De același autor
Coaliţia de guvernare a legalizat în timp record tradiţia neîntreruptă a ultimilor 20 de ani a politizării administraţiei. În 30 de zile, sute de directori marca PNL ai deconcentratelor vor zbura din funcţii, urmând să fie înlocuiţi cu „manageri“ pe bază de contract, pe maximum patru ani. Premierul susţine că scopul este „eficientizarea“ actului de guvernare şi „performanţa managerială în condiţiile dificile de criză“. Mai oneşti, baronii locali, cei care vor beneficia direct de anunţatele schimbări, au salutat decizia etichetând-o ca pe „o chestiune de bun-simţ“.
Realitatea politizării nu poate fi negată, oricâte exerciţii de ipocrizie ar face acum unii politicieni. Toate guvernele care s-au succedat la putere au epurat, o dată la patru ani, întreaga administraţie, neîndrăznind însă, de teama Uniunii Europene, să legifereze acţiunea. Convenţia Democrată a ras, fără prea multe menajamente, orice urmă de pesedist din administraţie, acţiunea beneficiind de susţinerea entuziastă a propriului electorat, care nu vedea nimic anormal în „politizare“.
La fel au procedat PSD în 2000 şi Alianţa D.A., a cărei acţiune de epurare a fost la fel de extinsă. În 2005, singurul impediment a fost Legea funcţionarului public, motiv pentru care au început să fie folosite cunoscutele şmecherii juridice.
Ultima politizare masivă a avut loc în 2007, după eliminarea PD de la guvernare, când liberalii au propus o lege asemănătoare celei de astăzi, la care au renunţat în favoarea unei epurări de la vlădică la opincă, dar pe ascuns şi fără scandal. Atunci, în mai puţin de un an, a fost înlocuită toată şefimea descentralizatelor, inclusiv directorii din învăţământ, cu oameni ai liberalilor, care, iată, au supravieţuit până în zilele noastre.
Trebuie s-o recunoaştem, în România, depolitizarea este o utopie. Niciun politician onest nu ar avea dreptul să condamne Ordonanţa pentru că, la rândul lui, a procedat exact la fel. Domnul Orban, care vorbeşte de „genocid“, ar trebui să-şi amintească faptul că a bătut recordul la epurări politice şi instalat clientela politică în perioada când a fost ministru, ocolind cu abilitate Statutul funcţionarului public.
Discuţia ar trebui, de fapt, să vizeze o lege care să reglementeze clar până la ce nivel se face politizarea. Dacă se agreează că schimbările vizează doar şefimea deconcentratelor, atunci trebuie întărit Statutul funcţionarului public, aşa încât politicienii să-şi ţină clienţii pe banii lor, şi nu pe cei ai statului. În rest, într-adevăr, e vorba doar de ipocrizie. În dublu sens, însă.
