Miza circului pesedist

PSD e în cădere liberă, nu reușește să-și recupereze electoratul migrat la AUR și nici măcar să nu piardă altul, adică să stagneze la scorul prost de la alegerile din 2024. A ajuns, potrivit sondajului INCSCOP din martie, la 19%. Un dezastru datorat anilor de proastă guvernare și hoție din perioada Ciolacu-Ciucă, dar și urmare a politicii populiste din ultimul an. Un dezastru care dă fiori reci actualei conduceri, baronilor și clientelei, care nu găsesc soluție pentru a stopa declinul. De aici vin toate mișcările haotice pe care partidul le face: jocul la două capete, permanentul șantaj la adresa premierului și a guvernului din care face parte, consecvența retoricii din epoca Dragnea – bogați vs săraci, multinaționalele ca inamic public, susținerea informală a suveranismului.

E singura strategie pe care PSD știe să o practice, singura la care îl duce capul, dar care s-a dovedit deja falimentară. PSD însă nu e capabil să învețe din greșeli. Nici nu-i de mirare cu lideri precum Sorin Grindeanu – care, iată, este pe penultimul loc, cu 12%, al încrederii, după cum arată același sondaj de opinie. În spatele lui se mai află doar Dan Dungaciu de la AUR. Clasamentul încrederii este condus de George Simion (34,3%) și cel al intenției la vot de AUR (38%). Toate partidele din arcul guvernamental sunt într-o situație proastă (PNL-14,5% sondaj, 14,28% alegeri 2024, USR-11,4% sondaj, 12,2% alegeri), dar PSD este singurul aflat în picaj.

Explicația e simplă: baletul populist pe care PSD l-a făcut cu reducerea cheltuielilor din administrație, refuzul de a vota bugetul, șantajul amendamentelor, boicotul judecătorilor pesediști de la CCR la legea pensiilor magistraților, amenințările repetate cu ieșirea de la guvernare sau înlocuirea lui Bolojan nu conving. Propriul electorat, aleșii locali sau clientela de partid n-au crezut și nu cred în finalitatea acestor manevre. Logica elementară le arată că totul e doar un joc politic cu miză mică și strâmbă. De ce ar ieși acum PSD de la guvernare, în cea mai complicată perioadă financiară, când e evident că trebuie luate măsuri de austeritate? Să iasă ca să ce? Să ajungă pe aceeași baricadă cu extremistul AUR, când peste un an are asigurată funcția de premier, cu toate beneficiile care decurg de aici? Doar tâmpiții pot crede una ca asta. Pretenția includerii în buget a unui pachet social de 3,4 miliarde de lei pentru care nu se indică sursa de finanțare miroase a șantaj. Degeaba varsă Grindeanu lacrimi de crocodil pentru amărâții patriei și se bate cu pumnul în piept pentru tot felul de programe de „relansare economică” fără cap și coadă, dacă se plimbă cu Nordisul și nu renunță la tonul obraznic de Dinu Păturică.

De fapt, oricât circ face, PSD nu are soluții viabile, unele care să-i aducă procente, nu să i le împuțineze. Amendamentele la buget nu pot trece decât cu votul AUR, o mișcare riscantă care i-ar fisura masca de adversar al suveraniștilor și care l-ar arunca fără drept de apel în tabără cu aceștia. Nu cred că social-democrații sunt pregătiți politic pentru o astfel de asumare la scenă deschisă. Moțiunea de cenzură împotriva propriului guvern de care pomenea Grindeanu, cu consecința inevitabilă a ruperii coaliției, sau ieșirea de la guvernare ar provoca o criză politică pe care PSD ar deconta-o fără drept de apel. Să arunci scena politică în aer cu două războaie în plină desfășurare, cu perspectiva creșterii explozive a prețului la combustibil, deci implicit a inflației și deficitului, ar fi o probă de iresponsabilitate politică. Nu cred că PSD va recurge la astfel de mișcări abrupte (ca să nu mai vorbim de ideea trăsnită a anticipatelor!), nu are nimic de câștigat, nici electoral, nici din punctul de vedere al accesului la banii publici. În plus, de ce ar da Grindeanu vrabia din mână pe cioara de pe gard? Peste un an poate deveni prim-ministru, dar înainte nimic nu-i garantează că președintele Dan îl va nominaliza, mai ales dacă va forța căderea guvernului cu ajutorul AUR.

Cel mai probabil, PSD urmărește debarcarea lui Ilie Bolojan, care îi încurcă multe socoteli oneroase și populiste cu rigiditatea sa de administrator pus pe echilibrarea finanțelor prin tăieri și concedieri. Atacurile furibunde și din ce în ce mai obraznice la adresa premierului, tirul de acuze, unele simple fabulații, altele de extracție comunistă, vor să-i știrbească în așa măsură imaginea, încât o eventuală cerere a PSD de schimbare a lui Bolojan cu un alt liberal (categoria Ciucă-Predoiu, adică maleabil și dispus la compromisuri) să găsească opinia publică pregătită. Cu toate acestea, înlocuirea lui Bolojan cu alt lider PNL nu se poate face fără acordul liberalilor. Puțin probabil ca în PNL, cu toate că aripa Thuma este destul de activă (le-a cerut parlamentarilor PNL să depună amendamente la buget!), să se formeze o masă critică pentru mătrășirea lui Bolojan.

Cred că adevărata miză a conducerii PSD este pregătirea terenului pentru rotativa de anul viitor. Or, asta înseamnă blocarea reformelor, protejarea sistemului corupt și îndestularea clientelei din banul public, pe cât se poate în condițiile de acum. După care, „business as usual”.