Ponta în galop spre Cotroceni. Mai poate fi oprit?

Cu doar patru luni înainte de alegeri, scena politică românească este dominată de incertitudine și haos, de scandaluri și manipulări care blochează orice dezbatere cât de cât rațională și coerentă despre problemele de substanță ale viitorului mandat prezidențial.

Campania pentru prezidențiale este deja compromisă. Picată la țanc, afacerea mo­cirloasă în care este implicat fratele pre­ședintelui va îngropa totul și va face agen­da și la toamnă. Ieșirea din pa­radigma pro/contra Bă­sescu este practic im­po­si­bilă din cauza suculenței subiectului, a dominației me­diatice și a inexistenței unor lideri și vectori de opinie cu adevărat pu­ter­nici și carismatici pe dreap­ta. Strategia PSD nu se re­zumă însă la atât, în­tre­ți­nerea conflictului este doar o fațetă a planului. Deși, teoretic, Ponta nu ar trebui să aibă probleme în alegeri, vedem că PSD își asigură spatele din toate direcțiile.

A încropit o alianță cu PP-DD, care pri­mește funcții în eșalonul doi al gu­ver­nului, mizând corect că UDMR nu va ple­ca de la putere din acest motiv, asigu­rân­du-și astfel votanții lui Dan Diaconescu, mulțumiți că idolul lor este iar în vogă. Anti-ciocoiul a făcut o mișcare bună, a dat partidului aflat în disoluție o halcă de ronțăit, preluând iarăși controlul asupra lui, a preferat să nu-și deschidă OTV-ul, ci să-l mute în ograda lui Sebastian Ghiță, unde este o prezență permanentă, re­de­venind astfel vedeta media a cărei utilitate pentru noii stăpâni este de necontestat.

PSD acționează însă abil și pe frontul can­didaților-iepure cu potențial de a smulge voturi fie de pe dreapta, fie din electoratul dezamăgit și stătător acasă. Mai mult ca sigur dom’ Dan va candida la pre­zi­den­țiale, fructificând mesajul antibăsist după cum a și anunțat, securizând astfel vo­tu­rile pentru PSD. Tăriceanu și-a trâmbițat și el pe Facebook candidatura, iar evoluția lucrurilor după congresul PNL - alți șapte parlamentari au plecat alăturându-se gru­pului deja constituit - arată că sub presiunea timpului se va folosi probabil ve­hiculul unui partid gata în­registrat, cumpărat la cheie de pe piața liberă (metoda MRU), cu ajutorul căruia va bulversa electoratul de dreapta, și așa năuc. Sorin Oprescu a fost scos și el la înaintare. Primarul a de­cla­rat răspicat că vrea să can­dideze, l-a proslăvit pe Ponta, cu care ar vrea să facă tandem, și a devenit brusc ac­tiv în a-și promova noi și aberante pro­iecte. Chiar dacă la prima vedere pare o strategie păguboasă, nu este. Un Oprescu susținut de PSD are șanse reale în actuala conjunctură favorabilă generată de per­de­lele de fum care acoperă scena politică. Un Oprescu vopsit din nou independent poate ciuguli voturi din electoratul so­cialist nemulțumit de Ponta și de politica guvernului, care nu ar vota în niciun caz cu dreapta și căruia i se oferă o alternativă în primul tur de scrutin. Așadar, strategia PSD este destul de sofisticată: mai mulți candidați fantomă, fiecare cu rolul lui bine determinat, toți înregimentați în sluj­ba lui Ponta.

Aceste mișcări, unele mai spectaculoase - cum este scandalul Mircea Băsescu-Bercea Mondial -, altele mai de culise, au o sin­gură vulnerabilitate: declanșarea luptei in­testine pentru acapararea partidului. Drag­nea - susținut în principal de baronii din sud - este în război pe față cu Șova - care are binecuvântarea lui Ponta, de aici și de­misia cu schepsis. Care va fi rezultatul și ca­re formulă este mai proastă greu de spus acum. Introducerea în ecuație a lui Ioan Rus, provenit din grupul de la Cluj, iată, reactivat zice-se chiar de tata socru, este interesantă din mai multe pers­pec­tive. Rus, personaj credibilizat de rolul avut în dejucarea aventurii suspendării lui Băsescu din vara 2012 (ceea ce i-a atras la vremea respectivă dezavuarea și trecerea pe linie moartă), ar aduce necesarul echi­libru și aer de responsabilitate într-un tan­dem cu Ponta. Plauzibilă în această va­rian­tă este și împingerea lui spre șefia PSD, cum se vehiculează în anumite cercuri pe­sediste. Mai important, Ioan Rus ar fi o contrapondere în Ardeal, în perspectiva unei candidaturi a lui Johannis. De altfel, așa a și fost introdus în campania pentru prezidențiale: „Vreau să dau un mesaj foarte clar pentru zona Ardealului. Tran­sil­vania şi Ardealul trebuie să primească asigurarea că toate proiectele de in­fra­structură începute vor fi duse la bun sfârşit“, a spus Ponta. Vulnerabil poate pe plan intern, ca acțiune politică PSD este însă diversificat, atent la detalii și cu for­mule de rezervă.

În partea adversă, același haos. În timp ce Ponta își va anunța oficial intrarea în cursa prezidențialelor pe 1 august, alianța PNL-PDL scârțâie în zone esențiale - am mai spus-o, până când liberalii nu-și vor clarifica demersul pucist și nu vor mai fa­ce front comun cu PSD, indiferent despre ce e vorba, chiar și de chestiunea Băsescu, electoratele celor două partide nu vor putea nici să se alieze, darămi-te să fu­zioneze. Mai rău, culmea, în loc de un candidat la prezidențiale, dreapta are de moșit patru. Deocamdată. Șmecherașul An­tonescu s-a autoreevaluat și se (re)­a­vân­tă în cursă, sperând că repetatele re­nun­țări și răzgândiri îl vor fi albit. Nu-i așa, răsucirea de la Congresul PNL îi anulează tentativa de eroizare și reactivează marile întrebări care îi atârnă de gât. Johannis de­vine tot mai nesărat și puținătatea vor­belor, chiar și când iau forma gafelor, pa­re că își are sorgintea în cea a minții. Prin comparație, Predoiu se conturează a fi sin­gurul consecvent și de o oarecare con­sis­tență, fără bube vizibile, doar că pe el îl sabotează propriul partid.

Tare îmi e că până va ajunge dreapta la o concluzie, măcar aceea de a nu se mai ata­ca reciproc, așa cum face obsesiv PMP, ca­re speră să-și tragă ceva electorat ne­mul­țumit și pe turta lui, va fi mult prea târ­ziu. Oricum, zarurile par deja aruncate și doar o minune cred că îl mai poate opri pe Ponta din galopul spre Cotroceni. Iar minuni am tot avut. //