Guvernul Luca. Cine clipește primul, Grindeanu sau Bolojan?

Cu excepția puciștilor din PNL, a minorităților și a unor partidulețe periferice, unele extremiste, nimeni nu vrea să intre în vreo combinație cu PSD la guvernare. PNL, USR și UDMR, foștii colegi de coaliție, nici nu vor să audă, iar AUR, alături de care a depus moțiunea de cenzură și cu care ar putea face o majoritate, n-are niciun interes să vină acum la putere.

La a patra desemnare de premier, cea a lui Luca Niculescu, izolarea PSD a devenit mai izbitoare ca oricând, până și Grindeanu a fost nevoit să admită că un guvern minoritar PSD sau în jurul PSD, cum se umfla până acum în pene că vrea, „ar duce partidul într-o zonă de vulnerabilitate”. Pe șleau, PSD și Grindeanu și-ar rupe gâtul la viitoarele alegeri, dacă ar trebui să-și asume singuri responsabilitatea guvernării, adică dacă nu ar mai putea să joace la două capete, și la putere, și în opoziție, cum au făcut până acum. Presiunea disperată pe care o pune pe PNL pentru a-l forța să i se alăture arată că partidul a ajuns la capătul funiei și la momentul adevărului: a vrut să scape de Bolojan, dar nu a reușit să refacă fosta coaliție și nici să impună un premier-marionetă, fie unul din rândul puciștilor din PNL, fie un tehnocrat vopsit. Acum, PSD dă din colț în colț, șantajează PNL și amenință chiar cu anticipatele. O cacealma.

Interesant e că Grindeanu & camarila au refuzat un guvern tehnocrat cu Luca Niculescu premier, ceea ce le-ar fi permis să fie în opoziție și să saboteze de acolo guvernul și orice tentativă de reformă. Problema cu guvernul tehnocrat ar fi fost că absolut toate partidele ar fi ajuns în opoziție, deci profitul electoral al PSD ar fi fost discutabil. În lipsa unei asumări de responsabilitate clară, mai degrabă cel care ar fi avut cu adevărat de profitat ar fi fost AUR, care nu a fost niciodată la putere. Un alt motiv pentru refuzul PSD ar putea fi și teama de a nu potența un viitor partid prezidențial, așa cum există diverse informații că s-ar pregăti și cum arată participarea lui Nicușor Dan la comemorarea PNT-MM, o relicvă conservatoare de care nu-și mai amintește nimeni. Nu e un secret că Nicușor Dan și-ar fi dorit un guvern așa-zis tehnocrat, chit că în spatele lui s-ar fi camuflat PSD, în fond prima sa numire a fost Eugen Tomac. Probabil că a mers pe aceeași idee și cu Luca Niculescu, dar și-a revizuit planurile din mers în fața refuzului tranșant al PSD. Luca Niculescu a declarat luni că prima lui opțiune e un guvern politic. Nu e însă deloc clar cu cine va face acest guvern politic, din moment ce PNL și USR continuă să refuze. Nu-i rămâne decât PSD. Realist vorbind, e cam singura soluție rămasă pe masă.

PSD vrea să forțeze (fără mari cu șanse de reușită) un executiv struțo-cămilă, făcut din cioburile fostei coaliții: PSD, puciștii PNL și chiar UDMR. Ar putea fi un guvern pe șase luni, bazat pe un pact privind chestiunile economice și financiare presante, așa cum a propus Luca Niculescu și cum, se pare, presează și președintele. Scenariul pare fezabil dacă ne uităm la ultimele manevre de pe scena politică. Rareș Bogdan a ieșit la rampă lăudându-se că circa 25-28 de parlamentari PNL ar vota un astfel de guvern, ceea ce înseamnă că grupul anti-Bolojan a crescut semnificativ. Evident, Rareș Bogdan și-a oferit neprețuitele-i servicii pentru un post de ministru. Nu e singurul, la ușă mai tropăie Cătălin Predoiu, Alina Gorghiu și alții din grupul PSD din PNL.

Acest scenariu este defavorabil lui Bolojan și susținătorilor lui, care au anunțat deja că pot vota un guvern cu PSD, dar că nu se pune problema participării la guvernare alături de social-democrați, iar apoi partidul intră în opoziție. Ar mai da PNL votul de învestitură unui guvern PSD din care ar face parte și puciștii? Mai mult ca sigur că nu, există și o rezoluție a partidului în acest sens. Dar dacă da, presat fiind de amenințarea cu ruperea partidului, ce semnal ar transmite și ce ar înțelege electoratul din această bulibășeală? Lui Bolojan și PNL-ului le va fi greu să se delimiteze de guvernare după ce și-au votat propriii miniștri. E o capcană.

Dacă nu votează guvernul, liberalii vor fi acuzați că pun interesul de partid și, în particular, interesul lui Bolojan în fața „interesului național”. Campania în direcția asta e în plină desfășurare la televiziunile pesedisto-auriste: Bolojan blochează formarea guvernului, continuă criza și împinge România spre anticipate. Un astfel de discurs se adresează însă electoratului PSD, în principal, fiind puțin probabil să aibă mare priză la electoratul antisuveranist și anti-PSD. Totuși, este clar că această criză prelungită a săpat la temelia încrederii în Bolojan, cel puțin așa arată unele sondaje de opinie.

De cealaltă parte, PSD este totuși la mutare după ce a respins guvernul Siegfried Mureșan, dar e în corzi. Presiunile lui Grindeanu frizează ridicolul. După șase luni în care l-a acuzat pe Bolojan că s-a legat de scaunul de premier, acum urlă la el: „ Hai, Ilie, guvernează!” Nu-l crede nimeni, e de râsul curcilor. Faptul că fuge de guvernare de tema de a nu deconta electoral e o realitate ce nu poate fi camuflată, mai ales în fața propriului activ de partid. Baronii, primarii, clientela toată arde de nerăbdare să se vadă din nou conectată la buget, la contracte și sinecuri. Degeaba explică Grindeanu, Olguța & consortul rațiunile pentru care PSD nu trebuie să ajungă singur la guvernare, că presiunea din teritoriu crește. Și va tot crește, pe măsură ce partidul va realiza că a dat vrabia din mână pe cioara de pe gard.

În final PSD ar putea accepta un guvern „mixt”, format din miniștrii PSD și tehnocrați agreați de Nicușor Dan, sub deviza: să trecem iarna, fraților. Olguța Vasilescu a pus degetul pe rană: „Dacă nu ne place Luca Niculescu, după șase luni îl dăm jos”. Apoi mai vedem, altă criză și tot așa în următorii doi ani. AUR își freacă mâinile.