De același autor
Tineri, dar pricepuţi în ce priveşte catacombele politicii, Ponta şi Antonescu s-au instalat în fruntea partidelor, defilând sub un stindard comun: desfiinţăm PD-L, devenim principalul partid de opoziţie şi, evident, câştigăm alegerile. Doar promisiunile în ce priveşte scorurile diferă: Ponta merge pe 40%, Crin pe 30%.
Cum vor reuşi cei doi şi partidele aferente să îmbine alianţa pentru distrugerea PD-L cu inevitabila concurenţă pentru celelalte două idealuri este un secret care nu transpare nici din programe şi nici din discursuri. Şi pe bună dreptate! Pentru că dezideratele sunt în cea mai perfectă contradicţie. PSD şi PNL vor trebui să fie şi aliate, şi adversare, să facă, deci, acelaşi balet la două capete cu care ne-au obişnuit. Vor trebui să continue dulcea prietenie începută acum trei ani, desăvârşită în campanie şi (ne)finalizată cu schimbul de tricouri din noaptea alegerilor, printr-o retorică identică, prin vot comun împotriva legilor propuse de guvern şi prin atacuri sistematice şi virulente la adresa puterii. Este o situaţie impusă, e drept, de statutul de partide de opoziţie, dar care duce la o omogenizare a mesajului, la o nediferenţiere periculoasă pentru două formaţiuni care se afirmă de doctrine diferite şi care vor fi obligate la concurenţă în 2012.
Acest lucru devine cu adevărat grav în cazul PNL, în condiţiile derapajelor frapante de la ceea ce ar trebui să însemne susţinerea ideologiei de dreapta prin acte politice în consecinţă, doar de dragul unui proiect distructiv. Cu alte cuvinte, PNL se proclamă mereu de dreapta, dar a aderat la politicile de stânga ale PSD, atunci când a concubinat cu el, şi este de aşteptat să pluseze prin altele care nu au nicio legătură cu liberalismul. Exemplele nu prisosesc: umflarea aparatului bugetar, opoziţia fără discernământ faţă de Legea salarizării unice (pe care o susţinea însă în faţa FMI), atacurile la Legea pensiilor şi a diferenţierii alocaţiei pentru copii şi, mai nou, proiectul legislativ pentru sprijinirea exclusiv a şomerilor din sectorul de stat. Reciproca este valabilă şi pentru PSD. În aceste condiţii, cele două partide se vor topi într-un singur tot, într-un unic discurs, cel anti, limitându-se la a-şi afirma doar retoric diferenţierea, dar identificându-se la nivelul actului politic. Mizează probabil pe hărmălaia produsă de nemulţumirea generală a electoratului faţă de o putere care ia nedibaci măsuri nepopulare şi este incapabilă să stopeze declinul economic.
Pe termen scurt, cel al crizei, strategia ar putea fi valabilă, pe termen lung însă s-ar putea întoarce împotrivă. Victor Ponta şi Crin Antonescu este de presupus că vor fi contracandidaţi la următoarele prezidenţiale. Cum se vor despărţi, dacă se vor despărţi, Micul Titulescu şi Micul Dictator (noua poreclă cu care s-a ales Antonescu în urma congresului) din îmbrăţişarea frăţească a luptei pentru aneantizarea PD-L, pentru a-şi afirma identitatea?
Gimnastica va fi cu atât mai interesantă cu cât cei doi au incredibil de multe trăsături comune. Plasaţi în vârful partidelor datorită unor conjuncturi – Ponta prin malversaţiunile triadei Iliescu-Năstase-Mitrea, Antonescu prin votul anti-Băsescu şi şantajul cu statutul –, conducând direct sau prin interpuşi partidele, lipsiţi de substanţă, dar posesori ai darului oratoriei nevricoase, Micul Titulescu şi Micul Dictator sunt purtătorii unor pălării prea mari pentru dimensiunea lor reală.
Dincolo însă de toate acestea, Ponta şi Antonescu nu au deocamdată de ce să-şi facă griji pentru viitorul îndepărtat şi nici să-şi dea prea mare osteneală pentru subminarea PD-L, care are grijă şi singur de asta. PD-L decontează solo criza, se expandează pe zi ce trece, aliându-se cu personaje nefrecventabile şi dosariabile, are un real talent în a pune în practică exact ceea ce condamnă la ceilalţi, începând cu politizarea şi terminând cu împărţirea fripturistă a bugetului, mai mult, reuşeşte să enerveze pe toată lumea.
Dar, în primul rând, PD-L nu-l va mai avea pe Traian Băsescu pe post de cal de tracţiune şi nici nu pare pregătit să lanseze un lider nici măcar de calibrul îndoielnic al lui Ponta sau Antonescu. Motivul e simplu: Boc e programat să conducă şi partidul, şi guvernul. Aşa încât Micul Titulescu, Micul Dictator şi cooperativele de interese care sunt în spatele lor au noroc. Singurul ghinion care i-ar putea paşte este ca PD-L să se modernizeze, aşa cum pledează Cristian Preda, Sever Voinescu şi Monica Macovei. //
Cuvinte cheie: Victor Ponta, Crin Antonescu, Micul Titulescu, Micul Dictator, Traian Basescu
