Lista lui Ponta

Speranţele ca nesuferitul Cod etic să fie pus în practică de PDL sunt aproape tot atât de mici, pe cât ar fi şansele ca PSD să adopte vreodată un astfel de cod.

După ce a compătimit penal cu suferindul anchetat Constantin Nicolescu de Argeş, îndemnând obştea pesedistă la răzmeriţă împotriva lui Daniel Morar şi a altor procurori „teleghidaţi“ de Băsescu, iată că Victor Ponta suferă, mai nou, şi pentru penalii altora. Ai PDL-ului, adică. Suferă şi face liste, aşa cum îi şade bine oricărui demagog de şcoală năstăsiană. I-ar vrea pe toţi suspendaţi şi excluşi de articolele „codului Macovei“. „Dat fiind numărul mare de pedelişti şi uneperişti care intră DEJA sub incidenţa codului, ne-am gândit să-i dăm o mână de ajutor Monicăi Macovei - să meargă treaba mai repede şi să nu cumva să scape pe cineva din vedere“, scrie Ponta pe blog. Că excluderea / suspendarea ar fi o soluţie minunată pentru un început de curăţire a clasei politice, societatea civilă o spune nu de ieri, de azi, de când lui Ponta i se năzare că descoperă avantaje electorale în etica adversarilor. Este o soluţie recomandată cu maximum de căldură tuturor partidelor, dar aplicată ca la „regina pe furate“. Adică, doar atunci când Bruxellesul sau gratiile puşcăriei au impus-o.

În timpul scurs de la momentul în care Ponta promitea, din faţa Teatrului „Carol Davilla“ din Piteştiul baronului Nicolescu, război total împotriva judecătorilor şi procurorilor cu „mâinile mânjite de sânge“ pesedist nevinovat, s-au întâmplat însă multe. Şi nu toate favorabile penalilor cu proptele de partid. Au fost anchete, arestări şi demisii binemeritate din rândul puterii, a fost Severin şi a lui şpagă europarlamentară, reînscăunarea în jilţul de senator a lui Cătălin Voicu, împreună cu reţeaua lui cu tot, dar mai ales este, iată, un Cod etic impus prin cerbicia Monicăi Macovei. Speranţele ca nesuferitele integrităţi să fie puse în practică de PDL sunt aproape tot atât de mici, pe cât ar fi şansele ca PSD să adopte vreodată un astfel de cod. Asta în situaţia absurdă că şi-ar propune aşa ceva.

Lista lui Ponta este dovada maturizării neterminate, pendulând dezorientată între sertarul în care a dosit pe vremuri dosarul lui Puwak şi fişetul din Kiseleff, în care se află pusă la păstrare şapca Mao. Pentru că este o glumiţă lugubră să faci vâlvă arătând cu degetul spre Botiş, Falcă, Pinalti, Boureanu, Poteraş şi alţi 30 de dosariabili ai PDL, când tu, Ponta, ai în propria ogradă uselistă o listă de trei ori pe atâta, în care se amestecă, la grămadă, bijuteriile mătuşii Tamara, bisturiul de 4 milioane de euro al lui Brădişteanu, fondurile europene învârtite precum clătitele de Dragnea, plus cel mai celebru securist în viaţă. Ca să nu mai discutăm de lunga listă a primarilor, şefilor de consilii judeţene şi locale cu abonament pe termen nedeterminat la contracte cu statul, conflict de interese şi incompatibilităţi. Victor Ponta nu pare să înţeleagă că nu te ia nimeni în serios când arăţi spre corupţia din PDL, chiar dacă aceasta este problema de căpătâi a partidului şi naţiei, în timp ce suspini de saltă pe tine tricolul cu Che Guevara de grija penalilor tăi, pe care juri să-i scapi când ajungi la putere.

Pe de altă parte, chiar dacă PDL a reuşit să înghită broasca râioasă vârâtă pe beregăţile mai marilor partidului de Macovei, asta nu înseamnă şi că o va digera vreodată. Ridicând propria ştachetă la înălţimi de neatins pentru clasa politică în general, PDL riscă, aşa cum i s-a mai întâmplat, să rămână doar cu avântul săriturii. Partidul are o problemă, lista lui Ponta e reală şi cei de acolo ar trebui daţi la o parte. Dacă o va face, PDL va crea un precedent periculos pentru gurişti din categoria Ponta şi Antonescu. Dacă nu, îşi va dezamăgi, încă o dată, electoratul. Declaraţiile rele la adresa lui Macovei arată că partidul conştientizează capcana.

Până acum, PDL nu dă semne că ar avea fie şi cel mai mic apetit pentru aplicarea Codului etic, care, în ultimă instanţă, nu înseamnă doar suspendarea sau excluderea din partid a penalilor şi securiştilor, ci şi schimbarea modului corupt de guvernare. Ba din contră, unele decizii din ultima perioadă arată că modelul pesedisto-liberal e dus cu brio mai departe. Boc a împărţit cu ambele mâini banii din rezerva guvernului către primăriile portocalii, iar o Ordonanţă de urgenţă (17 octombrie) ridică limita contractelor adiţionale la 50% din valoarea contractelor iniţiale în sistemul parteneriatului public-privat, evident, fără obligaţia organizării unei noi licitaţii. Adică, exact ceea ce a criticat în nenumărate rânduri nu doar Comisia Europeană, ci însuşi Cabinetul Boc şi preşedintele Băsescu. Nu mai discutăm aici de corupţia cu valiza, sacoşa şi comisionul. În care sunt implicate, după ştiinţa mea, nume atât de grele că se sparie gândul doar la rostirea lor.

Continuând în felul acesta, Codul etic devine o scălămbăială grotescă. Asta nu înseamnă însă că penalii PSD devin buni de pus la icoana din biroul lui Ponta. //