De același autor
Presedintele si-a reluat obiceiul, care facea furori la inceputul primului mandat, de a interveni in direct la posturile de televiziune. Traian Basescu a facut insa saltul in necunoscut, trecind de la atacarea adversarilor politici la lovituri date tehnocratilor si discursuri in domenii la departare astronomica de competentele sale. De data aceasta si-a depasit propriile recorduri, reusind nu doar sa arunce acuze nefondate si provocatoare timp de 30 de minute la adresa lui Raed Arafat, dar si sa ceara in direct demisia acestuia. "Ori pleaca ministrul, ori secretarul de stat". Altfel spus, cine nu e de acord cu legea sanatatii pusa, oare de ce?, in dezbatere publica nu are decit sa-si faca bagajele. Lucru care s-a si intimplat, deoarece Raed Arafat a demisonat. Felicitari, Traian Basescu: ne-ati ciuruit! Usurinta cu care presedintele se debaraseaza de putinii specialisti si oameni onesti care mai rezista in sistem arata derapajul in care se adinceste cu viteza ametitoare.
Care este insa pe fond disputa? Arafat sustine ca sistemul de urgenta, pus cu greu pe picioare (meritele ii apartin in exclusivitate) si laudat nu doar de FMI si de Banca Mondiala, va fi destructurat prin intrarea pe piata a competitorilor privati. Spunind asta se bazeaza nu doar pe experienta proprie, SMURD-ul a inceput la Tirgu Mures in acest fel, ci si pe experienta altor tari europene, exemplul cel mai apropiat fiind Olanda, modelul din care, culmea! s-au inspirat realizatorii legii. Se mai bazeaza Arafat pe generalitatiile paguboase din proiectul de lege la "capitolul urgente", generalitati care lasa la latitudinea unor viitoare acte normative reglementarile care s-ar fi impus acum.
Mai precis, problema proiectului nu este ca da unda verde privatilor la acoperirea urgentelor (ceea ce se intimpla si acum, dar contra cost), ci ca ii lasa sa intre pe urgentele de grad zero. Adica, pe acele urgente extrem de grave provocate de accidente (cazul maternitatii Giulesti sau al descarcerarilor de pe DN1, de exemplu) si de calamitati, unde conteaza in primul rind profesionalismul. Nu ar fi fost, poate, nicio problema si reactia lui Arafat ar fi fost mai ponderata, daca proiectul clasifica urgentele, introducea criterii de clare si limita, eventual, pentru o perioada accesul privatilor la urgentele de grad zero, lasindu-le liber doar la celelalte urgente. Legea nu face insa asta. De ce? Din cauza banilor aflati in joc. E simplu: urgentele de grad zero sint cele mai bine platite si, cu siguranta, privatii pe ele se vor bate. O lupta care poate fi neloiala in sensul ca in marile orase teritoriul va fi cucerit de privati (eventual mina in mina cu dispecerii de la 112), in timp ce ruralul ajunge "fieful" actualului SMURD. Arafat stie ce spune cind afirma ca astfel putinii bani alocati in buget pentru urgente (care, atentie, nu sint manageriati de casele private de sanatate, ci de Minister, via CNAS) se vor rispi rapid intre diferiti privati in detrimentul unui sistem care functioneaza bine, in pofida opiniei specialistului Basescu. Asadar, miza disputei este in fond accesul privatilor la banii pentru Urgenta, in special pentru urgenta de grad zero!
Traian Basescu se plaseaza atit de hotarit de partea proiectului incit te intrebi de ce mai indeamna la dezbatere daca nu este dispus sa tina cont si de alte viziuni. Iar cea a domniei sale este limitata la "competitia e mama comertului", plecind de la realitatea, de necontestat, ca statul este cel mai prost administrator posibil. Este, cu o singura exceptie: SMURD! Presedintele nu a raspuns in interventia de la Realitatea Tv la o intrebare esentiala: care sint criteriile potrivit carora operatorii privati vor putea intra pe piata urgentelor de grad zero, acoperite acum de SMURD, si de ce ele nu sint trecute in lege. Vor fi eligibili cei de la "Puls", de exemplu, doar daca vor avea salvari echipate, elicoptere si, eventual, o masina de pompieri luata la second hand sau personalului respectiv i se va impune o pregatire de specialitate, un training in Europa, asa cum au acum cei de la SMURD? Nu stim. Nu stiu nici presedintele si nici consilierii sai, ca sa nu mai discutam despre cei la Ministerul Sanatatii, caci altfel ar fi scris in lege. Pina nu se vor rezolva aceste chestiuni poate Traian Basescu sa arunce flacari pe nari ca privatizarea este in "interesul cetateanului" pentru ca nu va convinge pe nimeni. Nu va convinge in primul rind populatia, care are incredere nemasurata in profesionalismul SMURD si a lui Arafat, si mult mai putina in salvarile privatilor ai caror medici nu sint capabili uneori nici sa ia corect tensiunea. Ca dovada ca urgenta nu e ca taximetria este faptul ca, deocamdata, niciun spital privat nu asigura urgente de grad zero!
Ar mai trebui sa i se reaminteasca presedintelui ca actele normative ulterioare unei legi sint de multe ori sperante desarte. Pachetul minim de sanatate, de exemplu, promis prin legea din 2005 a lui Eugen Nicolaescu nu a venit nici in zilele noastre, ba mai rau, nu e prevazut nici in actualul proiect. La fel, asa numita reforma curriculara, promisa in legea educatiei si care ar fi trebuit sa iasa in toamna anului trecut, daca tinem cont de declaratiile ministrului Funeriu si ale guvernului, este inca asteptata cu sufletul la gura. A "uitat" de ea insusi presedintele, care se inflacarase pe chestiunea filozofi vs tinichigii si arunca anatema asupra avalansei de "informatii inutile" cu care sint bombardati elevii. In acest context, ce garanteaza ca de o amnezie similara nu se va bucura si sistemul de urgenta?
Lasind la o parte aceste chestiuni, ramin de neinteles agresivitatea presedintelui si tonul deplasat, mai ales ca este vorba de o persoana care a reusit unica politica publica coerenta si functionala intr-o mocirla a politicianismelor si coruptiei. Ele si-au atins scopul: Arafat a demisionat! Va fi inlocuit cel mai probabil cu un politruc din sistem, ca tot se invirte pe acolo traseistul Ciuhodaru, trasferat de la PC la UNPR. De mirare, este si rafuiala cu "intelectualii care sint cel mai greu de convins" sa faca o reforma, uitind pesemne sau mai degraba nestiind ca schimbarile au venit in istorie doar din zona asta. Poate putinii sfatuitori care i-au mai ramas la Cotroceni ar trebui sa-i faca un "referat" pe tematica, util si la nivelul de clopotel.ro, sau sa dea el insusi o cautare pe "Goagal", ca de citit nu mai e vreme. Mai mult, ramine de neinteles implicarea sa directa in dezbatere. Om al rafuielilor permanente, Traian Basescu a reusit sa submineze discutia, pe care tot el o cerea calma, directionind-o spre o persoana, Raed Arafat, si spre un domeniu, urgenta. Problemele si hibele legii sint mult mai multe, ele au fost semnalate in primul rind de FMI, dar nu numai, si ar merita dezbateri scoase din zona populista. Din pacate, iesirea lui Traian Basescu si-a produs efectele si a reusit sa resuscite suspiciunile ca in spatele unora dintre prevederi pindesc hamesiti exact "golanii" care vad in forma actuala a proiectului o imensa oportunitate de profit si de muls si vaca statului si a contribuabilului cu ambele miini.
