Farsa confiscării extinse

PSD a descoperit beneficiile politice ale confiscării extinse ca urmare a modificării constituţionale propuse de preşedintele Traian Băsescu - eliminarea prezumării averii ca fiind licită. Aşa că echipa de la fosta casă de avocatură Ponta & Şova a recurs la o şmecherie: a făcut un proiect din care sunt eludate de la confiscarea extinsă exact, ce surpriză!, infracţiunile de corupţie şi a introdus, pentru mai multă siguranţă, o verigă suplimentară, adică o comisie care verifică averile şi „poate“ sesiza Parchetul. Cu alte cuvinte, PSD a încercat o lege care să-i pună la adăpost pe cei care se ocupă cu darea şi luarea de mită, abuzul în serviciu, evaziunea fiscală, infracţiunile economice, mai exact acele acte de corupţie considerate a fi sursa marilor averi ilicite, lansându-se în paralel în demonstraţia că legea nu impune modificarea Constituţiei. La rândul lui, în replică, guvernul a adoptat un proiect mult mai dur, care îi prinde în plasă şi pe corupţi, dar care suferă şi el de câteva slăbiciuni: instanţa poate dispune confiscarea şi a altor bunuri doar dacă „are convingerea“ că acestea provin din activităţi infracţionale de natura celor care au atras o condamnare penală mai mare de 5 ani. Altfel spus, ţi se pot confisca banii din proxenetism, dar nu şi cei din mită, pentru care trebuie alt proces, altă condamnare.

PSD duce farsa până în pânzele albe, spunând că este gata să voteze varianta PDL, convins fiind în forul său interior că oricare dintre cele două legi este neconstituţională, atrăgând însă atenţia că legea PDL îi vizează direct pe aceştia. „Noi o s-o aplicăm“ atunci când venim la putere, a avertizat Ponta. PDL se opreşte cu demagogia la jumătatea drumului: nu explică de ce în 2009 nu a introdus în Codul Penal confiscarea extinsă, dacă acest lucru era posibil, şi dă de înţeles că este conştient că legea este neconstituţională, avertizând PSD să voteze, pentru coerenţa actului, modificarea Constituţiei. Deci, un război electoral în toată regula a cărui miză este: să vedem cine are curajul să nu voteze legea sau s-o conteste la CCR.

Este şah şi unica mişcare rămasă este, într-adevăr, cererea avizului de constituţionalitate pe lege. Doar aşa ne vom lămuri, în timp util (şi nu peste 2-3 ani, într-un proces în care vreun inculpat va contesta legea la CCR), care este exact poziţia Curţii şi cine este demagogul şef în toată tărăşenia. Pentru că trebuie spus că şi Curtea joacă ipocrit la două capete: pe de o parte, susţine că eliminarea prezumării averii ca fiind licite încalcă dreptul la proprietate, pe de alta, că se poate trece la confiscarea extinsă şi la punerea în aplicare a Directivei JAI fără modificarea Constituţiei. În motivarea Curţii din 17 iunie 2011, punctul forte al demonstraţiei îl constituie imposibilitatea „răsturnării sarcinii probelor“, impusă de confiscarea extinsă, prezentându-se cazurile în care au fost respinse nu doar încercările de eliminare completă a prezumţiei caracterului licit a averii (Decizia 85 din 3 sept. 1996 şi Decizia 453 din 2008), ci şi exceptările de la acest caracter a „bunurilor dobândite ca urmare a valorificării veniturilor realizate din infracţiuni“ (Decizia 148 din 2003). Curtea îşi încheie teribila argumentaţie contrazicându-se şi lăsând totul în coadă de peşte (nu ar fi prima oară), spunând că totuşi „legiuitorul nu este împiedicat să respecte legislaţia UE în domeniul luptei împotriva criminalităţii“ şi să ducă la îndeplinire prevederile din Decizia-cadru din 2005 privind confiscarea extinsă „în special a unei reduceri a sarcinii probei în ceea ce priveşte sursa bunurilor deţinute de o persoană condamnată pentru o infracţiune care are legătură cu criminalitatea organizată“.

Păi, să vedem, este sau nu proiectul guvernului (ca şi cel al PSD) constituţional din acest punct de vedere, al răsturnării sarcinii probelor? Aşa că, pentru a-şi demonstra onestitatea, PSD, care susţine că nu e nevoie de modificarea Constituţiei, trebuie să atace legea la Curte, iar PDL, care arată contrariul, trebuie să facă acelaşi gest. Iar Curtea trebuie să iasă din ambiguitate şi să se pronunţe clar. Se impune deci ca politicienii să renunţe la demagogie şi politicianisme şi să conteste legea. Altfel, nu ne rămâne decât să bănuim că extinderea confiscării averilor va fi folosită nu doar ca mijloc de propangandă în campanie, ci ca ameninţare la adresa adversarilor. În situaţia în care (previzibil, cred eu), răspunsul va fi negativ, se va vedea motivul real pentru care USL se opune modificării Constituţiei. //

Citeste si despre: confiscarea averilor ilicite, conflict electoral, santaj politic, motivarea respingerii, contestarea legii.