PNL moare pe limba lui Crin

Intrat in opozitie dintr-un firesc calcul politic, dar mai ales electoral pe termen lung, PNL pare sa rateze si opozitia si o viitoare accedere al putere. Vocile care sustin ca liberalii sint nu doar intr-o pierdere de identitate, mesaj si idei, ci si intr-o continua hemoragie de oameni se inmultesc cu fiecare dezertare din partid si fiecare act politic ratat. Fara forta de a se impune in dezbaterea publica a temelor de esenta sau macar de interes al momentului, PNL se complace intr-o superficialitate de stil si de conceptie. Nu ma bucur de aceasta situatie, deoarece cred ca liberalii ar putea fi o contrapondere utila si actualei puteri si PSD. Din pacate, PNL continua politica paguboasa a tocatului steril a tot ceea ce face PD-L, mentinindu-se intr-o retorica "anti" fara argumente si fara solutii alternative, cultivind in continuare obsesia Basescu. In fapt, merge in siajul liderului sau care, iata, aduce noi dovezi in sprijinul principalelor reprosuri care i s-au facut in campanie: lipsa de consistenta a ideilor, putinatatea acestora, o indolenţă funciara si o placere a verbului usor si a ironiei lăbărţate.




Partidul lui Crin, care se identifica ingrijorator cu stilul sefului, nu doar ca nu a reusit in lunile de opozitie sa propuna macar un proiect sau tema notabila de discutie, dar rateaza cu talent pozitionarea in chestiunile care ar trebui sa-l defineasca drept alternativa. Sa luam ca exemplu motiunea pe educatie, o insăilătură de acuze pescuite din diferitele luari de pozitie ale lui Andrei Marga si Ecaterina Andronescu, asezonata cu cifre din buget, din care reiese, evident, ca in timpul cabinetului Tariceanu si al ministeriatului Adomnitei invatamintul risca sa ajunga, fara sa prinda nimeni de veste, in top 500. Mai mult, liberalii s-au plasat, asa cum au facut-o si in cazul "Codului Andronescu", pe baricadele sindicalismului anti-reformator si al sustinerii intereselor diferitelor clanuri. Daca de la PSD asteptarile sint limitate, date fiind conceptia conservatoare a Ecaterinei Andronescu si complicitatea partidului cu sindicatele, in schimb PNL ar fi putut avansa solutii si critici documentate si innoitoare. In loc de aceasta, discursurile de la motiune s-au mentinut in aceeasi zona a amatorismului si băşcăliei. "In fiecare an de Paste imi propun sa privesc cu drag un pedist, dar nu mi-e usor. Am zis, de ce nu dumneavoastra (Daniel Funeriu n.r.), un pedist orişicît mai proaspat, ceva mai putin vinovat de toate relele pe care le stim, un pedist ingenuu, evident dotat cu o agerime care nu e raspindita nici in PD, nici in alta parte", a sunat critica lui Crin Antonescu. Discursul liderului liberal a fost cap-coada o ironie din care nu s-a putut desprinde nicio idee, normal din moment ce marturiseste ca are" un junghi de neincredere, o crispare" cind aude de reforma. "Discursul dumneavoastra (ministrul Funeriu n.r) contine pasaje frumoase, pure, ca la inceputul lumii, in care ne simtim toti tineri (...) Eu nu mai pot sa am aceasta veselie ca la inceput de lume, cind totul incepe ca si cum nu ar fi existat nimic". Spusele poetico-filozofice ale lui Crin Antonescu ascund fie o necitire a textului legii si chiar al propriei motiuni ( care contine 37 de greseli de gramatica) sau, mai grav, o rea-credinta. In tot cazul, o astfel de abordare nu poate duce la nimic, nu poate sta la baza niciunei constructii sau schimbari.




Un alt caz stupefiant este modul in care s-a pozitionat PNL in cazul Catalin Voicu. In timp ce delimitarile au fost firave, facute cu un ochi la imagine si cu un altul la PSD, fata de care a manifestat o indulgenta tovaraseasca, cea mai sonora voce a momentului, care a transmis esenta mesajului, a fost cea a lui Ioan Ghise. Acesta a repetat pina la satietate ca a votat pentru arestarea lui Voicu doar din considerente politice, acreditind ideea ca dosarul a fost instrumentat de DNA ( la ordinul "dictatorului", evident) si ca "probele" sint de conjunctura. Ca si pentru PSD, mult mai importata a fost pentru PNL provenienta stenogramelor si nu amploarea "retelei". Era de asteptat ca liberalii sa profite de situatie si sa repuna pe tapet chestiunea coruptiei dezvaluita de halucinantele inregistrari, sa atace sistemul mafiot si sa dea o lovitura mortala PSD. Nu doar ca a ratat momentul, dar s-a automarginalizat pe un subiect care ii putea aduce puncte electorale, cantonindu-se in irelevanta. In plus, a demonstrat ca alianta cu PSD este mai importanta decit chestiunile de principiu si ca trateaza cu unitati de masura diferite cazuri a caror gravitate nu poate fi comparata. Daca pentru Ridzi si Udrea, liberalii au cerut ( pe buna dreptate) comisie de ancheta, nu la fel au procedat in cazul Voicu!




Criza economica, bun prilej de a veni cu solutii si alternative liberale, mai ales in conditiile inconsecventelor, gafelor si lipsei de viziune a guvernului Boc, este abordata fie ca un razboi impotriva PD-L care, nu-i asa, trebuie "distrus" , fie ca o competitie in populism cu PSD. Politizarea este pusa la stilpul infamiei doar din perspectiva posturilor pe care PNL le pierde ( desi in consiliile de administratie ale deconcentratelor liberalii sint inca bine reprezentati) sau a parlamentarilor care dezerteaza. Crin Antonescu a tratat aceste chestiuni in stilul deja consacrat, care chiar si la prima privire seamana izbitor cu cel al lui Victor Ponta. "Ne confruntam cu un fenomen de o amploare nemaivazuta, cu o sfidare aproape cotidiana a bunului simt in politica si orice altceva. Asistam la transormarea unui numar de parlamentari in porumbei calatori sau câini de pripas care sar gardul după o bucăţică înmuiată în sos, si nu mai avem o reactie a societatii civile la asa ceva", spune Crin Antonescu. Ma indoiesc ca "bucatica inmuiata in sos" l-a facut pe "ciinele" Berca, fost om de baza al PNL, sa sara "gardul", ci mai degraba delasarea de la centru care se reverbereaza in filiale. Politizarea si traseismul sint chestiuni extrem de grave, acuzate de societatea civila si pe vremea cind o practicau PSD sau PNL si acum cind la butoane se afla PD-L, iar in loc de acuze la adresa ONG-urilor devenite "neprietene" ( care "pe vremuri păreau pasionate de o anumită etică a actului politic şi a omului politic, de traseismul politic, organizaţii care stabileau liste cu oameni care sunt sau nu în opinia lor demni să intre în Parlament, pentru că fusesem într-un partid sau altul"), PNL ar putea pune pe tapet o lege sau initia un Pact pentru Depolitizare. Iata un demers care l-ar scoate din anonimat si care ar beneficia de sustinerea societatii civile, asa cum a beneficiat si Pactul pentru Statul de Drept, pe care PNL nu l-a semnat insa la vremea aceea, desi era vorba de anticoruptie.




Debutul PNL ca partid de opozitie este un esec si nu-i va aduce procente in plus. Steaua lui Crin incepe sa apuna, defectele sale capata contur si se reflecta asupra intregului partid, care pare la remorca unui lider lipsit de anvergura atit de necesara in opozitie. Mergind pe acesta linie, PNL incepe sa se confunde cu PSD sau, mai rau, are toate sansele sa devina a doua spita de la roata social-democratilor. Este regretabil. Spun asta pentru ca in situatia in care PD-L va continua sa preia si sa duca la excelenta proastele practici ale predecesorilor: clientelism, politizare, demagogie, dubla masura si viziune masurabila cu paiul, dreapta ramine confuza si va face culoar PSD si retelelor sale.