De același autor
Eu pentru ce votez? E intrebarea nepusa in aceasta campanie dedicata full si prime time numirii lui Victor Ponta in functia de premier, care de fapt l-a avut drept tinta pe Traian Basescu. O incercare de fortare a miinii, de a-l face sa se pronunte ferm inainte de rezultatul scrutinului si de a metine vie ura cam ofilita dupa aventura din vara. Nu e insa doar atit, a fost si o abila strategie de acoperire a vidului de idei, teme si proiecte. Supus unui atac furibund al televiziunilor USL: Antena 3- Voiculescu, RTV – Ghita candidatul si Realitatea- Gusa consilierul traseist, ARD s-a dovedit incapabila sa faca mai mult decit o frectie la piciorul de lemn al blatului. Traian Basescu a preluat pe cont propriu campania, intr-o disperata tentativa de a dezmorti electoratul de dreapta si de a nu lasa amenzia sa lucreze. Bine, rau, asta-i situatia si cortina se trage peste una dintre cele mai anoste campanii, desi miza alegerilor este uriasa. Se joaca intre modelul euroatlantic si cel uzbec. Intre europenizare si “resovietizare”. Faptul ca secretarul de stat american, Hillary Clinton, a pus Romania alaturi de Belarus, Ucraina, Tadjikistan, Turkmenistan, Uzbekistan, Kazahtan, Rusia si Ungaria, vorbind clar si pentru prima oara de o “incercare de resovietizare a regiunii”, arata ca lucrurile sint cu adevarat grave si ca Departamentul de Stat are informatii in acest sens.
Romanii au mai fost in fata unor optiuni dificile. Din pacate, atunci cind n-au ales gresit- comunismul, securismul, partidul- stat au dominat peste 10 ani Romania prin FSN, Iliescu, Nastase si clonele lor-, au dat cistig la limita unor forte cit de cit reformiste si care macar aveau pe agenda europenizarea. Majoritatile zdrobitoare care au adus la putere in 1990 FSN( peste 67%), in 1992 asa numitul “patrulater rosu” (FDSN-FSN-PUNR-PRM-PDAR-PSM cu aproximativ 65%) si in 2000 cuplul PSD-PRM cu peste 70%, au azvirlit Romania pe un drum poticnit care ne-a adus cu chiu cu vai, dupa 22 de ani, doar la coada Europei. In schimb, minoritatea progresista nu a depasit niciodata 36%, iar aliantele rezultate din aceasta realitate au fost mereu slabe, prada compromisurilor in puncte esentiale, obligate sa sacrifice reformele pe altarul supravietuirii politice. Chiar si NATO sau Uniunea Europeana au avut mai mult rolul de a impiedica restauratiile, risc major in conditiile inexistentei unui vot popular decisiv in favoarea partidelor progresiste si euroatlantice, tarate la rindul lor, in diferite grade, de mentalitati comuniste si retrograde. Nu de dragul lui Basescu sau al PDL au intervenit in forta Uniunea Europeana si Statele Unite in vara, ci pentru a opri iesirea de pe aceasta traiectorie. O vor face mai mult ca sigur si in continuare, cel putin pentru a impiedica pe cit posibil “reculul democratic” si a nu lasa Romania prada “tentativelor de resovietizare”. Metode desigur exista, de la sanctiunile economice la izolarea politica si pina la izgonirea din familie. Toate necesita insa timp si au costuri ce vor fi suportate de intreaga populatie; mai rau, in aceasta perioada decalajul dintre Romania si restul lumii se va mari pina la dimensiuni de neacoperit intr-o generatie.
Alegerea intre calea europeana si revenirea la situatia anilor ‘90 este una dramatica dupa 22 de ani de la prabusirea comunismului, inteleasa insa doar de o minoritate din ce in ce mai redusa, mai fara speranta, mai izolata si mai nefericita. O minoritate care constientizeaza dureros pericolul reprezentat de instaurearea unei puteri discretionare, antieuropene, care nu viseaza decit cum sa foloseasca mai eficient partidul-stat in propriul folos si care dispretuieste visceral statul de drept. USL-ul, aflat sub controlul unei camarile obraznice si ticaloase, de o halucinanta rea-credinta, sfidind norme etice elementare, minata doar de febra revansei si a distrugerii institutiilor incomode, se pregateste triumfatoare sa preia puterea. Cel putin asa spun sondajele de casa ale USL.
Minoritatea va pierde batalia cu aceasta uriasa masina de propaganda si minciuna care isi scuipa de ani de zile otrava. Nu stim insa cit de mare va fi triumful mutantului numit USL si doar aici, in aceasta zona, se mai poarta batalia. Este una a minimalizarii raului, cu o incarcatura mai mult simbolica in situatia in care USL nu va obtine la votul popular peste 50%, dar va avea majoritatea mandatelor in parlament in urma redistribuirii. Semnalul ca USL nu a reusit sa cotropeasca majoritatea mintilor si caracterelor va fi extrem de important. Inseamna ca exista inca suficiente forte lucide si normale in societate, suficienti oameni care fac distinctia intre bine si rau, intre minciuna si adevar. Mesajul unui scor sub 50% va fi cu atit mai important in conditiile in care alegerile au fost reduse deliberat la nominalizarea lui Ponta ca premier, un plagiator dovedit.
Probabil ca minoritatea de care vorbesc va vota impotriva USL si a ceea ce, din pacate pentru Romania, a aratat ca este, alterind astfel firescul alternantei la putere. Asta nu inseamna ca acest electorat se regaseste in ARD (din cauza PDL s-a ajuns in buna masura in situatia de acum), pe care o identifica nu neaparat ca pe o forta progresista ci doar mai putin predispusa sa incalce regulile democratice, ale separatiei puterilor si sa distruga institutiile create pina la urma sub guvernarea sa. Oricum, o forta cu o apetenta, fie ea si mimata, pentru Occident. Multe rele se pot spune despre PDL, dar nu si ca a avut vreodata atitudini sau discurs antieuropene sau ca a depasit linia rosie a separatiei puterilor in stat. Asadar, vrind-nevrind, aceasta minoritate este fortata sa ramina de partea ARD. De altfel, sondejele arata ca peste 65% din votantii ARD mizează pe instituţiile europene, faţă de aproape 68% din alegătorii USL care declară că nu au încredere în UE (sondaj IRES). La fel, 63% din electoratul lui Basescu mizeaza pe UE, spre deosebire de doar 29% din electoratul lui Antonescu. Aceste cifre nu fac decit sa arate ca alegerile se joaca in aceasta zona.
Spectrul unui USL de dimeniunile FSN, dar mai pervers, mai corupt si cu frustrari antieuropene ar trebui sa fie suficient pentru a mobiliza minoritatea la vot. Repet, nu atit pentru ARD, cit pentru existenta unei opozitii, in special in zona societatii civile. Rolul acesteia va fi determinant: sa apere institutiile statului, sa riposteze la modificarea Constitutiei in sensul anuntat, adica distrugerea separatiei puterilor in stat, sa arate Europei ca in Romania mai exista un spirit viu si nealterat de interese si propaganda desantata, receptiv la valori si nu doar la sunetele burtii, o dimensiune civilizata. Doar aceasta minoritate va fi capabila sa genereze alternativa si de aceea ea trebuie sa fie cit mai mare. Altfel, epoca pontistilor, antonencianismului si voiculescismului va hapai tot ce s-a facut atit de chinuit in acesti ani.
