Funda „pro-occidentală” legată de coada guvernului de strânsură

PSD a pus toate cărțile pe trădarea din PNL, iar marii strategi Grindeanu & Predoiu și diverși purtători de epoleți strecurați în biroul prezidențial, unii chiar pe post de consilieri, i-au suflat probabil în ureche lui Nicușor Dan că Bolojan e pe făraș, că va urma o revoltă rapidă în PNL și nu va fi nicio problemă ca partidul să se reașeze la masa guvernului. Urma șampania pentru salvarea proeuropenismului, chit că PSD și AUR își împletiseră ghearele la moțiunea de cenzură. Ghinion, socoteala din „birouri” nu s-a potrivit cu cea de pe teren. Mai rău, „Ilie Sărăcie”, înfuriat de atâta cameleonism, s-a metamorfozat într-un soi de erou reformist al electoratului de centru- dreapta, căruia i-a promis să facă un pol de modernizare a României. Punțile marii împăcări PSD-PNL au fost tăiate cu drujba și pupatul Pieței Endependenți sub ochii înțelegători ai mediatorului de la Cotroceni a fost amânat pentru o dată neprecizată.

După seria de consultări informale și opace nu s-a degajat nicio soluție, dar președintele a dat asigurări în declarația de Ziua Europei, care a zgâriat multe urechi sensibile la ecourile MAGA, că are în vedere mai multe scenarii, care musai trebuie să ducă la un „guvern pro-occidental” într-un termen „rezonabil”. Nu e prea clar ce înțelege președintele prin pro-occidental și care este diferența față de un „guvern proeuropean”, cum zicea până deunăzi. Pot părea detalii, dar  nu sunt. În condițiile în care se conturează o majoritate pestriță cu tot felul de dubioși adunați de pe la extremiști și trădători, contează să-i poți pune guvernului- strânsură o fundă occidentală ca să poată da frumos din coadă prin cancelarii și să mai îndulcească pastila amară pe care o distribui propriului ( fost) electorat.

Tocmai de aceea miza următoarei perioade e tot grupul trădătorilor din PNL-Predoiu, Bogdan, Gorghiu, Bode, Thuma, Pauliuc, Cozma și alții-, cei care vor să continue cu PSD. Surse din interior spun că ar putea fi vorba de circa 20 de parlamentari din cei 72 pe care îi are partidul și cam o treime la nivel de conducere centrală. Mulți sunt șefi de filiale puternice. Chiar dacă PSD va reuși atragerea lor la guvernare, i-ar fi totuși imposibil să clameze refacerea coaliției și, mai ales, să obțină o majoritate în parlament. Tot ar avea nevoie de voturi de la extremiști.

În opinia mea, întrebarea nu este dacă PNL se va scinda, ci când și de ce dimensiuni va fi ruptura. PSD lucrează puternic în teritoriu, la nivel de primari, de consilieri și de clientelă, apăsând pe pedala beneficiilor rămânerii la guvernare. Nici nu e nevoie de o demonstrație prea laborioasă. Speră ca presiunea asupra lui Bolojan să vină de jos în sus, dar asta necesită timp, iar PSD începe să intre în criză de timp și de imagine, presiunea baronilor și activului din teritoriu crește, se vede deja cu ochiul liber.

Cel mai probabil scenariu mi se pare ca sub presiunea PSD, grupul parlamentarilor trădători din PNL să sară în barca acestuia. Din informațiile mele ar putea fi dați afară din partid, urmând ca ulterior să-și facă altă construcție politică pe modelul ALDE ( partid construit de Tăriceanu, care nu a fost de acord cu plecarea PNL din USL). Vor fi însă urmați aceștia de filiale, de primari și consilieri etc? Probabil că da, dar e greu de știut cât de mulți vor fi, cât de amplă va fi sciziunea. E important pentru că lupta va fi pentru brandul PNL, așa cum a fost cândva pentru cel al PNT. Să ne aducem aminte ce spectacol deplorabil a oferit ani de zile partidul cu bătălia pentru siglă și sediu, câștigată în final de Aurelian Pavelescu, personaj caragialesc care a livrat PNT-ul extremiștilor.

Scindarea ar putea fi provocată și de grupul Ilie Bolojan, care dorește organizarea unui congres extraordinar, așa cum a spus Dan Motreanu. Partidul va fi pus să aleagă ce formulă preferă, cu sau fără PSD, să meargă în opoziție sau să rămână la remorca PSD. Este un pariu riscant, mai ales pe termen scurt, când emoțiile atârnă în balanță. Cu toate acestea, șansele ca Bolojan să câștige această confruntare sunt destul de mari pentru că s-a impus deja ca lider, are de partea sa importanți șefi de filiale, pe primarul Bucureștiului, Ciprian Ciucu, dar mai ales e susținut de opinia publică de centru-dreapta. În plus, Bolojan oferă o perspectivă, o ieșire din fundătura în care a fost băgat PNL în epoca Iohannis: recâștigarea identității liberale. Faptul că a promis că va construi un pol de dreapta, că a făcut deja primii pași în direcția asta prin alianța cu USR și negocierea revenirii lui Ludovic Orban în partid, denotă determinare în construcția acestui proiect- alternativă la extremism și pesedism. Singurul, de altfel, care ar putea opri ca alegerile din 2028 să fie câștigate de AUR, care va guverna cu PSD.

Dar chiar dacă Bolojan pierde confruntarea, dacă PNL decide să-și pună existența în traista PSD, așa cum a făcut în ultimii 20 de ani, tot răul va fi spre bine pentru că apele se vor limpezi. Nimic nu-l va împiedica pe Ilie Bolojan să continue proiectul polului de centru-dreapta, cu șanse de succes peste doi ani.

Totul se joacă însă la foc automat, oricât și-ar dori PSD și președintele Nicușor Dan să prelungească termenul „rezonabil” pentru formarea viitorului guvern, nu vor putea întinde coarda prea mult. Leul a sărit deja în aer, inflația la fel și riscul unei recesiuni este periculos de mare.

Și mai e ceva care pune presiune pe PSD: guvernul Bolojan nu stă cu mâinile în sân, rupe lințoiul care acoperă proasta guvernare, clintelismul și dezmățul din perioada Ciolacu. Un Raport al guvernului pune degetul pe rană: cheltuielile de personal s-au ridicat la 164,6 mld. lei, reprezentând 9,3% din PIB, 43 de companii subvenționate dar cu pierderi au cheltuieli de personal de 5,4 miliarde lei, ceea ce înseamnă 17% din cheltuielile totale ale companiilor de stat și 37% din totalul cheltuielilor de personal al companiilor subvenționate. În topul companiilor cu pierderi sunt CFR, Electrocentrale Craiova, Metrorex.

Așadar, cu cât termenul „rezonabil ” se lungește, cu atât există riscul ca opinia publică să afle despre halul în care a fost condusă țara și despre ceea ce lasă în urmă social-democrații în ministerele pe care le-au patronat. Dincolo de retrorica pro-occidentală,  avem de-a face cu un partid care a devalizat efectiv țara, nimic nu poate ascunde asta. Cu cărțile pe masă, vorba președintelui.

Analizând la rece, variantele nu sunt multe, dar toate sunt proaste.

• Guvern de strânsură, alcătuit din voturi adunate cu furca de la trădătorii liberali, de la UDMR, de la minoritățile naționale și de la extremiștii care pot fi racolați de PSD. Premierul poate fi unul de la liberali sau de la PSD. Este varianta convenabilă și PSD și președintelui. (S-ar putea însă ca pentru investitură să fie nevoie de voturile AUR, ceea ce ar putea scoate UDMR din ecuație).

• Guvern minoritar PSD, cu Grindeanu premier, susținut de AUR în parlament. O susținere fie deschisă, fie din umbră. Nu e convenabilă nici PSD, nici lui Nicușor Dan.

• Guvern PSD-UDMR, cu premier tehnocrat poate fi valabilă doar cu susținerea din parlament a PNL și USR. E mai puțin convenabilă PSD și mai mult lui Nicușor Dan.