De același autor
Cu doar patru luni înainte de alegeri, scena politică românească este dominată de incertitudine și haos, de scandaluri și manipulări care blochează orice dezbatere cât de cât rațională și coerentă despre problemele de substanță ale viitorului mandat prezidențial.
Campania pentru prezidențiale este deja compromisă. Picată la țanc, afacerea mocirloasă în care este implicat fratele președintelui va îngropa totul și va face agenda și la toamnă. Ieșirea din paradigma pro/contra Băsescu este practic imposibilă din cauza suculenței subiectului, a dominației mediatice și a inexistenței unor lideri și vectori de opinie cu adevărat puternici și carismatici pe dreapta. Strategia PSD nu se rezumă însă la atât, întreținerea conflictului este doar o fațetă a planului. Deși, teoretic, Ponta nu ar trebui să aibă probleme în alegeri, vedem că PSD își asigură spatele din toate direcțiile.
A încropit o alianță cu PP-DD, care primește funcții în eșalonul doi al guvernului, mizând corect că UDMR nu va pleca de la putere din acest motiv, asigurându-și astfel votanții lui Dan Diaconescu, mulțumiți că idolul lor este iar în vogă. Anti-ciocoiul a făcut o mișcare bună, a dat partidului aflat în disoluție o halcă de ronțăit, preluând iarăși controlul asupra lui, a preferat să nu-și deschidă OTV-ul, ci să-l mute în ograda lui Sebastian Ghiță, unde este o prezență permanentă, redevenind astfel vedeta media a cărei utilitate pentru noii stăpâni este de necontestat.
PSD acționează însă abil și pe frontul candidaților-iepure cu potențial de a smulge voturi fie de pe dreapta, fie din electoratul dezamăgit și stătător acasă. Mai mult ca sigur dom’ Dan va candida la prezidențiale, fructificând mesajul antibăsist după cum a și anunțat, securizând astfel voturile pentru PSD. Tăriceanu și-a trâmbițat și el pe Facebook candidatura, iar evoluția lucrurilor după congresul PNL - alți șapte parlamentari au plecat alăturându-se grupului deja constituit - arată că sub presiunea timpului se va folosi probabil vehiculul unui partid gata înregistrat, cumpărat la cheie de pe piața liberă (metoda MRU), cu ajutorul căruia va bulversa electoratul de dreapta, și așa năuc. Sorin Oprescu a fost scos și el la înaintare. Primarul a declarat răspicat că vrea să candideze, l-a proslăvit pe Ponta, cu care ar vrea să facă tandem, și a devenit brusc activ în a-și promova noi și aberante proiecte. Chiar dacă la prima vedere pare o strategie păguboasă, nu este. Un Oprescu susținut de PSD are șanse reale în actuala conjunctură favorabilă generată de perdelele de fum care acoperă scena politică. Un Oprescu vopsit din nou independent poate ciuguli voturi din electoratul socialist nemulțumit de Ponta și de politica guvernului, care nu ar vota în niciun caz cu dreapta și căruia i se oferă o alternativă în primul tur de scrutin. Așadar, strategia PSD este destul de sofisticată: mai mulți candidați fantomă, fiecare cu rolul lui bine determinat, toți înregimentați în slujba lui Ponta.
Aceste mișcări, unele mai spectaculoase - cum este scandalul Mircea Băsescu-Bercea Mondial -, altele mai de culise, au o singură vulnerabilitate: declanșarea luptei intestine pentru acapararea partidului. Dragnea - susținut în principal de baronii din sud - este în război pe față cu Șova - care are binecuvântarea lui Ponta, de aici și demisia cu schepsis. Care va fi rezultatul și care formulă este mai proastă greu de spus acum. Introducerea în ecuație a lui Ioan Rus, provenit din grupul de la Cluj, iată, reactivat zice-se chiar de tata socru, este interesantă din mai multe perspective. Rus, personaj credibilizat de rolul avut în dejucarea aventurii suspendării lui Băsescu din vara 2012 (ceea ce i-a atras la vremea respectivă dezavuarea și trecerea pe linie moartă), ar aduce necesarul echilibru și aer de responsabilitate într-un tandem cu Ponta. Plauzibilă în această variantă este și împingerea lui spre șefia PSD, cum se vehiculează în anumite cercuri pesediste. Mai important, Ioan Rus ar fi o contrapondere în Ardeal, în perspectiva unei candidaturi a lui Johannis. De altfel, așa a și fost introdus în campania pentru prezidențiale: „Vreau să dau un mesaj foarte clar pentru zona Ardealului. Transilvania şi Ardealul trebuie să primească asigurarea că toate proiectele de infrastructură începute vor fi duse la bun sfârşit“, a spus Ponta. Vulnerabil poate pe plan intern, ca acțiune politică PSD este însă diversificat, atent la detalii și cu formule de rezervă.
În partea adversă, același haos. În timp ce Ponta își va anunța oficial intrarea în cursa prezidențialelor pe 1 august, alianța PNL-PDL scârțâie în zone esențiale - am mai spus-o, până când liberalii nu-și vor clarifica demersul pucist și nu vor mai face front comun cu PSD, indiferent despre ce e vorba, chiar și de chestiunea Băsescu, electoratele celor două partide nu vor putea nici să se alieze, darămi-te să fuzioneze. Mai rău, culmea, în loc de un candidat la prezidențiale, dreapta are de moșit patru. Deocamdată. Șmecherașul Antonescu s-a autoreevaluat și se (re)avântă în cursă, sperând că repetatele renunțări și răzgândiri îl vor fi albit. Nu-i așa, răsucirea de la Congresul PNL îi anulează tentativa de eroizare și reactivează marile întrebări care îi atârnă de gât. Johannis devine tot mai nesărat și puținătatea vorbelor, chiar și când iau forma gafelor, pare că își are sorgintea în cea a minții. Prin comparație, Predoiu se conturează a fi singurul consecvent și de o oarecare consistență, fără bube vizibile, doar că pe el îl sabotează propriul partid.
Tare îmi e că până va ajunge dreapta la o concluzie, măcar aceea de a nu se mai ataca reciproc, așa cum face obsesiv PMP, care speră să-și tragă ceva electorat nemulțumit și pe turta lui, va fi mult prea târziu. Oricum, zarurile par deja aruncate și doar o minune cred că îl mai poate opri pe Ponta din galopul spre Cotroceni. Iar minuni am tot avut. //
