi mai util PDL. Răspunsul meu e Blaga. (Evident, dacă până atunci nu se va dovedi că e implicat în scandalul vămilor, ceea ce i-ar bloca ascensiunea.) Să explic. Asupra lui Blaga planează mari suspiciuni de integritate, ca să nu spun corupţie, dar „Boc cel cinstit“ a funcţionat pe modelul Iliescu. N-a furat el, dar a patronat un partid care s-a pesedizat, legăturile imorale cu banul public şi traficul de influenţă fiind practica obişnuită. A lăsat lucrurile să derapeze, în principal din lipsă de autoritate. Cazul Păsat este doar ultimul pe listă. Îmi povestea cineva că la întrunirile partidului, în timp ce vorbeşte Boc, se joacă solitaire sau se moţăie. Se vede asta şi din afară. Boc mârâie, iar caravana intereselor partidului se mişcă mai repede decât poate el să prindă de veste. Deci, ce folos că Boc are o imagine mai bună decât Blaga la capitolul integritate, dacă nu este capabil să strunească partidul şi sub el se petrec exact aceleaşi lucruri care s-ar petrece şi sub Blaga.

În schimb, în faţa lui Blaga se face drepţi. Când Blaga dă un ordin, pentru că el ordonă, nu se roagă şi nu face „recomandări“, nu cred că riscă cineva să nu ţină cont. L-am văzut pe Blaga în campanii, în seara rezultatelor, şi vă spun că nu se glumeşte cu el. Partidul e vraişte, cu rare excepţii, grupurile parlamentare sunt lăsate de izbelişte, nimeni nu le spune clar cum să voteze şi care sunt consecinţele dacă nu o fac. Exemplele sunt nenumărate: ANI, CSM, Legea pensiilor, Ridzi.

Îl înţeleg pe Traian Băsescu în încercarea de a scăpa de „tripletă“ şi în special de Blaga de la conducerea PDL, de a impune reforma partidului, dar să fim realişti, mai mult de o cosmetizare nu o să obţină. Până la urmă, schimbarea lui Boc din funcţia de premier (aud că se caută un independent) pentru a-l arunca împotriva lui Blaga, tot în această paradigmă rămâne. Preşedintele face cu Boc la partid aceeaşi greşeală pe care a făcut-o cu Boc la guvern. Presează pentru un om căruia pedeliştii îi pun coarne pe la spate, dar pe care îl poate chema la palat în pijama, la ora 3 noaptea. S-ar putea ca Băsescu să se mulţumească şi cu atât, ar fi oricum un succes în contextul relaţiilor tot mai tensionate pe care le are cu PDL şi cu Blaga. Electoratul democrat-liberal nu se va lăsa în totalitate păcălit. Şi atunci, pragmatic vorbind, este de preferat un lider cu mână forte sau unul care, atunci când sună mobilizarea anticorupţiei, soldaţii să se întoarcă pe partea cealaltă? Greu de spus. Un lucru e clar, până la urmă nici nu mai contează asta (pentru parte a electoratului), din perspectiva ratării reformei interne. De abia atunci discuţia despre un alt partid se va purta serios. Cu Boc sau Blaga, PDL va fi aceeaşi Mărie cu altă pălărie. //

Citeste si despre: PDL, Traian Basescu, membri, conducerea partidului, Vasile Blaga.