De același autor
După victoria proeuropenilor în alegerile din Republica Moldova, care a reușit să reziste în fața amestecului rusesc, în România s-a impus o întrebare: la noi de ce nu s-a putut? De ce România a cedat în fața atacurilor hibride ale Rusiei, situația fiind salvată in extremis printr-o decizie a Curții Constituționale – anularea alegerilor – cel puțin problematică din punct de vedere democratic? De ce după atât timp nu avem răspunsuri clare asupra a ceea ce s-a petrecut efectiv în alegeri – rechizitoriul Parchetului se referă la perioada postalegeri, iar președintele Nicușor Dan a spus că situația este documentată doar circa 30%? Răspunsul la toate aceste întrebări este unul simplu: pentru că România e un stat eșuat, cu instituții vraiște, politizate până în ultimul cotlon, multe penetrate de suveraniști. Un stat despre care oamenii cred de ani buni că merge într-o direcție greșită. Și au dreptate.
E suficient să ne uităm în jurul nostru, ca să vedem că așa este. Bebelușii morți în urma unor infecții nosocomiale la Spitalul din Iași nu sunt un accident, o întâmplare nefericită, așa cum există și prin spitale din Occident, ci o problemă sistemică de care statul nu reușește să scape. Cauzele sunt indiferența mână în mână cu neglijența, proasta organizare, politizarea, corupția, disprețul față de respectarea regulilor, mentalitatea lui „las’ că merge și așa” etc. La Spitalul din Iași nu s-a luat nicio măsură pentru a limita răspândirea infecției cu bacteria „Serratia marcescens”, în momentul în care a apărut focarul de la Terapie Intensivă, arată un prim raport făcut de Corpul de Control al ministrului Sănătății. În saloanele ATI nu existau chiuvete, contractul de curățenie era atribuit unei firme cu cifră de afaceri zero, controlată indirect de un om de afaceri ieșean condamnat definitiv pentru infracțiuni economice, avizul de funcționare a secției ATI fusese emis ilegal, nu existau protocoale și lista cu disfuncționalități poate continua.
Cazul din Iași nu este unul singular, în luna august a izbucnit scandalul legat de infecții cu Candida Auris la Spitalul de Urgență Floreasca din Capitală, Centrul de Arși, unde în decurs de trei săptămâni au murit trei pacienți, un al patrulea infectat fiind transferat în Belgia. Și aici, ca la Iași și în multe alte locuri, s-a încercat mușamalizarea – infecțiile nosocomiale nu apăreau în fișele pacienților.
Realitatea cruntă: la 35 de ani de la revoluție se moare pe capete de infecții intraspitalicești, exact ca pe vremea lui Ceaușescu, iar statul eșuat continuă să stea neputincios.
În Justiție are loc sub ochii noștri o restaurație de zile mari. Echipa Savonea a devenit în timp record o mașinărie de albit marii corupți. În afară că i-a deschis calea lui Voiculescu spre revizuirea deciziei de condamnare a cărei miză este recuperarea sumelor și imobilelor confiscate de stat, în afară de ridicarea sechestrului în cazurile Ovidiu Tender și Puiu Popoviciu (statul pierde circa 256 de milioane de euro), asistăm la un tsunami de decizii care îi fac scăpați pe greii corupției. Fugarul Sebastian Ghiță a scăpat de ultimul dosar și de sechestrul asigurător pe toate bunurile pentru acoperirea unui prejudiciu de 80 de milioane de lei. Lui Liviu Dragnea, Înalta Curte i-a exclus mai multe probe obţinute de DNA cu SRI pe mandat de siguranţă naţională în dosarul Tel Drum. Prejudiciul este de 20 de milioane de euro și dosarul a stat trei ani la Camera preliminară în loc de 60 de zile, așa cum spune legea. Bomboana pe coliva restaurației este decizia Curții de Apel București prin care fostei șefe DIICOT, Alina Bica, i s-a retras mandatul european de arestare, considerându-se că și-a executat pedeapsa cu suspendare în Italia. La shopping, probabil. Interesant este că onor magistrații, aflați în grevă pentru nesimțitele pensii speciale, au judecat cazul în doar patru zile, un adevărat record, și, culmea tupeului, au interpretat fix pe dos o decizie a Marii Camere a Curții de Justiție a Uniunii Europene. Practic, toată lupta anticorupție din perioada Morar-Kovesi este dată peste cap și devine o glumă sinistră. De la vârful statului nu există nicio reacție, așa cum am mai spus, cu ochii pe deficit președintelui și premierului le curge democrația printre degete, în presă vocile altădată vehemente au închis pliscul pe bani grei, iar partea activă a societății tace resemnată și lehămisită. Momentul restaurației este admirabil ales.
Despre Educație nici nu mai are rost să vorbim, aici cinismul a atins apogeul, pentru că tăierile salariale și de burse, comasările școlilor au fost botezate pompos reformă. Dar lucrurile merg din rău în mai rău, de la an la an procentul elevilor din mediul rural care nu reușesc să ia un 5 la Evaluarea Națională crește, analfabetismul funcțional așișderea, iar la testele PISA ne-am stabilizat la coada clasamentului.
Singura dezbatere care încinge marile spirite ale politicii este cum să se evite reducerile din zona bugetară, adică la primării, acolo unde domnesc clientela politică și cea de afaceri cu statul. Când e vorba de protecția acestora, pesediști, suveraniști, baroni peneliști își dau mâna în a bloca disponibilizări și reduceri de salarii.
Statul eșuat rezistă pe baricade, nu se predă niciunei încercări de schimbare, deși respiră greu, i-a crescut burta, i s-a îngroșat ceafa și e hipertensiv. Știe că-l paște infarctul, dar nu-i pasă.
