Derbedeii, premierul și Nicușor

Recesiune, putere de cumpărare prăbușită, nemulțumire care dă în clocot, o coaliție disfuncțională, măsuri de reducere a cheltuielilor administrației amânate la infinit, o Curte Constituțională șantajistă ajunsă stat în stat și o justiție controlată de o grupare aflată în misiune de exonerare a marilor corupți – iată ingredientele crizei profunde pe care o traversează România. E însă doar vârful aisbergului. Miza profundă a mișcărilor brutale din ultima perioadă este înlăturarea premierului Bolojan, scoaterea USR de la guvernare, revenirea la construcția din timpul lui Iohannis, USL, și punerea banului public sub controlul mafiei PSD-PNL. Un scenariu cu șanse mari de reușită.

Împotriva premierului Ilie Bolojan se desfășoară o campanie furibundă – PSD, AUR, gruparea Thuma din PNL, televiziuni și site-uri afiliate acestor partide îl toacă zi-lumină în scopul deja declarat de a-l îndepărta de la Palatul Victoria. Toată nebunia a plecat nu de la cine știe ce reformă, ci de la faptul că Bolojan a vrut să le mai taie din bani și sinecuri, să le mai tempereze clientelismul și furăciunile.

Vestea recesiunii tehnice a impulsionat atacurile, din mâlul în care stăteau la pândă au ieșit toate lighioanele: Ciolacu, principalul responsabil pentru situație, prevestește destrămarea coaliției și amenință cu anticipate („să ne întoarcem la popor”, căci „românul nu greșește niciodată”), îl acuză pe Bolojan că manipulează datele economice, recesiunea fiind o invenție. Grindeanu, Neacșu, Oprea, Manda și a lui consoartă Olguța, plus primarii de comune pitice, dar cu ceasuri scumpe, au ieșit la luptă pentru fiecare leuț. Fostul ministru de Finanțe Adrian Câciu îl somează pe Bolojan să facă ce-i spune PSD, un soi de „plan al poporului”, care maschează reluarea pomenilor, iar dacă nu vrea, atunci să plece și să lase pe altul (tot liberal, că nu sunt proști să vină ei la guvernare înainte de rocada din 2027) care stă ghiocel. Hubert Thuma, baronul de Ilfov, și cameleonul Rareș Bogdan s-au reactivat brusc, cerând plecarea propriului premier. Băieții au experiență în întoarcerea armelor la comandă, să ne amintim doar de faza mătrășirii lui Ludovic Orban și Florin Cîțu. Deocamdată, această grupare nu are majoritatea în PNL, deși votul de acum două săptămâni de la demiterea unor șefi de filială a arătat cât de fragilă este pe fond susținerea pentru premier. E chestie doar de timp până când partidul se va întoarce împotriva lui Bolojan, căruia îi va veni foarte greu să reziste împotriva unui atac concertat din interior.

PSD și filiala ei din PNL și-au dat mâna și șantajează la scenă deschisă, au obținut deocamdată concesii importante la reforma administrației centrale, totuși amenință că vor să blocheze bugetul, ceea ce ar putea duce la căderea guvernului. „Pe noi ne interesează nişte lucruri simple acum - relansarea economică, banii de investiţii, pachetul de solidaritate. Dacă aceste lucruri vor trece, atunci vom avea buget şi atunci vom avea în continuare prim-ministru. Dacă iar începem cu discuţii şi cu tot felul de ştiri pe surse atunci nu vom avea buget şi vom retrage încrederea premierului. Eu cred că am fost clar.”, a spus Grindeanu.

Problema este că și președintelui i-ar conveni probabil un premier mai maleabil. Nicușor Dan pare din ce în ce mai debusolat și depășit de amploarea funcției. În loc de o susținere fermă a premierului, de mesaje tranșante pe chestiunile fierbinți la ordinea zilei și de avertismente către cei care generează criza, se limitează la alegații liniștitoare și „optimiste”, pe care aproape nimeni nu le bagă în seamă. De ce? Pentru că în nouă luni de mandat nu a făcut nimic, nici din ce a promis, nici din ceea ce aștepta electoratul de la el. Raportul privind anularea alegerilor l-a amânat de câteva ori, făcând astfel jocul suveraniștilor și radicalilor MAGA din Congresul SUA, nu doar că nu a declanșat o anchetă la servicii pentru a vedea cine a jucat de partea rușilor și a lui Georgescu, dar și numirea șefilor SRI și SIE pare că a ieșit de pe radar, așteptând-o pe cea a șefilor de parchete. După ce a criticat mersul anchetelor DNA și PG, Dan a fost surprinzător de conciliant: „Există persoane foarte interesante” printre cei înscriși în cursă, până și pe hulitul Marius Voineag îl consideră „un nume interesant”. Întrebarea e ce înțelege președintele prin interesant și dacă va avea determinarea să refuze un „neinteresant”. Dacă ne uităm la declarațiile palide despre acțiunile judecătorilor de la CCR, care refuză să-și îndeplinească rolul constituțional pentru a proteja privilegiile magistraților („îmi doresc o asumare din partea Curții”), sau la tăcerea în fața protecției pe care justiția, prin gruparea Savonea, o acordă politicienilor și afaceriștilor corupți, nu există mari speranțe în vreo implicare fermă a lui Nicușor Dan. Detașarea și inadecvarea lui amintesc de ultimii ani ai mandatului lui Iohannis și deja mulți oameni spun că principala lui calitate este că „nu e Simion”. Cam puțin.

Lipsa de acțiune și fermitate a olimpicului, care se limitează să ceară derbedeilor clasei să facă liniște, are un cost ridicat. Și derbedeii, și serviciile l-au mirosit și probabil deja l-au încălecat. Dacă ar fi simțit un președinte ferm, gata de acțiune, probabil că nici PSD, nici colegii de conspirație din PNL nu ar avea atâta tupeu în atacarea lui Ilie Bolojan și nici serviciile nu ar lucra în favoarea lor și pentru înlocuirea lui Simion cu Dungaciu la vârful AUR, în scopul evident de a-l face prizabil pentru PSD, în perspectiva unei guvernări comune.

Trăgând linie, România e pe cale să piardă partida, intrând sub controlul mafiei PSD-PNL, mână în mână cu justiția, serviciile și suveraniștii.