De același autor
Dezbaterea despre legea sanatatii a luat-o razna. Si inca rau de tot. Principalul vinovat al conflictului, Traian Basescu, incearca acum sa dreaga busuiocul si sa recanalizeze discutia spre problemele de fond ale legii, unele cu mult mai importante decit serviciul de Urgente. Incearca, si el si consilieri si secretarii de stat, cam fara succes insa. Motivul: populatia il crede pe Arafat si nu pe ei. Oricit se va stradui presedintele sa convinga publicul ca SMURD-ul nu este opera integrala a lui Raed Arafat, ca nu "omul sfinteste locul", nu va reusi. Mai ales ca argumentele simpliste de tipul "autoritatile locale sa cumpere ambulante'' care sa stea la pinda in fata primariei, produc zimbere chiar si in mediul rural nu doar printre titratii atit de dragi presedintelui. Efectul psihologic al demisiei lui Arafat a fost imens si nu se va sterge in citeva zile cu atacuri subtirele si tendentioase de tipul celor aparute in Evenimentul zilei. Demolarea idolilor necesita buna credinta, documentare si crezuri. Cind comanda pe unitate e transparenta, statuia devine si mai impozanta pe soclu, iar demersul pare screamatul unui soricel constipat. Lasind deoparte atacurile, previzibile, la care este supus si va mai fi supus Raed Arafat, cred intr-adevar ca dezbaterea trebuie sa se poarte pe subiecte vitale pentru evolutia ulterioara a sistemului de sanatate si care necesita raspunsuri clare din partea autoritatilor calificate.
In primul rind, este vorba despre subfinantarea endemica a sistemului, care in lipsa unor masuri de crestere a numarului de contribuabili si a capacitatii de colectare a ANAF va genera o situatie cu nimic mai buna decit cea de acum. Largirea bazei ar trebui sa fie primordiala si legea are citeva prevederi in sensul acesta. Vor fi taxate cu 5,5% pensiile peste 740 lei, dar si veniturile realizate de asigurat din orice fel de activitati independente: agricultura, investitii, cedarea folosintei bunurilor, premii si jocuri de noroc, cu exceptia veniturilor din transferul proprietatilor imobiliare (art 206, al 13). Teoretic, acest lucru ar putea aduce mai multi bani in pusculita CNAS, via ANAF si Ministerul Finantelor. Inainte de a trece la capacitatile de colectare a banilor, merita observat ca pentru un unic pachet de asigurare, contribuabilul ar putea plati de mai multe ori fara niciun beneficiu suplimentar.
In privinta colectarii, ANAF nu are cea mai buna faima, nici evaziunea fiscala, nici datoriile marilor restantieri la buget nefiind mai mici, asta desi premierul Emil Boc ameninta periodic ANAF si Ministerul finantelor, ultima oara in 6 decembrie 2012 ca "vom fi cu ochii pe ei in special pe tot ce inseamna evaziune fiscala". Opt din primii zece cei mai mari datornici la bugeul de stat la 30 iunie 2011 erau companii de stat, potrivit datelor Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscal (ANAF).Cumulat, datoriile celor zece agenţi economici se ridică la 4,08 miliarde de lei (962 milioane de euro). Printre ele traditionalele Compania Nationala a Huilei (circa 440 milioane de euro), CFR ((235 milioane de euro), CFR marfa, Electrica, diverse CET-uri. Datorii la CAS au insa si societati de la care nu te-ai astepta: Aviva Asigurari de Viata, ING Asigurari, reteaua de case de pariuri Astra Bettings (44 milioane lei, mai mult decat CET Brasov, firmele celebrilor frati Micula (doar citeva exemple dintr-o lista care ar umple zeci de pagini). Deci statul nu a gasit ac de cojocul datornicilor, desi FMI-ul i-o cere insistent, asadar probabilitatea ca, dintr-o data, din datoria patriotica de a face viitoarea lege a sanatatii functionala, sa creasca spectaculos colectarea este redusa.
Ce se va intimpla in aceasta situatie si care va fi traseul banilor? Ei vor ajunge la Ministerul Finantelor, in Fondul National Unic de Asigurari Sociale de Sanatate (FNUASS), care ii va distribui CNAS conform legii bugetului aprobata de parlament. Exact ca si pina acum. La rindul ei, Casa Nationala distribuie banii catre casele private de asigurari de sanatate in functie de bugetul primit de la MF. Modul in care se va face aceasta distributie este lasat in seama legii secundare. Altfel spus, casele private nu vor primi banii direct de la asigurat (asa cum este in Olanda), ci asa cum decid Ministerul Finantelor si CNAS. Dar daca MF nu da toti banii colectati din CAS, ca n-ar fi o premiera? Sau daca banii sint insuficienti, colectarea fiind slaba, asa cum am vazut? Ce se va intimpla atunci? Casele private nu-si vor primi banii si vor zgiria la portile CNAS. Cristian Vladescu spune ca aceste case private pot da in judecata CNAS, pentru ca au un contract de tip comercial. Ce nu spune Vladescu este cam cit ar dura un astfel de proces in Romania si ce se va intimpla intre timp cu furnizorii de servicii medicale. E simplu, spitalele nu-si vor primii banii si vor face datorii. Acelasi cerc vicios. Este in fond ceea ce a sesizat FMI in scrisoarea de 9 pagini: lipsa controlului financiar. Sau, mai corect spus, statul este cel care controleaza si imparte banii ca si pina acum. Explicatii detaliate asupra acestor aspecte se impun in cadrul dezbaterii publice.
Un alt punct, din multele, este asa numita "privatizare"a spitalelor. In esenta, vor ramine 8-10 spitale nationale (strategice) pe care le va alege Ministerul Sanatatii pe baza unor criterii inca necunoscute pentru ca vor fi stabilite de legislatia secundara, restul spitalelor putind alege intre a ramine spitale publice sau a se transforma in fundatii/ asociatii. Autoritatiile locale, cele care gestioneaza acum parte dintre spitale, vor cere sau vor fi obligate de Minister sa se transforme in fundatii/asociatii, care, am mai spus-o, nu sint controlate de Curtea de Conturi. Cite vor fi aceastea? Nu stim si nici ministerul nu poate estima deocamdata. Sa zicem, cu generozitate, intre 30 si 40% din totalul spitalelor de acum vor deveni fundatii/asociatii. Restul, adica 60-70% vor ramine spitale publice, pentru care legea nu prevede nicio schimbare de management. Adica, cele mai multe spitale vor functiona ca si pina acum, cel putin intr-un interval de timp mediu, citiva ani. Senzatia este ca legea opereaza cu jumatati de masura, situatia neputind fi considerata o "privatizare"in adevaratul sens al cuvintului. Din informatiile mele la nivelul grupului care a scris proiectul de lege existau abordari mult mai radicale, in sensul unei privatizari de amploare, prin vinzarea catre diferiti investitori a spitalelor. Ea nu a fost insa agreata in final din cauza opozitiei celor din sistem si a temerii legate de impactul social al unei astfel de decizii.
Din pacate, traseul pe care dezbaterea a alunecat se reduce la Urgente, problema importanta, dar insuficienta. Responsabilitatea pentru neplacuta situatie ii apartine insa presedintelui, care s-a bagat aiurea ("ca musca-n fundul calului", cum spune Titu Maiorescu), atacindu-l pe Raed Arafat si fortindu-i indirect demisia. Asa cum a admis tardiv, nu este, totusi, "primul doctor al tarii", desi sint convinsa ca si-ar dori si aceasta titulatura. Exista, in fond, precedente celebre.
