Stimulente pentru stimularea neperformantei si clientelismului

>Stimulentele pe care angajatii Ministerului de Finante le-au primit pina acum doua luni sint un mar otravit oferit de toate guvernele, in miezul caruia se ascunde viermele clientelismului si favoritismului. Sint o metoda complet netrasparenta, dupa cum a spus si FMI, care a cerut eliminarea lor, de a umple buzunarele celor alesi pe sprinceana sefului, care are astfel o pirghie ideala de presiune si de control a obedientei. Stimulentele, care in 2009 au atins, per total, suma de 1,1 miliarde lei, “stimuleaza” de fapt lipsa de performanta. Mai mult, sint producatoare de gauri bugetare; ele nu figureaza in capitolul de cheltuieli cu personalul al Ministerului, pentru ele neplatindu-se contributiile sociale, cum ar fi somajul, de exemplu. Astfel, institutiile puse sa lupte cu evaziunea au devenit campioane ale evazionismului. Alaturi de Ordonanta drepturilor de autor, guvernul ar fi trebuit sa aseze si o ordonanta a “dreptului la stimulente”, care sa sa-i puna la plata contributiilor sociale pe toti incasatorii de sume extrasalariale.

Ce sint stimultentele si ce vor ele?

Un articol din revista “Capital” arata ca anul trecut 80% din totalul stimulentelor acordate in sistemul bugetar au fost luate de cei 32.194 de angajati ai Ministerului Finantelor, adica 890 milioane lei (aproximativ 200 milioane euro). Urmeaza Ministerul Muncii cu 213,2 milioane lei, Ministerul Mediului-13,99 milioane lei, Ministerul Sanatatii-3,8 milioane, Secretariatul General al Guvernului-2,7 milioane lei.

Intrebarea de fond este cum s-au acordat aceste stimulente. Trebuie spus ca destinatia, modalitatile de acordare si cuantumul sumelor sint prevazute intr-un ordin intern al Ministerului, care insa nu este publicat in Monitorul Oficial. Stimulentele nu pot depasi maximum 3 salarii, dar sint decise de seful direct. Care au fost criteriile? Nu stim, pentru ca nu exista o grila de performanta profesionala sau criterii unitare. Astfel, stimulentele ramin la discretia sefilor, care le impart in functie de diversele interese. Teoretic, stimulentele ar trebui sa-i rasplateasca si sa-i incurajeze pe cei care aduc la buget cit mai multi bani din sase tipuri de surse stabilite de Codul fiscal (sume reprezentând valoarea creanţelor stinse prin executare silită, sume încasate ca urmare a procedurii insolvenţei, sume reprezentând taxe, impozite etc. stabilite în plus în urma inspecţiei, sume reprezentând obligaţii accesorii (majorări de întârziere, penalităţi etc., sume reprezentând amenzi încasate, sume reprezentând bunuri confiscate şi valorificate). Cu alte cuvinte, rolul angajatilor din Ministerul Finantelor (cu agentiile din subordine) ar trebui sa fie acela de a reduce evaziunea fiscala. S-a intimplat asta? Toate cifrele arata ca nu prea, ba din contra. Sefii BNR au atras recent atentia ca evaziunea fiscala a atins dimensiunea unei “probleme de securitate nationala”, doar “fraierii” platind taxe, impozite si amenzi.

Si atunci, pentru ca au fost stimulati angajatii de la Finante? Pentru ce vor ei sa fie stimulati in continuare? Si mai intreb, ar fi posibil asa ceva intr-o companie privata? S-ar acorda acolo stimulente de milioane de euro anual daca nu ar fi atinse cifrele de performanta? Raspunsul este sigur Nu.

Cine a fost stimulat?

Revenind la criteriile de acordare a stimulentelor in Ministerul Finantelor, si probabil nu doar acolo, constatam ca acestea sint netransparente si subiective. Iar “subiectivismul” in Romania este frate bun cu clientelismul si favoritismul. Sa vedem insa cifrele, cine a primit stimulente. Potrivit site-ului Ministerului Finantelor, care a publicat situatia veniturilor nete pe luna aprilie 2010, reiese exact acest lucru. Cei mai “stimulati” au fost directorii, secretarii de stat si consilierii personali ai acestora, dar si soferii, ingrijitoarele, muncitorii care, nu-i asa, lucrau din greu la stirpirea evaziunii fiscale.

Citeva exemple:

*directorii si sefii de serviciu au primit, in medie, stimulente intre 3.000 si 5.000 lei, atingind venituri de totale de pina la 9000 lei

*consilierii personali si asistentii de cabinet au primit stimulente intre 2.000 si 4.900 lei, cel mai mare venit ajungind la 8.100 lei.

* soferii au fost stimulati cu sume intre 1.200 lei si 3.200 lei, cel mai mare venit fiind de 4.200 lei

* ingrijitorii au primit stimulente de 800 lei

Vinovatii colective si individuale

Eliminarea stimulentelor i-a lasat pe multi functionari ai Ministerului Finantelor (si nu numai) doar cu salariile. Cu exceptia directorilor, acestea sint modeste, depasind arareori 3.500 lei. Evident, pina acum, nimanui nu i-a trecut prin cap sa protesteze cind colegul puturos si ineficient incasa dublu fata de cel eficient, cind seful lua de trei ori mai mult decit cel care facea munca efectiva. A fost o complicitate colectiva, atit in Minister, cit la la nivelul guvernului, unde situatia era bine cunoscuta. Privilegiatii de ieri, incasatori de “venituri nesimtite”, simt acum pe pielea lor unde duce sistemul clientelar pe care l-au sustinut. De ce nu au protestat pina acum sindicatele impotriva acestui sistem, de ce nu au “demascat” cu aceeasi violenta lipsa de criterii in acordarea stimulentelor si favorizarea neperformantei? Poate ne spune domnul sindicalist Marica, a carei sotie a beneficiat din plin de stimulente in calitate de director in Ministerul Finantelor.

Pe de alta parte, guvernul are o mare responsabilitate in proteste. In primul rind, faimosul slogan al “competentei” si “fiecaruia dupa performanta” se dovedeste, nu de ieri de azi, doar o vorba goala. In loc sa taie otova stimulentele, mai bine guvernul facea o grila de criterii clare in virtutea careia se primeau stimulentele si ar fi constituit comisii independente de verificare. Dar asta inseamna sa ataci sistemul chiar la radacina lui, ceea ce Guvernul Boc nu este nici capabil, nici dispus sa faca.

In al doilea rind, ce opreste majoritatea parlamentara sa rezolve odata chestiunea legii salarizarii? De ce nu se pot mobiliza parlamentarii la vot? Iata o intrebare la care poate ne raspunde insasi doamna Roberta Anastase.

E simplu sa acuzi o practica strimba cum a fost aceasta a stimulentelor, mult mai greu e sa ai curajul si inteligenta s-o schimbi. Eventual, inainte sa iasa lumea in strada sau pe holuri. Si daca se poate inainte de declansarea unei greve care sa puna pe butuci finantele si negocierile cu FMI.