De același autor
Pesediștii și acoliții lor din PNL și servicii înghit cu greu demersurile pentru închegarea opoziției democratice. Le stă în gât pentru că realizează pericolul în perspectiva alegerilor din 2028. Până atunci, erodarea PSD va continua – imaginii de partid corupt, clientelar și interesat doar de propriile beneficii i se va adăuga erodarea inerentă guvernării, oricâte pomeni electorale va da –, va continua și pierderea de electorat în favoarea AUR. Așa încât o construcție puternică de opoziție, cum are șanse să devină Polul Modernizării anunțat de PNL, poate depăși scorul cumulat PSD-AUR.
Ceea ce vedem zilele acestea pe scena politică, și mai mult ca sigur vom vedea și în perioada următoare, este o luptă feroce pentru a împiedica formarea acestui pol. O primă mișcare este intrarea în acțiune directă a puciștilor din PNL. Deși Ilie Bolojan a avut de partea lui o majoritate covârșitoare atât la congres, cât și săptămâna trecută la decizia construirii Polului Modernizării, care presupune fuziunea cu Forța Dreptei și liste comune cu USR, puciștii nu se dau bătuți. Alin Tișe, șeful CJ Cluj, om cu afaceri imobiliare de milioane de euro, consideră că PNL e pe un „drum greșit” din moment ce a abandonat guvernarea alături de camaradul pesedist și, evident, beneficiile aferente la care s-au dedulcit ani liberalii. Tișe are alături nu doar gruparea Thuma-Predoiu, ci și, zice el, vreo 50 de primari care l-ar susține în intenția de a-l contracandida pe Bolojan la viitorul congres. Ce-i mână în luptă pe toți? Nu doar dorința de a se reconecta la beneficiile puterii, ci și directiva de a scinda partidul, directivă care a devenit limpede în momentul desemnării lui Adrian Veștea ca premier. Este un plan nicicând abandonat, am mai spus-o.
Artizanii scindării PNL au trei mize: 1) slăbirea viitorului Pol al Modernizării, ceea ce ar mări, pe de o parte, șansele PSD în alegeri, iar pe de alta, șansele unei viitoare construcții politice prezidențiale; 2) diminuarea posibilității ca Ilie Bolojan să devină liderul opoziției democratice și, în consecință, eliminarea lui din cursa prezidențială; 3) atragerea acestei facțiuni liberale la guvernare alături de PSD.
Este deocamdată neclar dacă ar fi mai bine ca această grupare pesedistă să fie eliminată din partid, eventual prin excludere, ori să fie înfrântă la un congres. Valeriu Stoica spune în interviul pe care mi l-a acordat că este preferabilă lupta într-un congres. Rămâne de văzut.
Oricum, până atunci, PNL are și mari probleme financiare – foștii lideri au lăsat partidul în ruină, cu datorii de aproximativ 22 de milioane de euro. Parte din bani au fost folosiți pentru promovarea cărții „Un ostaș în slujba țării”, semnată de Nicolae Ciucă, pe panourile din țară. Biroul Politic Național al PNL a aprobat, în unanimitate, inițierea procedurilor de recuperare a sumelor aferente facturilor neachitate sau contractelor încheiate fără respectarea prevederilor statutare. Ar putea fi trimiși în judecată Nicolae Ciucă și fostul secretar general, Lucian Bode. O situație cel puțin neplăcută, dar nesoluționarea ei ar putea lega partidul de mâini și de picioare în campania electorală.
Adevărata provocare pentru Ilie Bolojan este realizarea blocului opoziției. Desigur, este bine că Ludovic Orban se întoarce în PNL, dar Forța Dreptei este aproape nesemnificativă la nivel electoral (iar Orban trebuie să-și tempereze pornirile artistice). Marea miză este reușita alianței cu USR, în sensul participării pe liste comune în alegeri. Cele două partide sunt despărțite de ani lungi de discordie bună vecină cu ura. PNL acuză USR că i-a luat electoratul, iar USR, că a fost împins în afara guvernării de Iohannis și de foștii lideri liberali. Declarațiile contondente sunt greu de uitat și ranchiuna se face simțită uneori și azi, ca dovadă recentele afirmații ale lui Ciprian Ciucu. PSD și PNL s-au apropiat forțat după alegerile din 2024, ghiuleaua extremismului le-a trecut pe la ureche (ca întregului electorat de centru-dreapta, de altfel) și scorul a fost unul pe măsură.
Factorul decisiv al colaborării dintre PNL și USR a fost însă poziția liderilor Bolojan și Fritz, care au înțeles că doar împreună au șanse peste doi ani. Dacă securea războiului nu va fi adânc îngropată la pachet cu orgoliile și frustrările, nimic nu va împiedica o viitoare guvernare PSD-AUR. Separat, PNL și USR sunt pierdute și vor ajunge insignifiante pe scena politică.
Nu va fi un proces ușor, dincolo de vechile idiosincrazii mai sunt două chestiuni generatoare de falii: PNL are un lider-locomotivă, pe Bolojan, și ambele partide vizează același electorat. E vorba de un public european, de centru-dreapta, care detestă și PSD, și AUR, care nu umblă în blănuri de șinșila luate de la talcioc și este profund dezamăgit de președintele Dan. Sunt, deci, multe lucruri de armonizat și, din această perspectivă, e bine că procesul a început de pe acum.
Vor urma doi ani în care Polului Modernizării i se vor pune piedici uriașe și greu de imaginat în momentul de față. De la o campanie mediatică de diabolizare la racolarea de primari și oameni din administrație la sondaje contrafăcute și până la probleme în justiție. Lia va înroși telefoanele, judecătorii vor face sluj, pentru că mulți dintre ei nu vor ezita să-i plătească lui Bolojan polițele pentru cutezanța de a se atinge de privilegiile lor și de a obține câștig de cauză la CEDO. Nu va fi ușor, dar totul depinde în ultimă instanță de capacitatea membrilor PNL și USR de a înțelege că își joacă ultima șansă. Nu numai a lor, ci și a tuturor celor care nu mai văd faimoasa luminiță de la capătul tunelului.
