De același autor
Faimoasa Lia Savonea, șefa Înaltei Curți, ajunsă în funcție pe căi discutabile, i-a deschis larg porțile lui Dan Voiculescu pentru revizuirea sentinței definitive din 2014 pronunțate de judecătoarea Camelia Bogdan. Aceasta l-a condamnat pe Voiculescu la 10 ani de închisoare pentru spălare de bani (din care a executat doar 3), a dispus recuperarea prejudiciului de peste 60 de milioane de euro (din care s-au recuperat efectiv 9 milioane de euro) şi confiscarea mai multor imobile, printre care turnul Grivco (din vânzarea imobilului, ANAF a obținut alte 9 milioane de euro).
Savonea a admis plângerile Grivco şi ale altor inculpaţi condamnaţi din dosarul lui Voiculescu împotriva deciziei de clasare a plângerii penale formulate de aceştia împotriva fostei judecătoare Camelia Bogdan. În decizie, Savonea a susținut că sentința dată de aceasta a fost o infracțiune (abuz în serviciu) și nu o decizie legală. Spre regretul lui Savonea, așa-zisa infracțiune comisă de Camelia Bogdan s-a prescris, deci judecătoarea nu mai poate fi anchetată.
Savonea, căreia îi curge antireformismul prin vene, afirmă că judecătoarea Camelia Bogdan a decis confiscarea extinsă în cazul Voiculescu aplicând Directiva 2014/42/UE, care încă nu era transpusă în legislația națională, deci „a aplicat retroactiv norme europene, transformând confiscarea specială într-o confiscare extinsă mascată”. Cu toate acestea, dacă o directivă europeană nu este transpusă în legislația națională, instanțele pot invoca direct legislația europeană, lucru de care Savonea nu a ținut cont. Așa cum a ignorat și decizia CEDO din anul 2022, invocând încălcări ale drepturilor omului în Dosarul ICA, cu toate că judecătorii CEDO au respins ca inadmisibile plângerile formulate de Dan Voiculescu și de Camelia Voiculescu împotriva statului român ca urmare a confiscării extinse instituite de judecătoarea Camelia Bogdan. Judecătorii CEDO au fost expliciți: decizia de condamnare a lui Voiculescu nu a fost una politică, magistrații au fost imparțiali și a avut parte de un proces echitabil.
Înarmat cu hotărârea șefei Curții Supreme, Dan Voiculescu poate spera să obțină revizuirea deciziei de condamnare, a cărei miză este să-și recupereze sumele și imobilele confiscate de stat. Astfel de acțiuni, tot mai multe în ultima perioadă (în cazurile Tender și Popoviciu, scăpați de sechestre, statul român nu mai poate recupera circa 256 de milioane de euro), nu fac decât să șubrezească încrederea în justiție, să arunce în derizoriu anticorupția și să justifice dușmănia populației față de privilegiile magistraților.
Faptul că marii corupți scapă pe bandă rulantă de dosare, de condamnări definitive și de sechestre prin diverse metode - decizii ale CCR, prescrieri, anularea probelor date de magistrați obedienți și veroși - arată că „sistemul ticăloșit” e viu, nevătămat și pus pe treabă.
Nu doar acțiunea de spălare a lui Voiculescu demonstrează că lucrurile stau așa, ci și ferocitatea urii care se revarsă din interiorul acestui sistem împotriva judecătoarei Camelia Bogdan. Linșată public ani buni de televiziunile mogulilor și de politicieni, dată afară din magistratură, Camelia Bogdan nu va fi nicicând iertată pentru cutezanța de a-l fi condamnat pe intangibilul „Văran”. Revoltătoare această dublă măsură care a funcționat permanent - judecătorii curajoși, nealiniați obedienței generalizate, au fost hărțuiți (cazul lui Cristi Danileț, ca să dau un singur exemplu), în timp ce de alții, parte a sistemului sau adepți pe față ai suveranismului, care fac politică fără rușine, nu se atinge nimeni. Inspecția judiciară nu a deranjat-o pe judecătoarea Adriana Stoicescu, de la Curtea de Apel Timișoara, contactată de Călin Georgescu care o voia ministru al Justiției (normal, marile spirite se atrag și se susțin) și care apare în dosarul acestuia. Păi, de ce s-o ancheteze? Poate e de-a lor, căci mulți magistrați simt și gândesc georgist.
Președintele Nicușor Dan și-a exprimat de mai multe ori (în campanie și după) nemulțumirea față de felul în care justiția rezolvă marea corupție, deci ar trebui să fie ceva mai atent la ceea ce se întâmplă sub nasul lui, chiar dacă nu a terminat încă „analiza” fenomenului. Poate cu ajutorul unor consilieri ar finaliza-o ceva mai repede. Ca să nu mai discutăm că nu i-ar strica puțină pregătire înaintea unor emisiuni precum cea de la A3, așa încât să spună și altceva decât platitudini în fața lui Mihai Gâdea, care perora despre abuzurile făcute de magistrați precum Camelia Bogdan. Nu de alta, dar poate lăsa impresia că e de acord, că așa gândește și el. „Marea majoritate a procurorilor și judecătorilor sunt oameni corecți, care vor să înfăptuiască actul de justiție. Dar sunt și niște oameni care nu sunt penalizați la timpul potrivit de Inspecția Judiciară.” S-o fi referit oare președintele la Camelia Bogdan, ea fiind subiectul nemulțumirii angajatului lui Voiculescu?
Premierul Ilie Bolojan este preocupat de deficit și de lupta cu PSD și clanurile de interese, inclusiv din PNL, care se opun oricărei reforme în administrație. Asta îi mănâncă tot timpul, e de înțeles, pentru că e un război pe viață și pe moarte, dacă îl pierde, își poate face bagajele. Dar sunt și alte războaie, asupra cărora ar trebui să se aplece sau măcar să încerce să înăbușe din fașă tentative antidemocratice, mai ales atunci când acestea vin chiar din partea unor reprezentanți de frunte din propriul partid. De pildă, deputatul PNL Alexandru Muraru a depus un proiect de lege prin care vrea ca SIE să aibă propriile organe de „cercetare penală specială”. Adică, ofițerii SIE să poată face cercetări penale atunci când sunt implicate cadre SIE. Ce frumos! Încă un pas și ne întoarcem la vremurile de glorie în care serviciile făceau dosare penale. Sau chiar mai înainte. După cum remarcă Răzvan Popa (CNSAS), „ultimul serviciu secret din țara asta care a avut propriile organe de cercetare penală a fost Securitatea lui Ceaușescu”.
Propunerea liberalului pare scrisă direct de SIE, așa cum au fost scrise de SRI legile securității naționale, care au provocat un scandal-monstru acum trei ani. Draftul cu pricina dădea mai multă putere serviciilor, printre care și aceea de a face anchete penale. Reluarea acestor tentative în contextul în care cele două servicii nu au în continuare șefi, iar propunerea președinției vehiculată în presă pentru SRI provenea din zona suveranistă, ridică mari semne de întrebare asupra adevăratelor intenții ale actualei puteri.
Sub pretextul crizei financiare, la adăpostul îngrijorării justificate a populației în raport cu viitorul economic, se pot face multe mizerii. Lui Nicușor Dan și Ilie Bolojan le poate aluneca printre degete democrația.
