La Congres, boierilor!

Alegerile din PDL seamănă teribil cu acelea din PSD de la data istorică a „reformei Geoană“. Cu personaje care poartă alte nume, se încearcă inducerea ideii că Emil Boc este neprihănita speranţă a reformei, iar lupta cu „omul mogulilor“, Vasile Blaga, este, ca în basmele pentru şcolarii fără Net la dispoziţie, cea dintre „bine şi rău“. Boc, salvatorul României, o va salva şi în continuare, ia uite câte contracte a scos din mânecă în ultimele trei săptămâni de campanie!, în timp ce Blaga va bate palma cu odioasa USL, ca dovadă că Ponta, a cărui gură depăşeşte mereu materia cenuşie, îi arată toată simpatia. PDL încearcă să mascheze evidenţa: răzbelul nu se dă pe viziuni, concepte, proiecte sau principii de guvernare, pe soluţii sau schimbări de reguli interne, ci pe posibilitatea ca hârciogii politici de la centru şi din teritoriu să-şi poată continua liniştiţi (măcar până la alegerile din 2012) ronţăiala la contractele publice şi hibernarea în sinecuri. Indiferent cine va ieşi, Boc sau Blaga, asta-i doctrina nescrisă, dar încrustată în ADN-ul politic.

Mi-aş dori să greşesc, dar din vizitele de lucru ale lui Emil Boc, înconjurat de stâlpii partidului şi purtând la butonieră fondurile europene şi neeuropene, dar, vai!, „singur şi părăsit“ în faţa „mogulilor disperaţi, presei ticăloase, opoziţiei socialiste“ şi a altor duşmani reali sau inventaţi, s-a auzit o singură idee, repetată însă în mii de cuvinte, „pot moderniza în continuare România şi pot duce în continuare partidul la victorii şi la continuarea guvernării după 2012“. Nici de la Vasile Blaga, în mod previzibil mai discret pentru că nu are carnetul de conturi la purtător şi nici pe Elena Udrea printre susţinători, nu se poate reţine ceva semnificativ. Decât dacă mesajele împăciuitoriste către Băsescu, regretul că faimosul dulău Vasile nu şi-a putut scrie memoriile sau atacul la Macovei, „atât o duce capul“, pot fi numite programe. Norocul ambilor este că opoziţia, împreună cu anexele de la secţiile de propagandă Felix şi Vântu-Ghiţă-Schwartzenberg, se prezintă poporului derutat tot ca scăpate de la balamuc în cămaşă de noapte şi papuci cu moţ în formă de trandafir. Aşa că imaginea deplorabilă a unui partid în care nu s-a purtat nicio dezbatere de fond, care nu pare capabil să înţeleagă nevoia de schimbare pentru a-şi da fie şi o minimă şansă în 2012 este estompată doar de prestaţia la fel de jalnică a USL. Chiar şi candidaturile unor Macovei, Baconschi şi Voinescu, singurii care propun reforme concrete, şi nu doar la nivel de integritate, esenţială însă, sunt înghiţite de valul de populism şi inconsistenţă.

Dacă Boc îşi imaginează că alegerea acestora va fi suficientă pentru imaginea partidului, se înşală, pentru că ea nu poate ascunde faptul că PDL nu preia mesajul lor şi nu dă, în fond, doi bani pe reforma internă şi doar vreo trei pe cea a statului.
Deci, despre ce reforme, un cuvânt care se demonetizează pe zi ce trece, poate fi vorba când Emil Boc nu a reuşit să descopere de unul singur „marii boieri, baronii economiei româneşti“, cei de prin regii, şi a trebuit Băsescu să-l tragă de mâ­necă? Cine i-a făcut „boieri“, dacă nu Boc? După doi ani şi jumătate de guvernare a coaliţiei, nu se mai poate vorbi decât despre „baroni“ portocalii. Dar parlamentarii cu dosare la ÎCCJ, şefii de consilii judeţene şi primarii judecaţi pentru corupţie sau toţi cei care, după tiparul PSD-Nicolescu de la Argeş, îşi dau contracte cu statul, ei nu intră tot la categoria „boieri“? Ce-ar fi ca PDL să dea un exemplu celorlalte partide şi să-şi elimine el toţi boierii, corupţii, clienţii şi politrucii de peste tot! Altfel, cine să creadă măcar o iotă din pretenţiile de reformă ale PDL, mai ales că niciunul dintre candidaţi nu suflă o vorbă despre aceste probleme. Ce să mai vorbim despre susţinerea la CSM (pe locul societăţii civile lăsat liber de Victor Alistar), a unui alt mare integru al neamului, extrem de potrivit cu funcţia, Dorinel Dinuică. Asta da reformă, să susţii un fost consilier al Rodicăi Stănoiu, fost plutonier-major, actual prorector pentru învăţământ juridic în cadrul Universităţii „Spiru Haret“ (cea care l-a propus), individ implicat în scandalul numirilor ilegale de notari.

Chiar dacă la nivel guvernamental, sub presiunea UE, FMI şi a lui Băsescu, vor fi continuate unele reforme legislative, acestea se vor izbi de pragul de sus al intereselor electorale şi financiare ale partidului. Desigur, diferenţa este că Blaga se opune pe faţă acestor măsuri, în timp ce Boc a avut „curajul“, de inspiraţie băsesciano-femeistă, să le ia. Însă în privinţa „boierilor“, a integrităţii şi a partidului-stat, nu e vreo diferenţă notabilă de viziune între cei doi. Aştept congresul să mă conving că (nu) am dreptate. În orice situaţie, potenţialul de creştere al PDL va fi egal cu apetitul reformist. //

Citeste si despre: Congresul PDL, alegerile PDL, Vasile Blaga, Emil Boc, Victor Alistar.