De același autor
În abstract vorbind, neluând în calcul șansele ei în lipsa susținerii acordate de o mașinărie de vot, Macovei este singurul dintre candidații dreptei care ar oferi garanția că eforturile făcute în acești ani în ce privește independența justiției și introducerea unor reforme nu vor fi aneantizate. E singura care a dovedit deja că are determinarea, profesionalismul și onestitatea de a lupta cu sistemul; ar fi, altfel spus, omul de care România ar avea nevoie în următorii ani pentru a duce lucrurile înainte și a menține traseul euroatlantic.
După o săptămână de atacuri mustind de resentimente, de dat poalele epistolare peste cap, alianța PNL-PDL a ajuns în faza sondajelor contrafăcute, de o parte, și a blatului, de cealaltă. Culmea ridicolului l-a atins PNL: liderii repetau că decizia este una politică, deci, la naiba cu sondajele, dar le-au falsificat totuși într-un așa hal, încât nici când vor ieși cele „pe bune“ nu va mai da nimeni două parale pe ele. E clar că gruparea Johannis - neamțul se dovedește un sforar dâmbovițean get-beget - a lucrat tare, din moment ce a reușit performanța să-l scoată pe Antonescu la doar 3-6%, pe MRU la 1% și pe Predoiu între 3,6 și 5%. Parcă-i prea mult, totuși! Măcel să fie, dar mai cu grijă pentru inteligența electoratului. Decizia politică i-a dat și ea clar cîștig de cauză lui Johannis (111 voturi, Antonescu – 55).
Ce arată toate astea? Că Johannis a fost de la început „alesul“ și că pentru candidatura lui ambele partide sunt dispuse să treacă peste orice, inclusiv peste analize corecte care să arate situația de facto. Asta într-un context cu o miză extrem de ridicată: înfrângerea lui Ponta, dar, mai ales, înlocuirea lui nu cu un surogat, ci cu un personaj capabil să se opună PSD și să ducă mai departe proiectul de țară. Dacă chiar asta se vrea și întreaga construcție nu este decât o cruntă ipocrizie. Cel mai bun exemplu în acest sens este cazul Monicăi Macovei, care a solicitat să fie inclusă în măsurători, dar căreia PDL i-a dat cu flit. Motivul oficial, greu de contrazis, Predoiu este candidatul partidului, ieșit din alegerile preliminarii, în care Macovei nu s-a înscris. Motivul neoficial este că noua construcție PNL-PDL preferă un personaj soft precum Johannis, care să nu ridice probleme, să poată fi manipulat și să facă jocurile celor care l-au propulsat, în cazul, puțin probabil, în care câștigă. PDL l-a sabotat până și pe Cătălin Predoiu, așa că respingerea fără drept de apel a Monicăi Macovei nu surprinde.
În abstract vorbind, neluând în calcul șansele ei în lipsa susținerii acordate de o mașinărie de vot, Macovei este singurul dintre candidații dreptei care ar oferi garanția că eforturile făcute în acești ani în ce privește independența justiției și introducerea unor reforme nu vor fi aneantizate. E singura care a dovedit deja că are determinarea, profesionalismul și onestitatea de a lupta cu sistemul; ar fi, altfel spus, omul de care România ar avea nevoie în următorii ani pentru a duce lucrurile înainte și a menține traseul euroatlantic. Ce garanții oferă în acest sens Johannis, omul care a fost parașutat în politica mare de la sediul Grivco, care a contribuit la evenimentele din 2012, de care nu se dezice nici măcar acum, și care nu s-a remarcat drept un apărător al statului de drept sau al independenței justiției? Mai mult, are probleme de incompatibilitate cu ANI, iar o decizie nefavorabilă a ÎCCJ în toamnă îl va scoate practic din cursă, lăsând alianța PNL-PDL cu buzele umflate. E un risc major. Ce vreau să spun este că, spre deosebire de Johannis, votat în disperare de cauza drept „răul cel mai mic“ în comparație cu Ponta, „răul cel mare“, Macovei ar fi votată cu inima deschisă drept „omul providențial“. Cu mașinăria de vot a PDL și PNL în spate, susținută, de ce nu, chiar și de PMP (Băsescu are din nou ocazia să aleagă între fostul ministru al Justiției și Udrea), Macovei ar avea șanse reale să-l înfrângă pe Ponta. Numai că asta e o realitate paralelă.
Nu știu dacă Macovei va lua decizia complicată de a candida independent, nu sunt convinsă că ar fi înțelept. E limpede că ea va lua voturi atât de la noua construcție, de la electoratul băsist al PMP, cât și de la indeciși. Va avea deci de înfruntat reproșurile celor care îi vor spune că subminează proiectul dreptei unite divizând voturile.
Faptul că PDL merge orbește aproape pe mâna PNL- partid complet nereformat, plin de penali, cu derapaje majore de la democrație și al cărui liberalism este mai mult decât discutabil după fraternizarea cu Voiculescu și PSD -, acceptând, iată, până și pierderea propriei identități și un candidat fără profilul unui prezidențiabil de forță într-o situație complicată internă și externă, ridică mari semne de întrebare. De ce o face? De ce nu caută să-și impună punctul de vedere, un tandem Macovei-Predoiu, de exemplu, având pentru asta toate premisele? Blaga este un politician prea abil și încercat pentru a se lăsa dus de nas. Vom vedea. Nu este exclus ca Blaga să-și facă socoteala ca Macovei, candidat independent, să fie varianta de rezervă a PDL în cazul în care Johannis va fi scos din cursă de justiție. Asta da lovitură!
Oricum, în situația unui eșec, PNL și PDL vor avea mari probleme, electoratul le va sancționa drastic, scena politică se va reseta din nou („nu doar că va fi o disecție pe viu, va fi un cutremur“, spune MRU într-un interviu pentru revista 22) și de abia atunci se va ridica într-adevăr problema alternativei. Dezamăgirea va fi generalizată, iar platforma creată de o candidatură independentă a lui Macovei își va găsi rațiunea. În ultimă instanță, după eșecul partidului-impostor PMP, în vederea parlamentarelor din 2016, care ar trebui să ducă la detronarea partidului-stat PSD, contextul pentru un adevărat partid „altfel“ în jurul Monicăi Macovei va fi propice.
