De același autor
Justiția băsistă l-a arestat chiar pe Mircea Băsescu! O tristă ironie pentru președinte, cel care a adus lucrurile în punctul ăsta, scoțându-i pe magistrați de sub tirania politicii. Dacă în România s-a schimbat ceva fundamental, acest lucru este justiția. E marele și incontestabilul merit al lui Traian Băsescu. Iar faptul că a ajuns în situația să se delimiteze public de propriul frate, să asiste la spectacolul acestuia scos încătușat din sediul DNA este o dramă personală. O ultimă și nemeritată umilire. În fond, nici nu a fost o alegere între justiție și fratele său, întregul proiect politic, toate principiile și valorile pentru care a pledat îl obligau la asta. Pur și simplu, Băsescu nu se putea dezice de ele, încercând să intervină în anchetă, pentru că asta ar fi însemnat nu doar să șteargă cu buretele partea luminoasă a mandatelor sale, ci să arunce în aer viitorul și așa precar al justiției. O atitudine corectă într-o lume mizerabilă.
O vedem lățindu-se în întreaga ei turpitudine, poltroni de toate culorile, începând cu Ponta - plagiatorul, fratele de cruce al baronilor penali, cel din biroul căruia Duicu făcea trafic de influența - și liberalul roșu, Tăriceanu, terminând cu Johannis (care ar trebui să dea explicații în legătură cu actele false prin care a pus mâna pe cele două case din Sibiu, înainte să pozeze în moralist de serviciu), îi cer demisia. Culmea, în numele îngrijorării față de independența justiției! Exact în momentul în care sunt contrazise toate teoriile conspiraționiste și manipulatoare propagate ani de zile, că justiția este trasă de sfori de la Cotroceni! De fapt, asta le și stă în gât, le dă fiori: faptul că justiția a oferit acum dovada irefutabilă că este independentă. După arestarea fratelui președintelui, au înțeles că practic poate urma orice - condamnarea definitivă și încarcerea lui Voiculescu sau, de ce nu?, punerea sub acuzare a premierului pentru implicarea în dosarul ASF (unde, zice-se, că Rușanu a compus deja un roman-fluviu, nu tocmai plăcut, și că ar exista înregistrări despre traseul unor bani care ar fi ajuns sus de tot). Victimizarea politică și acuza de “justiție băsistă” și-au dat obștescul sfârșit după cazul Mircea Băsescu. Din punctul acesta de vedere, scandalul li s-a întors în față artizanilor propagandei. Efectul este exact contrar celui pe care au mizat și din altă perspectivă: încrederea publicului în justiție s-a consolidat (vezi ultimul sondaj de opinie și încrederea de care se bucură Kövesi, DNA, Stanciu și ÎCCJ), iar spijinul pentru independența acesteia ar putea deveni în viitor concret și masiv, acea forță care să se opună tentativelor partidului- stat de subminare a justiției. Adică, exact ceea ce îl sperie pe Ponta.
Este suficient să te uiți la Antena 3 - locul în care Ponta și Voiculescu își expun marile proiecte impotriva justiției - ca să te lămurești că persoana președintelui este miza secundară, deși e clar că folosește strategiei electorale pesediste de menținere în priză a antibăsismului, adevăratele ținte fiind Codruța Kövesi, procuror-șef la DNA, și Livia Stanciu, președintele ÎCCJ. Voiculescu este turbat împotriva lui Kövesi - de luni de zile o toacă sistematic cu reclamații, o somează prin scrisori deschise sau adresate CSM, Antena 3 pur și simplu nu mai știe ce să facă și ce să inventeze. Introducerea celor două în scandalul Mircea Băsescu face parte din planul decredibilizării și înlăturării lor, unul prost însă, făcut la disperare. Acuzele lansate din spatele gratiilor dubei de un mafioţoi lat în ceafă, precum Bercea Mondial, reluate apoi pe sticlă de piranda Izaura și ai ei, niște învârtitori cu făcălețul a sute și milioane de euro din tot felul de necurăciuni, sunt hilare. Că mercenarii televiziunilor nu se împiedică în banalități, precum lipsa de probe, onorabilizând și eroizând aceste personaje grotești pentru orice om cu scaun la cap, împingând în prim plan subiectul Kövesi-Stanciu, arată că actualul scandal este doar o piesă dintr-un scenariu mai amplu și mai sofisticat în curs de desfășurare. Vor cădea iarăși în propria cursă, ceea ce nu iau în calcul este că sistemul va reacționa și mai dur la aceste noi agresiuni. Când tot bagi bățul prin gard, s-ar putea să sfârșești devorat.
Pe celelalte planuri - politic și de imagine pentru Băsescu -, rezultatul este catastrofal. Chiar dacă, așa cum spuneam, principala concluzie este cea a funcționării justiției, președintele cade răpus sub greutatea scandalului la final de mandat. Suspiciunile implicării sale vor fi întreținute de mașinăria de propagandă, vor fi folosite în campania electorală, PMP va avea o problemă în plus, dacă nu cumva întreaga dreptă, pe fruntea căreia PSD va depune toate eforturile să lipească ștampila de corupție în favoarea interlopilor. Dezicerea de Traian Băsescu va capăta un suflu nou, așa cum vedem în ultimele zile. Pe termen scurt și mediu, președintele este condamnat la tăcere și neimplicare în nicio construcție politică sau susținere de candidat. Iar după terminarea mandatului, se va impune probabil retragerea definitivă din politică, așa cum s-ar întâmpla oriunde în lume. Pe plan extern, imaginea îi va rămâne pătată, nu atât pentru corupția fratelui, s-a întâmplat și la case mai mari, cât pentru morcila în care s-au petrecut faptele. De abia acest lucru este de neînchipuit și scandalos pentru occidentali: cârdășia cu mafia țigănească. Chestie de stilistică.
Președintele a fost înfrânt nu de servicii și de propria impotență, ca Emil Constatinescu, nici de dușmanii tradiționali și puternici care l-au urât de moarte pentru reformele pe care a încercat să le impună, nici de justitie, asa cum se tot vehiculeaza, si nici măcar de temperamentul care l-a împins la unele gesturi și declarații necugetate, ci de slăbiciunea de caracter față persoane apropiate lui - Udrea și fratele -, precum și de apetitul pentru amestecul în coteriile de partid cu miză mică.
P.S. Pentru ca lucrurile sa fie clare, CSM trebuie sa lamureasca rapid traseul dosarului Bercea incepind din 2011, cand i-a fost luat procurorului Iacobescu, si pina in prezent. Implicarea procuroarei Ponea (cea din dosarul Duicu), in acest caz este cel putin dubioasa.
