De același autor
Fără ea viața ar fi mai cenușie. Nu știi ce să faci mai întâi, să râzi ca disperatul sau să-ți crape obrazul de rușine. De fiecare dată ai senzanția că mai jos nu se poate, că gata, până aici i-a fost, de data asta chiar i s-a înfundat, cineva o va trimite înapoi la Videle să-și vadă de casă și de bărbat. Să învârtă niscaiva hârtii pe la primărie. Dar nu, nici vorbă, e cineva acolo sus care are nevoie de ea ca de aer. Credeam acum vreo două luni că Dragnea va începe să înțeleagă că Dăncilă, vedeta- slugă, devine periculoasă nu doar pentru tară ci și pentru el. Aș! Prea îi e indispensabilă.
Episodul Pristina-Podgorica e dovada că nu mai e nicio speranță și că lucrurile o au luat-o complet razna. Dăncilă nu poate pur și simplu să-și depășească propriul IQ, recupera anii lipsă de școală, renunța la fudulia găunoasă. E incapabilă deci să priceapă grozăvia momentului, situația imposibilă în care se află și ne pune pe toți. Pentru că dacă ar fi și i-ar mai fi rămas o fărâmă de rușine s-ar ascunde într-o gaură de șarpe. Și ar rămâne acolo până când lumea ar uita de ea.
Mulți încearcă să găsească explicații pentru ultima-i ispravă. Cum că ar fi înconjurată doar de cornute, care nu știu nici ele că Podgorica e capitala Muntenegrului, că Ministerul de Externe nu i-a pregătit cum trebuie mapa, că e mai temătoare și se pierde repede cu firea, sau că pur și simplu nu știa unde se află. Să fim serioși! Adevărul e că Viorica Vasilica știa că e în Muntenegru, primise toate informările necesare, dar nu știa care-i capitala țării în care se afla în vizită oficială. E drept, asta se învață la școala generală. Lacunele de educație pot fi umplute doar de oamenii inteligenți, cum făcea Băsescu, nu și de proști. De ăștia informațiile, cât de simple, nu se lipesc. Proștii mai au o ”calitate”: nu-și dau seama că sunt cum sunt și, deci, nu știu când greșesc. Altfel, cine știe, poate și-ar cere scuze. Cum vedem, nu e cazul.
Culmea penibilului a fost faza cu transalatorul, care a corectat-o din mers. Dăncilă însă e tare, nici nu a clipit, asta pentru că nici măcar atunci nu a realizat gogomănia care îi ieșise pe gură. Iar când a aflat, i-o fi explicat totuși careva, și-a zis în sinea ei că lumea e rea și a naibii, o vânează.
Daea, de exemplu, se crede și el o victimă. Deși și-a cerut scuze, nu înțelege nici el prea bine unde a greșit, de ce atâta tevatură. Suflet sensibil, era sincer îndurerat pentru soarta porcilor, nu a vrut să jignească pe nimeni, i-a scăpat pur și simplu. Dar cum poate să-ți scape una ca asta? Se poate dacă nu înțelegi și nu interiorizezi oroarea Holocaustului. Dacă nu te-a marcat în profunzimea ta, dacă nu cuprinzi esența Răului. Atunci se poate să glumești, să arunci în derizoriu, să te comporți ca un nesimțit. Totul e posibil cu oameni de factura asta. D-aia ministra filosoafă Carmen Dan spune senină despre tragedia din Grecia că ”orice om are un destin”. Iar Pintea de la sănătate glumește sinistru despre faptul că nu s-a terminat spitalul pentru arși. Ce să mai spunem despre ticăloșiile inimaginabile pentru o minte normală rostite la unison de camarila pesedistă despre incendiul de la ”Colectiv”.
E o situație în care aproape nu mai are rost să discutăm despre impactul pe care astfel de lucruri îl au asupra imaginii României. Se sperie gândul că vom defila cu ăștia când România va prelua președinția Consiliului UE. Noroc că e scurtă, de doar 6 luni. Întrebarea e: ce-i de făcut? Pe moment, câtă vreme Dragnea va trona peste țară, mai nimic. Nu va mai dura însă mult, asta-i sigur. Prostia cu muc și sfârc, nerușinarea și incompetența sunt imposibil de uitat, iar momentul decontului va fi un festival.
