Cine-i pavează lui Ponta drumul spre Cotroceni

Evoluția scandalurilor „ofițerul acoperit“ și „Iohannis-incompatibil“ nu prevestește nimic bun, fie și măcar pentru că reușesc să caroteze mediatic alegerile. Este prima campanie în care armele murdare nu sunt la vedere.

Fotografia momentului de dinaintea de­butului oficial al campaniei arată destul de jalnic. Ponta îl depășește pe Iohannis cu vreo 10 procente, iar acesta din urmă nu dă semne că poate re­cupera. Nici nu-i de mi­ra­re. După cum merg lu­cru­rile, e loc de mult mai rău. Tot ce se întâmplă în ul­ti­ma lună - scandalul „ofi­țerul acoperit“, cu dez­vol­tarea spectaculoasă adusă de „mântuirea“ lui Tur­ces­cu, psihoza creată de reac­tivarea serviciilor secrete, văzute ca un jucător activ pe scena politică, inclusiv prin intrarea în cursă a lui Meleșcanu, fragilizarea lui Io­hannis prin confuzia creată de procesul de la Înalta Curte, atacurile concertate ve­nite din toate direcțiile la care este supus acesta, anihilarea oricărei dezbateri ra­țio­nale - e de natură să-i paveze lui Ponta dru­mul spre Cotroceni. Pare o combinație de scenarii al căror sens și motivații scapă acum, ca și laboratoarele în care au fost procesate, legate însă prin conducte sub­terane. „Minunile“, răsucirile spec­ta­cu­loa­se de situație pe care le aștepta cu dis­pe­ra­re electoratul de dreapta sunt nu doar im­probabile, dar, mai rău, dacă s-ar produce ar putea juca tot în favoarea lui Ponta.

Devine tot mai neclar ce a urmărit Traian Bă­sescu aruncând pe piață grenada „can­didatul - ofițer acoperit“, ce „planificare“ are și unde vor duce toate astea. Deo­camdată, primul act din opereta „Aco­pe­riții“ - autodeconspirarea lui Turcescu - a avut efect de bumerang. În primul rând, indiferent dacă Turcescu joacă rolul unui pion într-o strategie politică mai amplă ca­re ar trebui să ducă spre Ponta, dacă este vic­tima unui război între serviciile se­cre­te/palate sau este vorba de o veritabilă „eli­berare“ cu o stilistică discutabilă și în­tr-un moment, coincidență, de maximă ten­siune electorală, decredibilizează ire­me­diabil „cealaltă parte a presei“, adică cea neafiliată PSD sau PMP. Spun, din con­vingerea fermă, indiferent de teoriile care se fac zilele acestea, unele dovedind o la­bilă înțelegere a democrației sau angoase prost ascunse, că jurnalismul este in­com­patibil atât cu meseria de ofițer acoperit, cât și cu aceea de unealtă în jocurile po­li­tice, indiferent de miza acestora sau de ta­bără. Ambele ipostaze deturnează grav sen­sul și misiunea jurnalismului.

Triumful sloganului „aceeași mizerie“ și în presă

Acțiunea de maculare și decredibilizare a presei independente (din păcate, îm­pu­ținată drastic acum) declanșată de mult timp de PSD prin televiziunile și pu­bli­ca­țiile lui Voiculescu și Ghiță a primit o ne­sperată mână de ajutor. Una de halterofil. Să ne amintim ticăloasele campanii îm­potriva „slugilor lui Băsescu“, min­ciu­ni­le, atacurile la persoană, grobianismele, emi­siunile în care ziariști și intelectuali au fost linșați public. Impotriva acestor prac­tici s-a luat poziție, s-au făcut apeluri și proteste care au strâns mii de semnături. Aceste acțiuni au demonstrat nu doar că so­cietatea și breasla reușiseră, după o lun­gă letargie, să se solidarizeze și să riposteze la gravele derapaje ale pre­sei aservite ac­tualei puteri, dar și că, implicit, sus­ți­neau presa care încerca, de bine, de rău, să păstreze niște stan­darde. Toate au fost spul­­berate. Va fi aproape im­posibil de acum înainte să se mai producă așa ceva. Neîncrederea, suspiciunea, confuzia vor domina, pe bu­nă dreptate. Și nu e vor­ba doar de cazul Turcescu, derapaje grave au în­re­gis­trat în ultima perioadă pu­blicații și televiziuni care și-au vândut in­de­pen­dența la licitația politică a sezonului, con­ta­minându-se de metodele mult hulite ale Antenei 3. (Despre asta într-un articol se­­parat.) Sloganul „aceeași mizerie“ a ie­șit triumfător și în ce privește presa, nu doar politica. Iată cum arată „deon­to­lo­gii“, cum „puroiul iese la suprafață“, spu­ne cu nedisimulată satisfacție Ponta, ame­­nințând că „vor urma și alții“. Ar fi foar­te bine dacă s-ar face curățenie generală, adică și în ograda lui Voiculescu și Ghiță, nu doar în cea „băsistă“. Nu se va în­tâm­pla însă nimic, pentru că nu ăsta este sco­pul. Cum nu cred nici că solicitarea lui Ma­covei ca serviciile să fie obligate prin lege să nu mai racoleze ziariști și să-și retragă acoperiții de prin redacții va avea vreun ecou. Vânătoarea de vrăjitoare a început. Este una concertată și pe toate fronturile. Vizate sunt și ONG-urile nealiniate. Sus­ți­nătoarea „Impecabilului“ îl „demască“ alu­­ziv pe Cristian Ghinea, Costi Rogozanu îl „dezbracă“ ideologic pe Sorin Ioniță.

Serviciile „regimului Băsescu“ în colimator

Scandalul „ofițerul acoperit“ îi mai aduce un beneficiu lui Ponta. Serviciile de in­for­mații sunt decredibilizate, coborâte de pe piedestalul de profesionalism, reformă, par­­teneriat cu NATO și luptă cot la cot cu DNA împotriva corupției. Imaginea favorabilă for­mată în ultimii ani este înlocuită de cea a serviciilor care se amestecă în politică și presă. Site-urile și blogurile abundă de in­formații despre enormitatea bugetelor ser­viciilor de informații (iată, la ultima rec­ti­ficare, serviciilor li s-au dat 114 milioane de lei), despre numărul de angajați - vreo 15.000 -, încât te gândești că „acoperiții“ au infiltrat nu doar presa și parlamentul, ba chiar și finanțelele, deconcentratele, sin­dicatele, Sfântul Sinod, grădinițele etc. Că sunt precum Securitatea pe vremuri: la cinci civili, trei acoperiți. Toate astea în „re­gimul Băsescu“, al celui despre care ma­șina de propagandă a lui Ponta a re­pe­tat neobosit că este stăpânul structurilor secrete, prin care a conectat țara la apa­ratele de interceptare. Sentimentul care tri­umfă acum este că, pe deasupra, a îm­pânzit-o și cu ofițeri acoperiți. Băsescu, de­tonatorul tăvălugului, tace însă, în loc să aducă lămuriri.

„Nucleara“ fâsâită acoperă campania

Intrarea în cursă a lui Meleșcanu merge și ea în siajul acestui scenariu. SIE a acceptat (să nu-mi spuneți că n-a știut!) ca direc­torul lui să-și strângă semnăturile cu aju­to­rul luptătorului împotriva statului de drept, faimosul Dogaru, în timp ce era în funcție, iar acum ar vrea să-l impună la Co­troceni. „V-am spus eu ce înseamnă re­gimul Băsescu“, a tunat de peste ocean premierul. Întregul scandal îl avantajează astfel pe Ponta nu doar electoral, dar cons­tituie și un excelent argument pentru a-și impune apropiații în fruntea SIE și SRI. Plus, să nu uităm: din piesa „Acoperiții“ s-a jucat doar primul act, unul catastrofal în­să, care a decredibilizat avant la lettre ac­tul doi - adică marea deconspirare a lui Ponta (dacă despre el e vorba). „Nucleara“ fâsâită are însă toate șansele să țină în con­tinuare capul de afiș, acoperind campania spre folosul lui Ponta.

Băsescu și Ponta, uniți în atacarea lui Iohannis

Decredibilizarea lui Iohannis pe toate pla­nurile și cu orice fel de armă este al doilea front deschis pentru propulsarea lui Ponta la Cotroceni. Candidatul ACL, singurul ca­re are totuși cât de cât șanse în fața lui Pon­ta, a fost supus unui tir susținut încă de la început. PSD, prin televiziunile de pa­r­tid – RTV și Antena 3 -, a pus tunurile pe el: șase case, care sunt de fapt șapte, vân­zător de copii, omul lui Băsescu, străin și ne­ortodox pe deasupra etc. De partea cea­laltă, tandemul Băsescu-Udrea a pre­luat retorica, adăugându-i ingredientele cu pri­ză la electoratul de dreapta: „pre­mierul Griv­co“, susținător al loviturii din 2012, cameleon, o „necunoscută“, băgând pe dea­supra și niște noroi în ventilator prin pre­sa aservită - Iohannis ar fi spion al ser­vi­ciilor germane. Nu e intervenție în care Bă­sescu să nu-l atace pe Iohannis și să nu în­cerce să-l vulnerabilizeze. Nu mai departe de sâmbătă, lansarea candidaturii la pre­zi­dențiale (oricum, o nereușită) a fost boi­co­tată prin prezența lui Băsescu de la Con­gre­sul PNȚ-Pavelescu (pe vremuri, „ăla mic cu capul mare“, acum democrat sa­dea și monarhist pe deasupra). Iohannis a com­ple­tat galeria „ticăloșilor“ la care pre­­șe­din­tele s-a referit vorbind despre Udrea cea „deșteaptă“ și „onestă“, sin­gura ca­li­fi­ca­tă să fie președintele „Ro­mâniei frumoase“.

Scenariul negru pentru ACL

Ultima lovitură primită de Iohannis și ACL este repunerea pe tapet, la ÎCCJ, a pro­cesului cu ANI. Nu discut acum „coin­cidența“, exact în plină campanie, la un an de la decizia Curții de Apel. Nu mai are rost să discut nici greșeala făcută de PDL, în special, de a-și asuma un asemenea risc, în caz de eșec va da socoteală, dar za­rurile sunt aruncate, candidatul e în cur­să. O singură variantă i-ar fi favorabilă lui Io­hannis - respingerea recursului ca inad­misibil –, celelalte sunt, ambele, ca­tas­tro­fale. Dacă Înalta Curte nu se pronunță ra­pid și amână verdictul, oricare ar fi aces­ta, până după alegeri, Iohannis are o vul­ne­rabilitate majoră (Udrea și Meleșcanu îi cântă deja prohodul) de care va profita în primul rând Ponta. Electoratul va fi bul­versat, voturile se vor diviza și mai mult, teoria votului util se duce de râpă oricât ar încerca ACL să contracareze. Dacă ÎCCJ spune că este incompatibil, Iohannis este terminat. Nu știu dacă se va retrage sin­gur din cursă (a spus acum că „nu“) sau dacă ACL va accepta să susțină alt can­di­dat, pe Meleșcanu sau Macovei, dacă Udrea va profita cu adevărat („electoratul va veni în mod natural la mine“). Dacă ră­mâne, totuși, în competiție în aceste con­diții, incertitudinea în ce-l privește va fi enormă, demonstrațiile juridice nu vor fo­losi la nimic, încât nu e sigur nici măcar dacă va intra în turul doi.

Spuneam la început că fotografia mo­men­tului este proastă, dar că e loc de mult mai rău. Evoluția scandalurilor „ofițerul aco­perit“ și „Iohannis-incompatibil“ nu pre­vestește nimic bun, fie și măcar pentru că reușesc să caroteze mediatic alegerile. Oricum, este prima campanie în care ar­mele murdare nu sunt la vedere. Andrei Ple­șu spunea că se teme că „o să-i dat­o­răm lui Traian Băsescu venirea lui Ponta la președinție“. Nu știu. Dar scenariile după care se desfășoară campania par scri­se în niște laboratoare legate prin con­duc­te subterane între ele. //

CITIȚI ȘI

• Turcescu, pion în războiul dintre Palate și Servicii
• Vor serviciile un preşedinte „acoperit”?