De același autor
Campania, cu întreg cortegiul ei de populism ieşit la cules de voturi precum căpşunarii, a intrat în faza repetiţiilor. Deocamdată, se aruncă baloanele de încercare pentru a testa, la pachet, reacţia populaţiei, a opoziţiei şi a FMI. Coşul pensionarilor, un soi de „cornul şi laptele“ livrat prin reînviatele economate ale tandemului Năstase-Vanghelie, a fost îmbrăţişat grabnic şi călduros de socialişti, care se gândesc că le vor pica şi lor niscaiva procente din sondaje şi din marile tunuri pe care le va da clientela politică transpartinică. Sistemul de licitaţii pentru produsele din pachetul standard per pensionar va dudui exact ca economia în vremurile de glorie tăricenistă. Şi cum nu e vorba de bani europeni ca să mai cerceteze cineva caietele de sarcini cu dedicaţie sau caracatiţa firmelor câştigătoare, toată suflarea afaceristo-politică va fi mulţumită. Procesul de „ambalare şi distribuţie“ a pachetelor cu zahăr, făină, ulei, mălai şi orez la preţuri cu 30% mai mici, realizat prin „instituţiile administraţiei publice locale“, va fi şi el un mijloc de satisfacţie generală, mai ales dacă economatul va fi aşezat strategic între sediul partidului şi secţia de votare. Mişcarea este isteaţă, motiv pentru care PSD şi PNL s-au grăbit să salute „măsurile de stânga“ cu un entuziasm vecin cu invidia că nu le-au trecut lor primii prin cap.
Lângă coşul pensionarului a fost plasat în aşteptare „coşul salariatului“, în care coaliţia pare decisă să verse măririle promise în momentul tăierilor, mai precis diferenţa dintre 15 şi 25%, aşa încât salariile să ajungă la cota din 2009. Problema nu e dacă, ci când şi cum. Altfel spus, se dau de la 1 octombrie, aşa cum ar vrea o parte a coaliţiei, sau se amână pentru 2012, în ajun de alegeri, pentru impact electoral mai mare, cum vor alţii? Sau nu se dau deloc, cum a avertizat indirect Traian Băsescu, obsedat în ultima perioadă de piromania electorală faţă de puşculiţa bugetară, pe care ar vrea-o pusă sub şapte lacăte, a căror cheie s-o înghită la plecare Jeffrey Franks.
Discuţiile sunt aprinse şi loc de manevră ar fi, dacă se ţine cont de partea plină a paharului din declaraţiile încurajatoare venite de la FMI şi Banca Mondială. „În termenii acestui an, bugetul arată bine. Guvernul poate să aleagă ajustări modeste“, a spus Jeffrey Franks. Oricât de modeste ar fi însă măririle, ele sunt condiţionate, în viziunea FMI, de partea goală a paharului, de ceva ce guvernul nu a făcut în parametrii negociaţi: disponibilizările. „Creşterea salariilor poate avea loc doar dacă există un număr satisfăcător de angajaţi în sistemul bugetar, unde există încă o supraangajare.“ Dimensiunile acesteia sunt un mister bine ascuns în birourile miniştrilor şi răspunsul nu va fi obţinut, cu toate cererile pe Legea informaţiilor publice. Motivul este simplu: disponibilizările au fost, sunt şi vor fi călcâiul lui Ahile în coaliţie, cam pe acelaşi plan cu faimoasa absorbţie a fondurilor europene, şi metoda cea mai sigură de a pierde alegerile. Combinaţia dintre mărirea salariilor şi nedisponibilizări este drumul drept spre derapaj bugetar. De aici reticenţa lui Franks, spaima lui Băsescu şi încurajările USL.
Coaliţia trebuie totuşi să facă ceva în perspectiva alegerilor, mai ales că unele măsuri dure se profilează ameninţător: creşterea preţului la gigacalorie, coplata în sistemul de sănătate, finanţarea spitalelor în funcţie de reducerea cheltuielilor. Economatele, coşul pensionarului şi mărirea salariilor devin astfel pansamentul gastric pentru ceea ce ne obligă FMI să îngurgităm în perioada care vine.
Alegerile nu se joacă însă doar la nivelul buzunarului cetăţeanului, ci şi al alternativelor la USL, iar aici democrat-liberalii chiar nu stau cu braţele încrucişate. Intrarea în scenă, deocamdată discursivă, a unui Patriciu pe cale de răspopire pragmatică e semn că, undeva acolo sus, se doreşte repetarea scenariului din 2005 cu ruperea PNL, de natură să ducă la eliberarea câtorva procente liberale din captivitatea antonesciană. La fel, racolarea lui Dan Diaconescu în PIN-ul migratorului-consultant Cosmin Guşă arată că se vizează electoratul marginal al PSD. Două mişcări pe cât de proaste, pe atât de fatale pentru ceea ce mulţi imaginaseră a fi Albă ca Zăpada. //
Citeste si despre: discurs populist, licitatii trucate, fonduri europene, economat Vanghelie, cosul bugetarului.
