De același autor
Subiectele de tabloid pe care candidații le oferă cu generozitate țin zile întregi capul de afiș al televiziunilor și sunt rostogolite în buclă, unele viralizându-se, în social media. Până în acest moment, nu a existat nicio dezbatere pe vreuna dintre temele majore ale momentului, nu știm opinia candidaților despre economie, deficit, situația programului PNRR, unde România are mari restanțe, și soluțiile pe care le oferă dincolo de vorbele sforăitoare, nu știm ce gândesc despre războiul din Ucraina sau cum au de gând să se poziționeze în cazul în care proaspăt alesul Donald Trump forțează o înghețare temporară a ostilităților în detrimentul Ucrainei. Practic, candidații nu vor și, de fapt, nu sunt capabili să ofere alegătorilor o viziune despre țară și viitorul ei.
În schimb, nu au nicio reținere să mintă, să fie ridicoli, oportuniști și stupizi. Ți se face pur și simplu greață auzindu-l pe ditamai generalul Nicolae Ciucă mințind fără să clipească că nu a semnat HG prin care îi dădea președintelui Iohannis pălățoiul din Aviatorilor sau pe Marcel Ciolacu justificând mahalagește vila de protocol. „Eu nu am locuință în București. Ați văzut că am făcut și partaj benevol din acela. Am rămas cu 64 de mp (…) Păi eu sunt prost să divorțez, că rămân pe drumuri?” Înduioșător, sărăcuțul, să-i plângi de milă, nu alta. Dar dacă nu a rămas pe drumuri după „partajul benevol”, de ce ar rămâne după partajul la divorț? Și nu cumva, așa cum scrie presa, vila de protocol a fost vreun cuibușor de nebunii?
Ce să mai discutăm de Mircea Geoană, care, vrând să pozeze în om educat și cu pasiuni artistice, așa cum îi șade bine unui fost adjunct NATO și fecior de general comunist, masacrează la pian Hallelujah a lui Leonard Cohen. Jalnic! E adevărat că nu a reușit să smulgă ropote de aplauze ca Ludovic Orban, zis și Sică Mandolină, care s-a dat în spectacol interpretând chitară-voce (și ce voce!) parte din piesa „Epilog” a trupei Vama Veche. Un regal. Cuvintele sunt prea palide pentru a descrie dimensiunea ridicolului, mai ales după ce aspirantul la președinție s-a așezat în cap.
Cam astea sunt înaltele preocupări electorale ale momentului. Nivelul este extrem de jos și niciun candidat nu reușește să spargă blocada imposturii. Proasta educație, lipsa oricărei culturi politice, populismul și naționalismul religios, dublate de un caracter de consistența unei macaroane fierte, fac din candidații la prezidențialele anului 2024 una dintre cele mai proaste garnituri postrevoluționare.
În acest peisaj dezolant, Ilie Bolojan pare faimoasa luminiță de la capătul tunelului. Spre ea se îndreaptă ipocriziile principalilor candidați, Marcel Ciolacu, Nicolae Ciucă, Elena Lasconi, care l-ar propune premier. O mișcare abilă. Bolojan are o imagine bună de administrator de succes în Oradea, nu a fost implicat în scandaluri de corupție sau de integritate și nici în sforăriile politice de la centru. S-a ținut deoparte și rar a intervenit în dispute. Unii spun că prea rar și că în felul acesta a devenit complice la toate greșelile și trădările PNL din ultimii ani. Sigur că Bolojan e conștient că e folosit, că toți vor să ciugulească puțin din imaginea sa. O spune indirect în postarea de pe Facebook, în care lasă să se înțeleagă că ar accepta funcția în anumite condiții.
În realitate, lucrurile sunt mult prea volatile în momentul acesta, în care nu e clar cine va intra în turul al doilea alături de Ciolacu. Liderul PNL a mai crescut ușor în ultima perioadă și încercarea de a-l transforma în soluția anti-PSD ar putea, până la urmă, să dea roade. În plus, de victoria lui Trump vor profita în primul rând George Simion și suveraniștii lui, dar și Ciucă și liberalii, apropiați de republicani prin filonul conservator, evanghelist și The Heritage Foundation, așa cum arăta Sabina Fati.
Dacă Ciucă intră în finala prezidențială și chiar reușește să câștige alegerile, rămâne întrebarea de fond: cu cine poate PNL forma o majoritate parlamentară. Aserțiunile că va construi o alianță de dreapta cu USR sunt neserioase, fiind contrazise de mai toate sondajele de opinie. Să nu uităm că ambele partide vor pierde voturi către REPER și Forța Dreptei & PMP, partide care au slabe șanse să intre în Parlament. Cel mai probabil că Ciucă va fi obligat să numească un premier de la PSD, adică pe Ciolacu. Declarația scrisă că nu va face alianță cu PSD a fost făcută din poziția de lider PNL, nu de președinte.
În schimb, dacă Ciucă pierde alegerile, va pierde și șefia partidului, care poate fi preluată de Ilie Bolojan, care a declarat că este dispus să se implice. În această situație, Ciolacu ajuns președinte are tot interesul să-l numească premier pe Bolojan. În primul rând pentru că PNL este cam singurul partid onorabil cu care se poate alia la guvernare, cele două au avut o relație bună, mai ales când a fost vorba de împărțit banii bugetari și sinecurile. În al doilea, pentru că are nevoie de o persoană cu credibilitate pentru a scoate castanele economice din foc. Va urma o perioadă crâncenă, cu măriri de taxe și impozite, cu concedieri în sectorul bugetar și inflație. Pentru Ciolacu, Bolojan poate fi omul potrivit. La prima vedere. La a doua, s-ar putea ca administratorul Oradei să fie o nucă mai tare decât anticipează acum Ciolacu, în sensul că nu va accepta compromisurile cu care l-a obișnuit alde Ciucă. //
