De același autor
Premierul Ilie Bolojan a ajuns să joace reformele și măsurile de redresare financiară cu mandatul pe masă. Era previzibil că opoziția la tăierile privilegiilor, sinecurilor și accesului la banul public va fi dură. Fățiș sau doar prin declarații belicoase și sabotaje, începând cu PSD, magistrați, funcționărime, primari și administrație locală, toți se revoltă față de măsurile pe care Bolojan încearcă să le impună pentru a reduce deficitul bugetar, urmare a anilor de dezmăț PSD și PNL. Greve drapate în proteste, cazul magistraților, funcționari refuzând să lucreze cu publicul, primari cu jalba în proțap și amenințarea în gură (plecăm la AUR, dacă ne tăiați din salarii, sporuri și clientelă), plus un PSD care joacă la două capete și flutură flamura ieșirii de la guvernare. Niciun tertip, nicio formă de presiune nu au fost lăsate deoparte - Savonea cică ar suna preventiv la membrii CCR nealiniați, iar PSD a încercat șmecheria tăierii posturilor vacante, metodă folosită și de Ciolacu la vremea lui, dar strigă pe toate drumurile „noi vrem reformă!”. Presat din toate părțile, Bolojan e într-o situație aproape imposibilă. Fie cedează și devine un paravan în spatele căruia partidele fac aceleași afaceri murdare pe seama banului public, fie se încăpățânează să ducă treaba la capăt, riscându-și permanent funcția.
Marele atu al lui Bolojan este că e indispensabil încă o perioadă. PSD nu-și permite să arunce țara într-o criză politică. Dacă Bolojan pleacă în urma presiunilor și blocajului făcut de PSD, partidul se va duce și mai tare în cap în sondaje, pentru că restructurările din administrație și tăierea pensiilor speciale sunt susținute de majoritatea populației, cu excepția clientelei politice. Bazându-se doar pe aceasta, PSD a pierdut alegerile și a ajuns la 13% în sondaje. În plus, vrea să preia PSD guvernarea? Nici vorbă! Nu a vrut nici la formarea guvernului, nu vrea nici acum și probabil nu o să vrea nici în următorul an. Nu are de gând să deconteze austeritatea și să fie lovit de furia oamenilor. Pe de o parte, PSD are tot interesul ca Bolojan să rămână premier, pe de alta, va face tot posibilul să blocheze cât mai mult din măsurile care-i afectează direct activul de partid.
Nici în PNL, Ilie Bolojan nu beneficiază de o prea mare susținere. Mișcarea cu aducerea lui la conducerea partidului a fost una dictată de dezastrul din alegeri, un damage control, dar Bolojan nu este iubit în PNL. Partidul, pesedizat în mare măsură, are însă nevoie de el, atât pentru imagine, cât și în speranța că va putea capitaliza electoral o reușită a măsurilor luate acum.
Nicușor Dan și Ilie Bolojan, două nuci tari, unul mai inflexibil decât altul, sunt obligați să conviețuiască. E vizibil că nu se înțeleg. Bolojan are obiceiul de a nu ține cont de solicitările președintelui, face așa cum crede el că e mai bine pentru scopul urmărit: redresarea financiară. Nu e clar dacă totul a început cu refuzul lui Bolojan de a nu mări TVA-ul, dar de atunci agendele celor doi au fost evident diferite, dacă nu chiar ostentativ diferite, în cazul președintelui. Nu doar baletul făcut de Nicușor Dan cu zona suveranistă a deranjat electoratul care l-a votat, ci și retragerea acestuia din treburile cetății și, mai ales, lipsa sprijinului pentru Bolojan. Primele luni ale mandatului lui Nicușor Dan au fost dezamăgitoare din această perspectivă, iar tentativa recentă de mediere a conflictului din coaliție nu a fost prea convingătoare. Le-a cerut liderilor PSD să nu-l mai critice pe Bolojan, dar exact asta a făcut el când s-a referit la „greșelile” (nenumite) făcute din grabă sau la faptul că proiectul de lege privind pensiile magistraților nu a prevăzut o perioadă de grație de 15 ani pentru mărirea vârstei de pensionare la 65 de ani, așa cum ceruse. Pretextul că magistrații români au muncit mai mult decât cei europeni l-a lăsat rece pe Bolojan, poate și pentru că nimeni nu a contabilizat munca acestora, care este neuniformă la nivelul țării, și nici nu le-a cerut socoteală pentru ineficiența și prostul mers al Justiției, pentru sutele de dosare tărăgănate cu anii până la prescriere. Nu e clar dacă între cei doi e neapărat o diferență de viziune sau doar de abordare.
Premierul joacă cu mandatul pe masă inclusiv în ceea ce privește privilegiile magistraților. Aici confruntarea este riscantă pentru că situația e la mâna CCR, care a pus mereu deasupra intereselor statului și a echității sociale propriul său interes, dând dreptate magistraților. Bolojan a transmis că este gata să meargă până la capăt, adică să demisioneze, dacă legea pică la CCR sau dacă nu se taie pe bune 10% din posturile ocupate în primării, în ideea că mai bine să plece cu capul sus decât să fie un premier de carton.
Pentru președinte, demisia lui Ilie Bolojan ar fi un dezastru pe care l-ar contabiliza direct. În primul rând, pentru că a făcut echipă cu el în campanie, mai precis, s-a folosit de buna imagine a acestuia și de cota ridicată de încredere pe care o avea în rândul propriului electorat. În al doilea rând, pentru că este evident că nu i-a fost alături și nu i-a susținut demersurile și lupta, percepția publică este că l-a lăsat singur, iar reproșurile pe tema asta sunt multe și dure. În al treilea rând, ar fi un eșec personal al lui Nicușor Dan, dovada incapacității de comunicare și de a depăși unele frustrări personale. Ca să nu mai discutăm de criza politică declanșată și de consecințele acesteia. Una peste alta, Nicușor Dan are mult mai multă nevoie de Bolojan decât invers.
