Dosariada politica

Protejati de interminabila criza politica, baietii destepti, aceiasi dintotdeauna, isi vad linistiti de-ale lor. Baronii si-au mai largit vreo doua gauri la curea, si-au mai ridicat o vila cu masina in batatura, si-au mai deschis cateva conturi si au dat peschesul la partid pentru a-si asigura protectie in afaceri si vacante linistite. Politicienii si baronasii lor de curte impart functii si concursuri de directorate, manageriaza pentru clienti "reforma" in sanatate, invatamant si administratie. Mai marii proaspat infiintatei coalitii de guvernare traficheaza datele pentru europarlamentare, fac schimb de sondaje si discursuri, imagineaza strategii de transformare a cabinei de vot in loc de odihna vesnica. Pe fondul vacarmului facut de calomniatorii cu simbrie de la stat sau privat, putini mai au timp si chef sa urmareasca ce s-a ales din marile teme si campanii ale anului trecut. Reforma morala, de exemplu, stindardul liberal, a incaput pe mainile unor fosti ofiteri de Securitate si turnatori acoperiti, este purtata de tot felul de indivizi cu diagonala peste camasa prazulie sau de indivizi imbatraniti in frustrari tratabile doar cu functii. Dosariada mai trezeste interes doar atunci cand victimele se gasesc pe listele negre intocmite in sediile partidelor. Pe cine mai impresioneaza ca, in acest timp, in subteranele  CNSAS se dau decizii prin care insasi Securitatea este dovedita ca necolaboratoare. Tudor Marcu, securist patriot, este la un pas de a fi scos basma curata. Ion Iliescu, nomenklaturist pe vremea epurarilor studentesti, a fost si el albit. Sedintele de Colegiu in care s-au luat aceste decizii sunt doar o reproducere la scara mai mica a mizeriei politice generale. Ticu Dumitrescu a ajuns sa fie injurat de mama de confratii pesedisti, peremisti si democrati, sa fie amenintat la randul lui cu epurarea. Nici o sedinta nu mai incepe fara discutarea "cazului Ticu", mai precis, a unui memoriu intocmit pe baza unor materiale de presa aparute in Ziua, prin care se cere revocarea lui din Colegiu. Coalitia tovarasilor functioneaza exemplar. Stie oare PD ca reprezentantul sau acolo, Corneliu Turianu, a votat cu doua maini (noroc ca nu are trei) inocentarea lui Marcu si a lui Iliescu? Stie oare ca acelasi domn este ubicuu - si prezent la vot, si absent in scripte?

 Problema  CNSAS este aceeasi dintotdeauna: politizarea. Pe de o parte, membrii Colegiului sunt numiti de partide si lucreaza la comanda, pe de alta, in momentele cheie devin brusc independenti si nimeni nu-si mai asuma politic deciziile lor. Cum impotriva acestui sistem care afecteaza toate institutiile publice (vezi recentul scandal din Televiziunea nationala) nu se poate face nimic, atunci normal este ca partidele sa plateasca pretul politic corect in fata opiniei publice. Cu alte cuvinte, spalatorii de serviciu din randul PD, PNL sau UDMR si hartuitorii lui Ticu Dumitrescu sa fie decontati de cei care i-au trimis in Colegiu.

 In alta ordine de idei, dosariada, atat cat a mai ramas din ea, a ajuns intr-o faza cruciala: cea a Justitiei. Decizia  Curtii de Apel in cazul Mona Musca lasa impresia ca am putea intra pe un fagas normal in aceste chestiuni. Pe baza documentelor prezentate de CNSAS (nu stim daca sunt doar cele despre care a scris presa), instanta a aplicat legea, care spune ca angajamentul, notele informative, numele de cod sau orice alte acte prin care s-a adus atingere drepturilor fundamentale ale omului constituie politie politica. In contextul acestui precedent juridic, un semnal important va fi dat pe 20 martie, cand pe rol va ajunge cazul Voiculescu-Felix. Situatia este intrucatva similara, liderul PC are de la CNSAS o decizie de politie politica, exista note informative semnate cu nume de cod, oameni care au fost turnati. Deosebirile constau in rapiditatea desfasurarii proceselor si in miza politica diferita a celor doua cazuri. In timp ce Mona Musca, devenita persona non grata la PNL, a fost pedepsita exemplar, Voiculescu este util si liberalilor, si pesedistilor. Judecarea cazului Felix va arata daca, intr-adevar, instantele sunt libere de presiuni si influente politice. Pe 20 martie vom mai vedea daca dosariada a avut sau mai are vreun sens.